Ce face puterea in timp ce Romania e tinta unui atac mediatic…?

Cum poţi cuceri o ţară fără să tragi un foc de puşcă, fără să mişti un tanc, un avion sau o rachetă, fără să deplasezi baremi un singur soldat înarmat în teritoriul inamic si fara sa-ti atragi riposta colectivă a aliaţilor nenorocitei ţări ?   Păi, e simplu : o ataci cu Tunurile Catodice Dacă aţi citit în loc de “Tunurile catodice”, “Tuburile catodice”, nicio problemă, căci tot aia e, aloo… Şi să nu ziceţi că n-aţi auzit de tunurile catodice ori să vă imaginaţi c-ar fi vorba de vreo apocaliptică drăcie a Armaghedonului, căci fiecare dintre noi e ţintit aproape non-stop cu-o astfel de armă infernalo-banală, recte cu tembelizoru' nostru cel de toate zilele, după cum v-aţi prins deja, n-aşa ?

Planul de attack e la mintea cocoşului, dar nu cumva să credeţi că, tocmai de aia, n-a putut să treacă prin minţile sofisticate ale  staffurilor majore comanditare, aloo… Numai  scriitorii minori, savanţii mediocri şi belferii ce-şi zic filosofi de catedră cred că, spre a fi cât de cât serios, un lucru, o teorie, un postulat, un roman, o piesă de teatru sau un adevăr trebuie să fie un eon complicat; din contra, istoria – inclusiv gnoseologia – ne spune că toate ideile, faptele sau op-urile epocale sunt simple atât în esenţa cât şi-n forma lor şi că ori de câte ori a apărut pe  firul-marker al creaţiei un mister complicat, o concepție sau o teorie pempantă, gomoasă, luxuriantă, ocultă, secretă, iniţiatică or inefabilă, acolo a fost vorba, în ultimă instanţă, de un bluff, de o escrocherie, de o pseudodescoperire sau de o fantoşă noosferică, aloo… În cazul ce ne interesează, nu-ţi trebuie decât o coloana a V-a (despre care a vrut să ne povestească odată A. Severin, din spirit pur vindicativ, probabil, înainte de a-i tăia muştiucu tovarăşii de idealuri), nişte cozi de topor, bine diseminate şi disimulate pe teritoriul “inamic”, care să proiecteze ori să acapareze unul sau mai multe posturi TV de top şi-n acelaşi timp să neutralizeze Televiziunea Publică ori concurenţa, iar pe urmă fandacsia e gata ! Într-un an-doi-trei-nouă (depinde de cantitatea şi calitatea tunurilor catodice de attack, precum şi de rezistenţa targetului), warriorii profesionişti ai tembeliziunilor attackatoare vor reuşi să-ncarce la maximum subliminalele telespectatorilor din nişa  lor de influenţă, inoculându-le dispreţul sau chiar ura faţă de autorităţile responsabile ale statului vizat, sentimente care la dead line-ul electoral comandat se vor transformă în voturi contra puterii care este şi-n voturi pentru marionetele păpuşarului din poveste, care astfel ajunge la manetele ţerii cu pricina fără să-şi mişte ordiile încoace, ba chiar fără ca NATO, UE, ONU sau alţi câini de pază ai securităţii mondiale or euroatlantice să bage de seamă ce s-a-ntâmplat…

Iar în această cruntă situaţie, ce-i de făcut, mey ? Dacă te grăbeşti să tragi concluzia, absolut responsabilă de altfel, din punctul de vedere al unui ocărmuitor naţional, că mass-media  neînfrânată, robită exclusiv ratingului ori strictamente intereselor patronului puşcăriabil, sau chiar folosită pur şi simplu ca armă de attack postmodern, aşa cum am imaginat mai sus, creează vulnerabilităţi suplimentare pentru securitatea statală, dând de înţeles că ar cam trebui puse baremi  câteva botniţe pe  boturile rânjinde ale pamfletarilor ce atacă autorităţile esenţiale direct la beregată, precum lupii (căci a spune că le critică ar fi un eufemism homeric, in spe, aloo…), păi atunci îţi sare-n spinare CTP, ţipându-ţi că eşti asasinul libertăţii de expresie, tyranul pol-potic, bokassa-ul ot Carpaţi – căci Drakkula ar fi deja anemic spus, păi cum dreaq -, astfel că te pomeneşti pe cap cu tot felul de organizme  fără frontiere, despre care nici naiba nu mai ştie cine şi când  le-a creat şi cine le (mai) sponsorizează, cu ce scop, care te iau la refec, te săpunesc de-ţi sar fulgii,  te tupăiesc de se-aude până-n Parlamentu" Ioropean sau la Washingthon DC despre cât de criminal eşti tu, cenzorul odios din Balkani, asta ca să nu mai pomenim de hurletele apocaliptice ale antenelor, care vor hysteriza în nicio săptămână masele de bizoni tembelizaţi, ce pe fondul crizei vor ieşi în stradă şi te vor ridica în coarnele de răsculaţi turbaţi, chit că preste ani şi ani îşi vor pune cenuşă-n cap şi vor recunoaşte c-au fost nişte ambuscaţi manipulaţi…oops

Singura posibilitate rezonabilă de a te apăra contra unui attack cu tunurile catodice, fără a fi acuzat că vrei să strangulezi libertatea de exprimare a oratorilor, retorilor, limbuţiilor şi geniilor ori că vrei să tai muştiucu spleenatului bobor aflat la ora-i astrală a bârfelor, certurilor, circurilor & scandalurilor, este să dai replica insidiosului inimic c-un alt Tun Catodic, aloo, care-n cazul unei puterii ocărmuitoare nu poate fi decât Televiziunea Publică. Or, dacă dai acest tun strategicissim pe mâna unei meseşan a lu boccescu sau a unui lăzescu al lui ghedesescu, în timp ce din bastimentele celelalte te atacă un ditamai Imperiu (care doar în aparenţă e media aritmetică a lu Vântu & Voiculescu), înseamnă că chiar îţi meriţi numele de… escu  

++++++++
Text original & comments: aici.