Ce s-ar fi întâmplat dacă Rex nu abdica în 47 ?

Neabdicarea Regelui în 1947 şi transformarea lui în erou, precum mareșalul Mannerheim, să zicem, ar fi însemnat o catastrofă naţională sigură, în condiţiile în care România era deja ocupată de tancurile sovietice și cucerită moral de propaganda roşie, iar puterile occidentale n-ar fi catadicsit în niciun caz să pornească un rix periculos cu Sovietele, aliatul lor din războiul ce abia se sfârşise, de dragul unei oarecare ţărişoare balcanice, fostă aliată a lui Hitler, de altfel ; de fapt, după cum se cunoaşte, puterile occidentale se înţeleseseră irevocabil cu ruşii, la Teheran şi la Yalta, în privinţa sferelor de influenţă ce vor fi revenit fiecărui aliat după înfrângerea Germaniei (conform acestor înţelegeri România trebuia să intre în sfera de influenţă sovietică). Orice rezistenţă armată românească în acel moment (1947) ar fi însemnat transformarea ţării într-un paşalâc sovietic, într-o republică sovietică socialistă, parte integrantă a URSS, ca şi Bassarabia, iar perpetuarea acestei inomabile situaţii până în decembrie 1989, cel puţin, ar fi condus la rusificarea masivă a României şi la pierderea pe vecie a caracterului naţional-unitar, cel puțin. Doamne fereşte şi păzeşte, n-așa…?

Din neinspiratele parole ale preşedintelui Băsescu despre pretinsa laşitate a regelui Mihai (care are şi el păcatele lui, vezi bine, dar nu pe acela de a fi abdicat când nu avea nicio altă alternativă) se poate însă înţelege ceva mult mai grav decât faptul că TB se poartă în continuare ca un marinar adevărat, iar nu ca un diplomat stilat : şi anume, preşedintele ne lasă să-nţelegem că la rigoare el n-ar pregeta să adopte poziţia “eroică” a ex-preşedintelui iugoslav Miloşevici şi s-ar bate pentru caracaterul naţional-unitar Ro chiar şi cu NATO, aloo…  Aşa că să scuipăm în sân şi să zicem încă o dată: Doamne fereşete şi păzeşte !  

+++++++
Text original & comments : aici.