Cică e criză mare la Rumânica…:oops:

Nu-ş cum dreaq se face că aproape ori de câte ori ajung cu bicicleta mea ukraina la vreo intersecţie din urbea-mi de 3 lulele, hop că apar 4 maşini  străineze deodată (rar mai vezi câte-o Dacie), însă riguros din toate cele patru sensuri ale rozei vânturilor, aloo, astfel că sunt nevoit să scobor urgent, abia-abia abţinându-mă să-i bag în pitpalacele mamiţichilor lor pe cei 4 şoferi, care la rându-le se-njură între ei rumâneşte or ţigăneşte, după caz, naz, praz şi maşinuţa şmecheră cumpărată de ta-so or de mă-sa din economiile de la ajutoru' social or penzia de invaliditate de baz, demarând apoi în trombe  pempante de gaz.  Şi când mă gândesc că aglomeraţia asta dezlănţuită se-ntâmplă într-o urbe pricăjită, mă-ntreb cum o fi în muncipiile mai rromo-ioropene,  bey, tită ? Păi, dacă pe criza asta nenorocită, într-un orăşel unde încă mai poţi întâlni pe carosbil balegă aburindă de vită, iar la porţile gospădăriilor din centru – iar nu din mahalaua prăfuită -  purcelele, căţelele, pisicile, galinele şi raţele într-o gălăgie infernală se mărită, astfel că e nuntă necontenită în cartieru' cică de elită, ca şi-n centrul civic sau la biserica văruită, dacă deci nici aci n-ai loc să te mişti de maşini, maşinuţe, scutere, motorete, tramcare, motocare, multicare şi alte drăcii consumatoare de motorină, benzină şi alte angarale, cum o fi oare-n capitală, pe criza asta cică de dat în băjenie & boală, când se moare de foame şi de sete, dacă e să te iei după tembeliziunile mogulilor ce-i toacă pe-alde Băse şi Boc pe-ndelete ?  

Dacă la primărie, administraţia fiscală, şcoală, spital, servicii publice conduse de mahăru' local, birourile şi cancelariile sunt toate efectiv tixite, dar nu de contribuabili,  pe care-i vezi c-aşteaptă  pe scări sau pe la colţuri să iasă vreun notabil şi să-l abordeze pe căi ocolite, ci de domni zmecheros îmbrăcaţi şi doamne mumos sulemenite, învelite în aerul cahfelelor bine aromato-prăjite, iar la locanta alăturată sau în restaurantele cu rezerve mascate de draperia catifelată zăreşti o bună parte din funcţionărimea ce-ar trebui să zbârnîie prin primăria imaculată (dar de fapt nici măcar ea prea măturată, ce să  mai vorbim de străzile orăşelului sau de groapa de gunoi ce zace de ani buni în centru, fix lângă grădiniţa-mi de vară hăt demult dezafectată), unde de fapt funcţionărimea noastră supergonflată o cam face lată la ora când neamţu, englezu sau americanu e cu iapa nepipată, neştiind pe unde să mai scoată cămaşa treburilor pentru care nu primeşte de altfel, de la stat, nicio plată, ci din contra, plăteşte impozite până crapă şi cu toate astea nu cade pe stradă în nicio groapă, ci vorba aia, sapă-sapă, până dă de stele-n apă… Şi deci ce criză e aia în care – la ai noştri – numai doi se fac că sapă, în timp ce opt cară de colo-colo un plic, un plocon sau o mapă, iar în timpul programului beau şi papă pe banii statului sau din fondurile comunităţii locale sau ale Ioropei natantoale se-adapă… ?

Ce să mai vbim, frăţioare, de concediile, atenţiile, gradaţiile şi cadourile speciale ale cadrelor şcolare, de primele de vacanţă sau de tarifele de meditaţii or de consultanţă, de veniturile totuşi muult mai mari decât am luat io vreodată pe ştat sau pe chitanţă, dar cu toate astea dăscălimea urlă că nu i se dă importanţă sau că nu mai are bani nici de-o gresie or fainaţă sau pentru un conced în Grecia sau în altă plajă arabă mai pleenă de luxurianţă…?  

Sau ce să mai zicem de nazurile şi necazurile doctorilor ori asistentelor din spitalele provinciale, care se calcă pe picioare în cabinetele de gardă, holbându-se la tembelizoare şi luându-te la trei păzeşte dacă-i chemi la vreun mort proaspăt prin sordidele saloane, doctorime pentru care cele câteva mii de lei, oricum infinit mai respectabili decât ai mei (cu condiţia ca io să-i fi încasat şi p-ăştia, hey !) sunt un mizilic faţă de ce le pică de la bieţii asiguraţi, sireacii de ei, care pentru sănătatea lor cârpită şi pentru supravieţuirea chinuită, dar  să zicem că vitală, ar fi în stare să se-mprumute şi la Banca Mondială, cu condiţia ca şi asta să le acorde credite pe buletin sau pe amprenta de la deştiu' mic, aşa cum autorizase Văru Jan băncile pe când era la garda financiară birlik, şi nu pentru că ministru' ista de-acu ar fi mai socotit or mai calic, ci fiindcă FMI-le, ale dreaq, nu ne mai dau voie la nemic fără muncique…   Te pui cu harpagonii lu Iţic, bey…?  

Cei mai caraghioşi grevişti bugetari sunt însă liderii de sindicat criptosecurişti şi domnii miliţieni cică în sfârşit poliţişti, care sunt trişti nu că Statu' e pe cale să le taie mălaiu’ de  habarnişti fitilişti,  mălai care  oricum nu le folosea decât ca bani de buzunar ori pentru a-şi sponsoriza amantele or agapele de  crai clickişti, ci fiindcă – dacă Statu' îi va trimite la muncă -  se vor face de râs faţă de cohortele de contrabandişti / fripturişti – după caz, naz şi praz -, cărora ei le ţin de şase în timp ce mai bagă la puşcărie vreun puradel sonat or vreun handicapat din trenul  loco de navetişti,  ori mai trimet in vreun conced shuntat vreun pensionar cu scoala şpăgii  la baz, care-o fi dat de necaz după ce a frecat mangalu' o viaţă-ntreagă şi-a tot ars al statului gaz. Despre procurorii şi judecătorii cu privilegii colosale, dar cu mentalităţi curat penale, de mafioţi şi alte iepocale mangafale, sau despre activiştii comunişti, generalii şi băgătorii de seamă cu penzii speciale, de parcă ar fi muncit toată viaţa în mina de uraniu sau la furnalele infernale,  iar nu în lupanare de cinizmu şi de lene, ce să mai zicem, frăţioare, căci iar îmi sare-n spinare vreun cecurai şi mă face turnător de bieţi tovi şi băieţi, vai…oops

Aşa că să fiu în locul decidenţilor de pe splai – care între alte triste realizări se pregătesc să-ncredinţeze reduta TVR unui băiat cu muci în freză, cum i-ar zice, probabil, felixita aia de la gâdeeana sinteză, care n-ar rezista nici măcar la o mineriadă mai în viteză,   darmite  la o marseieză condusă de Luceafăru' Huilei cu gagica-i newyorkeză pe post de Ana Ipătescu, iar în gaura de la flamură cu însuşi Ilici Ilicescu, cel mai gâdea, pardon, gigea dintre tovarăşii bătrâni…-, i-aş împărţi în 3 cete în nici 3 luni: jumătate incompetenţi şi pleeni de minciuni, un sfert şpăgari tăuni şi un sfert relativ buni, iar după ce-aş trimite 3/4 acas ori în Espana la căpşuni, aş da foc la lenevie şi la banda de nebuni…

++++++
Text original & comments: aici.