Acum ai inteles ?

30 iulie 2010 — AVP | Editare

Întrebarea zilei pe un anumit site a fost : “Este Paul Goma antisemit?“   Din cele câteva sute de respondenţi anonimi, aproape 70% au răspuns : NU. Considerând că acest sondaj este semnificativ, cu o marjă oarecare de eroare, pentru internauţii de limbă română, ce reprezinta în principiu partea cea mai informată şi deci pe undeva mai avansată a alor noştri, dacă nu cea mai inteligentă, n-aşa? mă-ntreb care ar fi însă rezultatul sondajului într-un mediu românesc mai puţin avizat şi/ sau umblat prin lume, şi mai ales în condiţiile în care un manipulator abil şi nu prea bine intenţionat, n-aşa?, ar dori să utilizeze iar şi iar sperietoarea lui “Iuda”, – una dintre paradigmele cele mai uzitate spre a simboliza “răul” din clasicul “Mit al Salvatorului”, ce se predă de veacuri în şcolile de intelligence service la materia “diversiuni în masă”, în scopul ca Păpuşaru' comanditar al diversiunii să-şi atingă prin ricoşetă cine ştie ce target care ne scapă nouă, profanilor.

Notabil este şi faptul că la întrebarea zilei precedente : “Este îndreptățită distrugerea de către palestinieni a sinagogilor din Gaza?“, din cei 669 de vizitatori unici (care sunt cam aceiaşi cu cei ce răspund la întrebarea despre Goma), 36,47% răspund DA, însă 63,53% răspund NU, ceea ce-nseamnă că respondenţii nu sunt, în principiu, antisemiţi, şi în orice caz se dovedeşte că ei au o anumită toleranţă faţă de evrei, iar răspunsul lor la întrebarea “Este Goma…“, precum şi prezenţa destul de numeroasă de pe lista de semnatari pro-Goma (ce fusese şi ea pusă pe Net cam în aceeaşi perioadă, ca un fel de reply în scandalul “Liviu Ioan Stoiciu – “Viaţa Românească – Uniunea Scriitorilor), trebuie înţelese nu ca o probă de antisemitism funciar a românilor din acel cyberspatziu, sau – şi mai greşit – a românilor în general, ci ca o apărare spontană faţă de acuzaţia nedreaptă (exagerată) de antisemitism care i se aduce atât d-lui Goma, cât şi românilor înşişi.

My friends, chestia asta cu ANTISEMITISMU' e mult mai simplă, în fond, însă nu aşa cum o priviţi / consideraţi voi, mey… Pur şi simplu, după experienţa infernală a WW2 (când nazismul, criminala doctrină bazată pe “superioritatea rasei pure”, din care au rezultat halucinantele lagăre de exterminare si “soluţia finala” aplicată unei întregi “populaţii”, dacă nu chiar unui întreg popor, n-aşa?, a provocat un imens ocean de suferinţă), a reitera azi orice fel de dezbatere despre “evrei”, şi indiferent de contextul în care această “dezbatere” ar putea fi reluată (sau chiar indiferent de legitimitatea sa relativă, n-aşa ?),  – e pur şi simplu INTERZIS, mey…! Când te frigi prea tare cu ciorbă, sufli şi-n iaurt ; când te izbeşti cu capul de pragul de sus, de-ţi vine să urli, începi să calci cu teamă şi peste pragul de jos, pe care până atunci cine-l băga în seamă, a…? Nici măcar bancuri, aluzii nevinovate sau jocuri de cuvinte nu mai ai voie să faci faţă de o aşa CHESTIE, care – a nu se uita ! -  a început cândva tot prin gracioase dezbateri în lumea intelectuală, departe de lumea populară, n-aşa?, a continuat cu pamflete în foile avându-i ca editorialişti pe poeţii ultranaţionalişti, apoi a fost preluată pe ultima şatafetă de aşii diversiunilor şi-ai manipulării în masă şi – cu prima ocazie mai nefericită, n-aşa? – a sfârşit în plin INFERN. Iar acest trend deja clasic al “chestiunii” e de-acum matematic VERIFICAT, aloo…

E ca-n filmul ăla, “Planeta Maimuţelor”, mey. După cum ştiţi, pe o planetă “străină şi grea”, n-aşa? a aterizat sforţat un mândru bărbat, un astronaut terestru plecat cu viteza luminii în universul îndepărtat, la vânat sau la explorat, dar pentru că i s-a rupt oiştea navetei supraluminice-n drum, tovarăşii săi făcându-se cu această ocazie scrum, a căzut pe un pământ cam nebun, unde a constatat – la început doar amuzat – că cel mai shogun e un caraghioz maimuț brun, care se uita la păru-i de aur tare chiorâş şi chiaun, drept care maimuţoiu-şef l-a şi închis pe homu' nostru şi l-a tratat de la-nceput ca pe un periculos căpcăun. Fiind mumos şi mândru ca un phaun, biensur însă că de herou s-a-ndrăgostit o maimuţea cu botişor finuţ şi ascuţit, numai bun de drăgălit, n-aşa?, astfel că până la urmă omul nostru a putut să-şi facă, ajutat de mândruţa sa, un plan de fugit din cuşca în care lenevea ; mai nainte însă, el pricepuse din discuţiile maimuţelor că pe planetă ar exista o “zona” sau aşa-ceva, unde absolut nimeni nu avea voie a călca sau să vorbească, măcar, tinerei generaţii de maimuţe despre ea, necum să le “explice” ce şi cum e cu aceasta ori să facă bancuri sau alte cele, expunându-se călcătoriul de lege la pedepsele cele mai severe. În final, vedem cum voinicul curajos, dar nechibzuit, prin nişte peripeţii greu de povestit reuşeşte totuşi s-ajungă-n Zona Shit, cum ar veni, unde după nişte stânci ce credeţi că zări înmărmurit…? Păi, nimic altceva decât un deşert cu ruinuri înfiorătoare, iar undeva, spre margine de mare, “Statuia Libertăţii”, doar ea rămasă în picioare, ca un index clamantis de oroare, fratioare…!   “Acum ai înţeles…?” îl întrebă şeful poterei de maimuţe, ajungându-l în fine din urmă pe nesăbuitul viteaz bărbat şi punându-i o gheruţă blândă pe umărul cutremurat de plânsu-i de copil abandonat…

NOTA BENE : acest textuleț a fost publicat în 2005 pe forumul “Bleoaca” – supranumit şi “forumu lu avp”, găzduit de un host free,  n-aşa?, dar care s-a potrivit exact cu zicala: “Amorul ieftin costa scump“, întrucat la un moment dat  nenorocitul găzdoi nu mi-a mai dat voie să intru în propriu-mi forum și, mai odios decat atat, mi-a șters și toate postările de acolo, ocazie cu care am pierdut documente inestimabile (printre ele, vreo zece scrisori postate de geniala mea pretina mg, o universitară de la Paris, care după aia nici n-a mai vrut sa vorbeasca cu mine…oops), io abia reușind să mai recuperez câteva, mai precis pe cele pe care le concepusem ab ovo pe hard-diskul meu. Pe vremea aia, io credeam că o comunitate virtuală în care trăiești felixit timp de un an de zilișoare e nemuritoare ca și viața asta a noa, fara să-mi treacă prin minte că la un moment dat s-ar phootea curma, n-așa…? O sa vă postez din cand în când, la sfârșit de săptămână, când sunt prea ocupat ori prea ostenit spre a vă oferi noutăți, textulețe din astea recuperate din imensa – fără exagerare – odysee hyperspațială la care am participat în ultimii 7-8 ani de viață virtuală, care probabil fac cât 70-80 de anișori din real life… Paa

++++++
Text original & comments: aici.