Editorialistu' Nastass

Adevăru' e că nu scrie deloc rău editorialistu' Nastass, proaspătu' as al literelor iepocal-politice ce vor mai fi rămas (cum vă spunem şi cu altă ocaz' ) după ce primu' scriptor al storiei tovilor şi băieţilor ce păreau la un moment dat ajunşi de pripas - mai precis la târgovişte, la decembristu' macaz -, printre ale cărui opere principale se numără frontu' salvării naţionale, revoluţia în direct la tembelijurnale, teroriada şi tetralogia mineriadele cozmice, fu retras în catacombe pidosnice, cazat pe blat şi de fapt în scroviştea codrilor seculari izolat, supus unor operaţii cozmetico-chirurgicale cică de-ntărit inema voinicului c-un cui şi dat pe mâna voinilor, la preparator interogator întru transferarea spre lumea răcoroasă a umbrelor, cu onoare şi onor, normal, din moment ce oranju' val le-aduse băieţilor şi tovilor alt barcaz salvator la mal, capabel să plutească mai crucial între marea neagră, babilon şi baikal şi să amareze la caz sforţat ca arca lu noe pe ararat, când dovezile că nu eşantionu' la potop îmbarcat era sâmburu' Ro binecuvântat ce trebuia salvat se vor mai fi împutinat - n-am zis împuţinat, aloo... -, mântuitu' pe furiş din carpato-caucazianu' finish, pe care tunurile din navarrone şi tomahawk-urile flotei a şasea a lui tufish, cu salve trase în cruciş, îl vor saluta aliniate ciuciumiş pe mal la mişto, fiind însuşi inocentu' Drakkulo, no...?, sau mai ştii ?, cunoscând atâtea şi atâtea pilde din storiile care de care mai fistichii, de unde rezultă că nu cei buni, cei drepţi, cei curaţi, dar săraci şi candrii, au fost învingătorii lumii ăsteia, mey copii, şi nici măcar cei curajoşi, coioşi şi viteji, leii nobili, tigrii ce nu sfâşie decât cărnuri trandafirii, mamuţii cât casa scânteii, giganţii, incaşii, atlanţii, saurienii cât alpii, ci zmecherii kroko-kknii, laşii şi cruzii rechini, şacalii piţifelnici, hiena cu lătratu-i hohotitor, cei ce trăiesc din putoarea cadavrelor, având deasupra tutulor împăratu' muştelor, viermele atoatebiruitor, voila, poate că-n faţa acestui probator d'horror tre' să concluzionăm şi noi precum neamu' moldovenilor când îl poceau a nu ştiu câta oară leşii - sachi balamaua... ;) - că ăştia sunt aleşii, n-aşa?, şi asta e perdanta istoriei Ro, săraca mama poeţilor, patria ce se pregăteşte pentru eternitatea-i din ţintirim, fiindcă nu mai are nici măcar bordeiaş bordei bordeiu' în care noi, pollimea, pe tunurile zmecherilor să ne liubim şi patriotic să ne înmulţim pentru bătălia cu inimicii Ro de la muselim selo, 'tu-le muica lor de ciocoi vechi şi noi, care-n vremea asta ar huzuri la Capşa sau la Snago' în manele, geamparale şi tango, a...? În fine, ziceam că Bombo ista nu scrie rău, da' nici bine, fugiţi drea', aloo, dacă socotim după şabloanele lu' mandea rupte direct din templatele Atomului Maibarro, căci dacă-l comparăm cu alte haimanale scârţa-scârţâitoare, şi nu neapărat de la anticamera deputaţilor şi senatorilor cu bâzdâc prin călimare, dar şi din consiliul uniunii scriitorilor mediocri cu patalamale, bombonel ar fi ca regele-soare pe lângă regele-lumânare, şi-atuncea chiar mă-ntreb cum drea' o fi rezistat bombonel cel tontuşi cât de cât telectualicel, cu tonu-i obrăznicel, tăios şi colţos ca al unui pudel mânios, uneori, alteori ca al lu bubico de furios şi de obsecvios, aproape, printre animalele astea politice care nu ştiu decât să se-ndoape şi să se-adape, având doar grija să nu crape, prezervându-se pentru alte învârteli imobiliaro-financiare, gagici şi agape, printre aceste ţoape care când vbesc de cărtărel o fac ca şi când ăsta ar fi minunea minunilor de pe globu' universel, şi care pe avp îl confundă c-un menestrel printre aricii pogonici, c-un terchea-berchea lu pulifrici, n-aşa...? Bey, uite care-i situaţia : io abia după ce i-am cetit prozele de finuţă mangafa am priceput ce pericol ne-ar fi păscut cu homu' ista, cu bombo, voila : tipu' nefiind nici ţopârlan d-ăla bazat doar pe cojonacu-i supergonflat şi pe phala-i de băiat de băiat învârtoşat, deci berbant d-ăla adevărat, n-aşa? din cinul politicienilor noştri de scuipat între ochi şi legat, dar nici suficient de dezgheţat pentru ca fluviu' fermecat al limbii ro să curgă din adâncu-i ca un amazon turbat, ar fi terminat ca Nerone altădat', plângând îndurerat că ţeara pierde în persoana-i de hom de stat ratat un hartist f. talentat, normal, asta în timp ce Ro (dar nu Roma, aloo) ar fi ars afar' ca un foc de artificii curat demenţial, dar bengal, halal... :(