De la presedintele jucator spre presedintele modernizator (unii zic distrugator… ;))

 O vreme am crezut – şi încă nu mi-a trecut, aloo… – că alde Iliescu, Voiculescu, Antonescu, Geoană, Bella, Bombo, Patriciu, Vântu, Dinescu et aliis ejusdem farinae îl urăsc pe “iuda” Băsescu pentru că aşa i-ar ghida păpuşaru cel bine abscons – şi nu prea… – în spatele scenei politice de la Romanica : reşpektive Mătuşica Rossica, cum ar venea, carele are tot interesul să-i strice socotelile p-aicişa lu Coana America. Era, de altfel, oarecum firesc să-mi închipui că din moment ce loviluţia din decembrie, care a transformat foştii miliţieni, securişti şi activişti comunişti în “revoluţionari” capitalişti, fusese implementată la noi cu ajutorul frăţesc al eonului kaghebisto-rumâno-balşoi, acesta din urmă nu va accepta ca Ro să-i scape din vrej fără să-i sară la gâtlej cumva, nu de alta, dar pentru ca Ame să priceapă naiba că Ru nu doarme şi să nu se joace într-o noapte hipnotică cu arma apocaliptică, chestie care i-ar fi Planetei-Ou fatidică Sigur că imaginarea unei astfel de conjuraţii reacţionare n-ar fi chiar o paranoia de conu-leonida sadea, mai ales că multe lucruşoare se cam leagă ca drea, însă mai nou – şi mai degrabă -  cred altceva: şi anume, am senzaţia că ce-i mână pe ăştia-n luptă contra Piratului nu e în primul rând Rossica, nici America, şi nici măcar frica de a nu rămâne fără nimica, ci pur şi simplu zavistia, bey, invidia care i-a caracterizat pe-ai noştri încă de când lumea modernă a luat cunoştinţă de România, aşa cum pe sârbi sau pe unguri – de-un paregzamplu – se spunea că-i caracterizează vitejia, dar şi prostia, pe bulgari cerbicia, dar şi îndărătnicia, pe ruşi tăria, dar şi omenia, pe polonezi fudulia, pe greci perfidia, pe armeni şi pe evrei negustoria, pe turci gelozia etc.

Cum naiba altcumva să-l înţelegi pe Emil Constantinescu, e.g., cel ce a reprezentat Opoziţia Democratică de la începuturile Revoluţiei de Muşama, pe când Emo Tzapatero – cum îl va boteza pe ieroul cederist Lummy of hyperspa’ – se bătea în pişcărici cu-alde Ivan Ilici şi compania de priculici, alături de cei 40 mii de arici pogonici ai Călugărului Vasile de la Mânăstirea de Taici Secu şi care EC procedează azi fix ca drequ, deci riguros pe dos, aloo, luptându-se vârtos alături de Ivan Ilici cel vânos, de Felix Motanu cel secretoss, de SOV cel periculos de vântos, de Patriciu cel jmecheros şi de alţi şi alţi acoperiţi din fauna batalionului umbros, contra celui care are ambiţia şi se pare că şi putirinţa să facă tocmai ceea ce n-a putut el, Tzapatero, la vremea sa (nici să fi vrut, n-aşa ?) :   să cureţe, adicătelea, moştenirea lu Traian şi Bulăbista de influenţa nefastă a tovilor şi băieţilor lu odiosu şi sinistra, dar mai ales de lăcomia şi nesimţirea camarilei lu' Ivan Ilicista,  recte a celor mai corupţi şi mai scârboşi dintre toţi fanarioţii ce s-au peridat pe-aci din moşi strămoşi, deci cum să ne explicăm, în sfârșit, faptul că dom Tzapatero nu înțelege că Băse se bate cu sistemu' ticăloşit, decât dacă conchidem că nea Milică e un simplu rumân cătrănit de succesurile unui compatriot mai dăruit, comportându-se precum un clasic Titircă Inimă-Rea ce stă cu ochii pe capra vecinului cică mai pricopsit, holbându-se printre uluci chircit, nebunit de ideea că nenorocita caprină nu mai moare, în sfârşit ?

Astfel, Băse, surprinzătorul hero pozitiv al postcomunizmului Ro, în loc să fie încurajat măcar cu strigături de “Bravo!” aruncate la mişto, e scuipat, înjurat, insultat, calomniat şi ameninţat că va fi împăiat chiar de clasa-i pe care el o trage-n ţepi de ace cu gămălie, olelie-lie, în realitate nevrând decât s-o scoaţă naiba la penzie, să pregătească calea Ro pentru next generation ce va să vie şi să-mi creeze mie sau altui zărghit din haiducie / tălibănie  iluzia cum că nu mai avem pentru ce să fim anticomunişti ori antisecurişti cu fandacsie, întrucât foştii s-au făcut pensionari de omenie sau au devenit miliardari prin propria lor hărnicie şi plătitori de taxe fără nicio jmecherie. Însă aşa, văzând că n-o poate scoate la capăt cu soiul ista de rumân reacţionar (şi avar, şi lorar, şi kknar), te pomeneşti naiba că blându’ remordenizator iepocal o să fie nevoit să le umble ipochimenilor la dosar (şi de aici sloganul : De ce le e frică, nu scapă), aloo, declasificând angro arhivele lu Drakkulo, iar pe urmă ex-tovii şi băieţii care azi urlă la “iudă” ca  o haită nesătulă o să-şi pună cenuşă-n cap că n-au tăcut dreqului din gură şi nu s-au mulţămit cu ce le-a picat din scuturătură, recte din clătinătura sistemului ticăloşit din vremea când ei, proştii, îl credeau pe Băse duşmanul lor cel mai velit.

Chestia e că eu nu-i cred chiar pe toţi ăştia atât de bătuţi în cap încât să nu-l fi ghicit, aloo… Şi-atunci înseamnă că-i mână din spate destinu' lor nefelixit şi-un Golem afurisit   

++++++++
Text original & comments : aici.