Alte personagii din hyperspatz patrol

• (Fiat justitia pereat mundus) Când decizi să fii persoană publică îţi asumi din start riscul de a fi umplut de rahat de cei cei ce te consideră necurat doar pentru că nu eşti cu ei, bey, cu consolarea că s-ar putea să fii totuşi spălat de cei ce te-au ştampilat, de limba mândrei sau de zei, dacă vor ei… Cine pohteşte, cu toate astea, să stea în politică şi să se considere şi uşă de biserică, ori e un necopt care crede că lumea e un “real lucios de sâmbătă spre duminică”, iar nevastă-sa singura veriginică, gata în orice moment să-l renască pe Imaculatu răstignit de mulţimea histerică, ori face caterincă… ► Scurt pe doi, nu voi fi de acord cu radicalizmu' unor puţoi, chiar dacă sunt dintre cei care votează cu noi, n-aşa?, care cred că Bombo e vinovat doar pentru că aşa s-a scris într-un rechizitor poate turbat sau poate rău intenţionat/ politiceşte comandat, şi nici, cu atât mai puţin, pentru că aşa l-au încondeiat nişte scribăieţi de pe net & nat, despre care avem prea vizibile dovezi că trăiesc din senzaţionalul mediatizat ca musca ţeţe din rahat… Dar, totodat, nu voi fi de acord nici cu parlamentarii care au blocat drumul dosarelor spre instanţa de judecată, fiindcă în felul acesta niciodată nu vom spera să avem Justiţie în ţeara asta bulversată, bey, tată, iar nu mai puţin, totdeodată, pentru faptul că pe Bombo l-au pricopsit cu bănuiala că se fereşte de instanţă ca fata vinovată de cămaşa imaculată pe care i-o va da spre probă, o dată şi odată, o soacră jurată, dar în fond bine intenţionată, n-aşa…? ► Io apăr un prinţip, aloo, şi anume şansa ca Ro să aibă o Justiţie inflexibilă şi independentă, singura capabilă să ne scoată din cloacă dementă în care toţi se acuză unii pe alţii că sunt hoţi, dar la puşcărie n-ajung decât nişte găinari sau idioţi, asta în timp ce la primari, judecători, procurori, senatori, miniştri şi alţi mahări mai mult sau mai puţin superiori, deşi sunt salarizaţi ca nişte netoţi, le cresc conturile şi mătuşile miliardare preste noapte, ca la mafioţi… (Cotidianul, 26-Iun-2008 20:52)

• (Daci si nedraci)  Ii tot daţi zor – voi, journaliştii lu pesce, precum şi publicu' care vă liubeşte, care şi el gândeşte tot rumâneşte, păi cum dreq… – cu ideea sfertodoctă că rromii şi maghiarii care trăiesc în Românica nu sunt români, aşa cum a fost badea Cârţan sau tica Câţan (chiar aşa i se spunea lu moşu-meu dinspre mama, alou…) sau cum e naş Vadim or nea Jiji Becali pe care-l ştim, sau – exempli gratia – Râmaru ăla cu care ne mândrim, n-aşa…? Vezi doamne, noi, românii, n-avem nicio responsabilitate cî ţiganii din Ro sunt aşa cum sunt, ci responsabilă e India sau măcar Bangladeşu’, aloo, de unde li se trage rasa, păi no…?,  după cum n-avem nicio greaţă că maghiarimea din Har-Cov se simte în ţeara noa’ străină sadea, ci de vină e Hungaria, daca nu cumva chiar Attila… Cand va-nţelege şi aşa-zisa noastră elită, fie ea ziaristică sau beletristico-filosofico-sulemenită, că oricine e născut şi trăieşte subt al nostru stat or scut e român făcut (şi indiferent, repet, sub ce nume e născut) şi cetăţean pe deplin romanaţean , în care se oglindeşte toată civilizaţia ori – din contra – înapoierea acestui stat or neam, abia atunci se va chema că suntem şi noi un bobor european, iar nu doar vreju' lu nea Drakkula d’antan… ►  Ori suntem un “stat naţional unitar”, însă atunci rămânem deplin responsabili pentru tot ceea ce iese de subt imperiu' Ro, fie el mumos or mişto , fie ca drakkulo, ori, dimprotiv, tre să le dăm voie celor pe care îi considerăm străini de statu' nost, cică sfânt ca Manăstirea Secu dintr-un tablou votiv, să ceară – cel puţin – un stat or statut federativ… Dar noi am vrea – păi cum drea – şi cu coada pe sus, ca căţeaua lu Haplea când a auzit goarna fedeleşului în Bulgaria, dar şi să ne dea alţii cu mătura prin bordeiaş-bordei-bordei, unde dacă nu te manâncă şerpii, măcar, te dă gata putoarea străbună, halal… (12.02.2009, Cotidianul)

• (La noi se face învăţamânt muult şi prosst) Bietul copil e nevoit să-nveţe henorm de multe lucruri care nu-i folosesc la nemic în viaţă. Si de aceea – pentru că i se cer câte-n luna şi-n stele, fără să aibă vreodată nevoie de ele – s-au inventat aceste meditaţii pe lovele. ► Scoateţi din programa şcolară materiile supergrele, scoateţi-i din învaţământ pe bandiţii care dau note pe mahmudele sau pe ochi şi sprâncene şi n-o să mai fie nevoie de meditaţii, iar copilaşii o să se aibă din nou ca fraţii… ► O să-mi ziceţi că profii n-o să mai poată trăi cu aşa sărace raţii şi-o să plece-n alte zări, spre a-i învăţa ştiină înaltă  pe copiii altor naţii. Fiîi serioşi, bey. Un copil învaţă atâta cât îi permite mintea pe care a primit-o de la ai săi stramoşi; daca e prost din vrej, poa’ să fie el şi odraslă de regi sau de bossi, căci nu va învăţa carte nici dacă buchiseala ar fi pe daiboji; invers, dacă e deştept, va învăţa carte chiar şi de la un dascăl incompetent sau inept; iar dacă e genial, oricum nu-i trebuie cartea pe care o învaţă de pe ceaslov, abecedar sau manual, fiindcă el va răsturna toată cartea cu cooru-n sus, normal, iar la o adică chiar şi Cartea, daca e Unic, precum Cel ce la 12 ani citea Cartea ca un bătrân cărturar, deşi nimeni nu-şi aducea aminte să-l fi dat lagrădiniţă , măcar… ► Revenind la “săracii” dascali cu salarii mai mari de doua-trei ori ca al Poetului of Hypernori , io atâta le zic: vedeţi că s-ar putea să nu cânte cocoşu de nu ştiu câte ori, până când veţi ramune şi fără concediile alea de prinţişori, fără cadourile de exameno-sărbători, fără primele de vacanţă şi alte mititele favori… ; mey, voi ori nu ştiţi cum trăieşte ţera de pe sireacul pământ cu flori – şi evident că nu mă gândesc acuma la tagma de jecmănitori -, ori sunteţi mai, cum dreaq să zic ca să nu vă supalaţi, a…?, aha, mai broşti – cum ar venea – ca neşte elevi prostuţi sadea…oops. (tot pe Cotidianul, cred, prin 2008)

• (Istodor) Sireacu’ Isto… ! O spune clar de ce l-a înjurat sistematic pe Băse în ultimii ani… Nu pentru c-ar fi crezut sincer că adversarii săi sunt mai buni, ci fiindcă simţea că tre să-l înjure dreqului, din moment ce patronii care-i dădeau să mănânce o pâine  erau duşmanii declaraţi ai Piratului. Si-atunci, el ce era să facă… ? Să se ducă la Sîrbu, la “dansesz pentru tine”…? A preferat să fie şi el imoral, ca atâţia alţii, şi să mintă deşi ştia că adevărul nu-i chiar aşa, ca să-şi câştige  “bucata de pâine”… Cu toate astea, presimte că oricum o să fie şomer în curând,  “oricine ar fi la putere”…   Si deci ce-i de făcut, dacă foamea va continua să-l terorizeze pe bietu hom, bey… ? ►  PS. Ei, da, altul ar fi fost discursul lui Isto, dacă ar fi pierdut Băse, aloo… In primul rând, my friend Volo n-ar fi poopat el s-apara c-un interviu fluviu pe blogu' foodulului caţavenc, păi cum dreq… In al doilea rând, sau poate chiar în primul, vezi bine, Isto ar fi declarat că nimeni nu l-a obligat să-l înjure pe Băse, ci l-a împins doar conştiinţa sa de cetăţean onest şi moral, de intelectual dedicat de când se ştie sfintei libertăţi, care nu putea pentru ca să stea deoparte în timp ce Arturo-Ui-Băsescu tindea vertiginos spre al doilea mandat, ce s-ar fi dovedit fatal pentru tânăra şi originala noastră democraţie şi mai ales pentru mlădiţele viguroase şi pure ale capitalizmului neaoaş: alde nea Vântu, nea Felix Motanu, nea Dinu Paturiciu… Isto ar fi subliniat apăsat că n-a făcut acest lucru (adicătelea viguroasa propagandă anti-Băse) pentru bani, fiindcă un hom ca el nu risca să moară de foame ori să rămână şomer, indiferent cine s-ar afla la phootere, în orice timpi istorici ar fi, ci pentru că conştiinţa sa de artist creator sadea l-a îndemnat s-o fukă, aşa, de amoru' artei, mey… ►  pps. După cum tot de amoru artei – al poesiei, in spe…- a făcut Isto şi interviul ăla de acum caţiva ani cu Angela Marinescu, în care poetissima cu cele mai vechi state de servici la vodcăria de la Madame Candrea îi mărturisea candid că “Apelul catre Europa” din 1980 (“singurul text vădit anticomunist produs de vreun intelectual român în anii ’80″, apud Sorin Cucerai) (şi despre care Vladimir Tismăneanu însuşi a avut destule cuvinte de lauda, mai încoace…) “a fost o provocare”, iar Padina – redactorul Apelului cu pricina – “a înnebunit” după aceea…  După cum tot de amoru artei a fost, vezi bine, şi refuzul lu Istodor şi-al ziarului unde a apărut mizerabilul interviu de a-i publica lui AVP (Viorel Padina, pt cine nu cunoaşte) dreptul legitim la replică… Oare şi atunci o fi simţit Istodor ista că este profund imoral să-l batjocorească pe unicul – probabil – dizident Ro autentic şi să-i refuze dreptul la replică, şi asta pur şi simplu pentru un pumn de dolari şi pt că el, micul burghez Isto, să nu moară dreqului de foame… ? Intreb şi io, nu dau cu paru, aloo… (blogu Istodor, 18 dec.2009)

• (Creaţia perenă nu depinde de critica sa) Evident că dl Manolescu nu-şi face iluzia că poziţia sa în ierarhia culturii române de peste o sută de ani, să zicem, va depinde într-o măsură foarte mare de imaginea pe care i-au creat-o criticului N.Manolescu comentatorii din epoca sa contemporană de creaţie. Nu de critica contingentă a criticii sale va depinde percepţia pe care posteritatea o va avea despre criticul N.Manolescu, ci de confirmarea sau, din contra, de infirmarea pe care i-o vor aduce valorile literare contemporane despre care a avut cunoştinţă dl Manolescu, atunci când va sosi momentul ca ele însele să se sedimenteze în edificiul culturii perene şi cînd fie că aceste op-uri vor rămîne ca elemente de reyistenţă în istoria culturii ro, fie vor dispărea în neant, şi aceasta indiferent de imaginea pe care critica manolesciană o va fi creat despre aceste valori în Istoria sa. Dacă N. Manolescu apreciază superlativ o operă literară din contemporaneitatea-i ori, din contra, o şterge din a sa Istorie critică, acest lucru nu afectează nicicum valoarea intrinsecă a numitei opere, care nu e funcţie de percepţia manolesciană despre ea, ci de timp cultural. O opera critică nu adaugă nicio centimă de valoare culturală (care nu e numai valoare estetică, aloo…) unei opere litarare date, ci doar îi poate facilita accesul sincronic la contingent ; însă next generation ajunge pe alte căi, pe care timpul său istoric propriu i le pune la îndemână, la o operă literară sau la alta, iar nu prin intermediul – sau nu numai prin intermediul – istoriei critice a dlui Manolescu, să zicem. Dacă, de-un paregzamplu, posteritatea va constata că dl Manolescu, în calitatea sa de comentator contemporan, a ratat ori a minimalizat o operă literară sau alta dintre cele pe care vremea sa le-a creat şi pe care timpul le va confirma drept importante, el va fi surclasat ca şi critic literar ierarhizator (cum desigur se vrea) şi va rămânea, sau ba, doar ca şi autor de literatura pur ficţională… Părerea mea. (9 aprilie 2009, Old-Cotidianul)

+++++++++

Vezi si aici.