Orice NU pt Constituţia UE, un DA pt viitoarea Eurobolgie...

Votul de respingere a Constituitiei europene, deci contra finalizarii unui proiect politico-statal cu rădăcini ce pornesc de altfel din vremea celui mai glorios reprezentant al cocoșului galic - pe vremea aia galinaceu planetar -, Napoleon I, înseamnă că majoritatea națiunii franceze nu întelege, helas, importanța acestei construcții pe cât de grandioase, pe-atât de stringente acumașa : Europa Unită, voila...

Las la o parte comandamentele strategice, de ultimă oră, ce e clar chiar și pentru un diletant în chestiuni de doctrină și planificare militară cât de cât matură că impun apariția unui factor major de echilibru în politicalla natură, care să contrabalanseze tendința de polarizare a forței globale spre o unică supermăsură (după ce sforța de la Răsărit se-necă în sucurile de la propria-i colectivistă friptură, vba ceea), care superforce, oricât de bineintenționată și de autocontrolabilă ar fi ea, până la urmă tot ar descoperi tentațiile unicității, n-așa? știut fiind că puterea absolută corupe în chip absolut, indiferent că sforța cu pricina este un muritor oarecare sau o națiune “mai presus de toate” pe pământu-i din ce în ce mai sfânt de subt soare, și mă voi referi doar la comandamentele ce emerg din realitatea unui Est european devastat de 70-80 de ani de comunizm stalinisto-leninisto-maoist și de 15-20 de ani de tontoroi postcomunist, regiune umană care în urma unui experiment istoric aparent altruist, n-așa? însă în fapt umanist ca Naiba - implementat acilea cu concursul fie și involuntar al al unui Occident “pacifist”, condus de o generație de politicieni cam juncani, care nici acum nu pricepe consecințele “abandonului” său istoric de-acum 50-60-70 de ani -, a devenit deja o “gaură neagră” în inima planetei albastre din kosmicul ghetsimani, un black hole care lăsat de izbeliște riscă să absoarbă în maellstromu-i turbat, alături de alte bulboane socio-politico-globale (Orientul Mijlociu et alii angarale), întreg raiul splendorilor Occidentului superdezvoltat, dar cam moale, helas... Dacă Occidentul bogătan, în speță Vestul zis european, mai ales Germania, Anglia, Franța, pilonii “bătrânei Europe” d’antan, nu va întelege că e de datoria sa urgentissimă să colmateze vidul de civilizație din Orient și din Est, să-l cimenteze chiar cu modelul de civilizație the best, bazat pe valorile societății deschise și postnaționale - rezultată din fierberea în iacobinele & burghezele furnale a fostului Far West -, fapt ce presupune desigur un efort colosal, o pierdere temporară de resurse rupte de la gura vieții sale de perpetuu carnaval (așa cum o bucată de piele devastată de o arsură iremediabilă nu poate fi reparată decât printr-o autogrefă din același organism matricial), mâine-poimâine, când buba Estului se va fi copt destul și puroiul se va extinde fatal spre partea sănătoasă, n’așa? a Vestului, ce s-ar mai putea face, bey, a...? Se va arunca bomba atomico-neutronico-dezinfectantă acilișa, se vor hypersecuriza frontierile splendorii vestice cu armate grănicerești, care să coste de “n” ori mai mult decat integrarea/ extinderea respinsă acuma de Deutschland și France, în interesul autoprotecției naționale și europene, cică, se vor putea preîntâmpina inevitabilele migrații umane ori exportul de terorism subsecvent din Estul & Orientul lipsit de elementară hiigenă & păpică spre raiul de la Paris, Berlin, Londra, Roma, Haga, Bruxelles ori Madrid, sau ce alt procedeu grozav se va mai putea găsi, la o adică...? Oare Germania - exempli gratia -, care a înțeles prea bine că reunificarea cu Ge. de est înseamnă alocarea a mii de miliarde de euro din sforța și tezaurul Germaniei sănătoase și bogate spre a eradica complect și-n termene cât mai scurtate buboiul Germaniei sovietizate - cum e normal să facă orișice frate cu nemurile-i scăpătate ori la grea nevoie aflate -, nu pricepe ea că același procedeu radical trebuie aplicat întregului Est ioropeano-tradițional, de dincoace de Ural, măcar, și nu doar pentru că urmează să ne unificăm noi, nemții sau francezii, de dragul punerii în practică a visului napoleonian, n’așa?, cu Estul ista, ci fiindcă oricum, și într-un timp istoric relativ scurt, buboiul de-aci va copleși cu coptura sa umană și cu problematica sa generatoare de infernale tragedii restul Europei și-al planetei, alături de alte tumori cu tendință de globalizare malignă, și aceasta indiferent dacă noi, nemții, francezii sau englezii din lumea de sclipici și tihnă vom binevoi a ne unifica sau ba cu nenorociții de rumâni, bulgari, țigani, ucraineni, belaruși etc. din Estul postcomunist, lume care la zeul Foamea se-nchină, ori dacă vom catadicsi (sau ba) a-l asista pe Jandarmul american în civilizarea afganilor, irakienilor, iranienilor, nord-coreenilor, palestienienilor, talibanilor, a celor care nu pricep deloc - fiind cuprinși de fundamentalism sau de naționalistul amoc - binele ce li se face ad-hoc, n-așa?, și de fapt la upgradarea pe măsura realităților lumii contimporane a unor modele de civilizație încremenite în proiectele lor ancestrale, oricât de onorabile altădat, dar pe care timpu' ce curge ca un amazon turbat le-a uzat și le-a fanat...?

Aceasta e problema, nu alta : din bolgia Estului, unde experimentul Lagărului Colectivist, implementat aci cu concursul fie și involuntar al unui Occident bonjurist și malagambist și-n orice caz neatent față de Hidra ce bântui zeci de ani pe tărâmu’ comunist - așa cum tot atât de superficial și mărunt fitilist fuse Vestul ist și față de Moroiu' nazist, n-așa? -, se poate ridica spre Vest o apocaliptică Anfiară, tot atât de cumplită precum orișice emergență infernală, care să copleșească insidios cu răutatea și putoarea sa la belle epoque a unui Occident de bunăstare, veselă sărbătoare și catifea. Nu cu niște fonduri de protocol ioropeano-integrator de câteva sute de milioane sau de 3-4 miliarde de unități de cont aruncate prin pharre, saparduri sau alte proiecte așa-zis preparatoro-civilizitoro-intergatoare (și care nu ajung băieților interni nici pentru drăceștile lor furori sau pentru a-și construi, doar ei și nemul de traistă al lor, oribile și falacioase splendori) ori cu câteva echipe de experți și controlori integratori, domni & babete din niște anemice comitete, vom ridica Estul din bolgia-i istorică și-l vom face brebenel ca obrăjorii unei nemțoaice cucuiete, și desigur nu avansând spre UE (care în plus “uite-o, nu e!”, voila...) în viteza a 3-a sau a 4-a ori pe-ndelete, ci venind urgent aci c-un sac de resurse cât Black Sea și cu energie cât Niagara, așa cum se zbate și insistă Gross Germania cu surioara-i ex-comunistă, chiar așa. Practic, Europa Veche trebuie să-nțeleagă odată și odată că UE asta nu e doar o fată care la o adică ar putea să rămână și nemăritată, n-așa? fiindcă are rezerve și penzia asigurată, are ce păpa până la adânci bătrâneți, n'așa?, iar pe urma o vedea cine-o avea grijă de ea, cine-o șterge-o de pipi sau de kk, și nu din altă pricină Ioropa asta naivă nu va putea trăi mereu ca altădată în tihna-i planificată, ci fiidca fiul omului nou din Est, băiatu’ de ex-Tov sau de Băiat înfășat și crescut acolo unde zeci de ani Drakula n-a-ngenat să-și facă infernala dambla, de phootut Umanizmu-n șezut, voila, în timp ce ale Willy Brandt și nea Carter o țineau mațu-gaia cu “destinderea” și cu pacea cu Satana, n-așa?, o va viola în finalu' finalurilor și pe Ioropa noa’, oricât de babă respectabilă și de asigurată material ar fi ea, o va tâlhări pramatia și-o va abandona pe șoseaua de centură hyperdură ce duce nu la Paris, Londra sau Roma, ci spre Bolgia infernului, helas... Europa occidentală e obligată să îmbrățișeze Europa estică sincer și cu deplină responsabilitate, precum Ge. de Vest pe sora sa, s-o aducă urgent la statua, bunăstarea și mentalitatea corespunzatoare și s-o ajute să rămână aci, la casa sa, iar în caz contrar se va pomeni cu ea plină de bube și-nrăită de viața-i din ce în ce mai odioasă și grea, în palatele de pe Rhin sau Loira. Cele doar câteva miliarde pe care le-aruncă la ora actuală Europa de Vest pentru Europa de Est nu ajung, apage, nici pe-o măsea, dacă într-adevar vrem să se realizeze Europa Unită pe care istoria ne-o cere, iar Francia - voila... - n-o prea vrea, banii ăștia dați cu țârâita nu vor fi decât hrana ce-l va ajuta pe băiatu' cel șmecher și rău să se facă și mai șarpe de dudău, în timp ce măicuța mea - și-mi cer iertare că vă amintesc iar de ea - e mâncată de bubele escarelor și se pătimește ca Iisus pe crucea sa, vai mama mea, n-așa?, și tocmai dânsei i se întâmplă oroarea asta - hă-hă-hă (vba unui Ro maibaro) -, al cărei fiu e chiar poetu' Ro, adicătelea homu' cel mai puțin vinovat de porcăria d'acilișa, în fond, no ?, și cel ce scrise Apelul către Europa încă de pe vremea când Ioropa cocheta cu Talpa Iadului teleleu, străbunicul Kaghebeu, aloo...