Două vorbe despre măgăruş...

Problema nu e asta - c-ar fi ponei zvasticoso-periculos sau doar un drăgălaş măgăruş roz, cum l-a văzut aaron cel mumos (comment 7) -, nici dacă unii dintre rumâni sunt proşti făcuţi grămadă, iar alţii deştepţi prea-prea, pe care nu-i înţelege rumânimea năroadă, n-aşa?, căci dichotomia cu pricina egzistă preste tot, de când lumea: unii sunt dornici de noutate şi de nonconformitate, plictisindu-se copios lângă ruinurile artei sau lumii moarte, încremenite în proiectele-i demult fumate, în raport cu provocatoarea actualitate (în sens aristotelian, vezi bine), alţii, din contra, nu se simt în apele lor decât tocmai lângă aceste tradiţii ori strămoşeşti coline/ ruine, ce reprezintă pentru ei momentele alea ori locurile unde cândva le-a fost bine (ubi bene, ibi patria, n-aşa?), din copilăria sau tinereţea în care sfinţii & părinţii au grijă de tine, spre deosebire de prezentul plin de primejdii şi de mari lavine, în care duşmanii - cum zic compatrioţii noştri, rromanii - te pândesc preste tot: de la bucata de pâine pe care cruda realitate o poate transforma în piatră şi să-ţi dea cu ea în bot, dacă nu eşti atent ori eşti cam netot şi până la fiinţa dulce a liubitei, în care când crezi că poţi să te pierzi felixit de tot, ba chiar să te duci şi să te-ntorci ca bătrânu Lot în mândrele-i de subt cort, constaţi îngrozit că mai nainte trebuia să iei şi lecţii olimpice de înot, ca drea... :oops:

Suşară ista, pe care degeaba-l beşteleşte my friend Lucid (comment 22), are dreptate: un ICR, aşadar o instituţie de cultură sponsorizată de oficialitate, nu e menit să servească în primul rând avizilor de noutate, căci p-ăştia nu-i găseşti decât prin căminele studenţeşti, prin mansardele dărăpănate, prin magherniţe deboşate, prin cocioabele cenuşăreselor încă nedeconspirate, pe forumurile nemoderate ;), ori din contra, pe lângă gomoasele mecenate din palate sau din board-urile spleenate,ci e croit pentru majorităţile cuminţi, cu dor pentru didascălii părinţi din vremea aia când soarele era o mingioară aurie cu raze blânde, nu fierbinţi şi în nici un caz cu dinţi, aloo, care s-ar simţi cel puţin stingherite ori întristate, dacă nu înfuriate, în faţa creaţiilor or creaturilor mai sofisticate, frecându-se-n creştet ori dându-şi populare coate în raport cu ale elitei producţii rafinate, şi asta pur şi simplu fiindcă Marea Majoritate n-are gust, miros, văz, auz pentru noutate, bey, nepoate, din moment ce creieru ei e croit pentru a consuma tzuică bătrână din prune răscoapte, iar nu şampanie franţuzească & pişcoate, de-un paregzamplu... Suşară zice bine: că, adicătelea, una e cultura academică, alcătuită din opere etichetate, îndelung rumegate, clar stivuite şi ordonate, pe care şcoala a avut timp să le inscripţioneze pe sufleţelele ori mintiuticile mai puţin rezonante ori circumvoluţionate, subt formă de mărci culturale ştanţate, sigilate şi pe vecie clasificate, şi alta e cultura de avantgardă ori de dinamică actualitate, pe care n-o pupă decât elitele cu iq-uri suficient de mobilate, plus snobilimea care le ştie şi le înghite sireaca pre toate, cu condiţia să fie la modă şi să i se pară că astfel se ridică şi ea la înălţimea păturii pe care o maimuţăreşte sadea, ba chiar e convinsă că e mai dăşteaptă şi ca ea, păi cum drea, aşa cum îi lasă zmecherii academicieni caţevenci să-nţeleagă pe guguştiucii din neamu lu tulie radu teacă şi-al lu ion teleagă, cărora le place să se creadă neamu lu herr johanes, al lu musiu jean sau al lu mister jhon din lumea largă şi-n nici un caz din romanica noastră mirosind a balegă şi-a brânză iute de desagă... Asta e situaţia, naţia & trataţia, mey, iar dacă nu vă convine de ea şi nu pricepeţi că-i musai să vă suferiţi gloata, din moment ce nu aveţi destulă sforţă de a-i schimba weltanshauungu' şi arta, de vină sunteţi chiar voi, deştepţii, iar nu inocenţii & ciumeţii cărora atâta le-a rânduit shogunu vieţii... Hai pa...