O scrisorica pentru dl Maries
Domnule Mărieş,
Sincer să fiu, io am auzit de dvs abia în momentu în care my friend Dorin Tudoran i-a adresat preşedintelui Băsescu rugămintea să fie semnificativ,
iar nu blazato-vindicativ ca un urmaş votiv al descălecătorului
colectiv PCR, ci dimprotiv, bre, să se-aplece asupra doleanţelor dvs în
mod fair, ferm şi sportiv, reşpective să-i determine pe şmecherii de la
secu, justiţie şi interne să vă predea copiile de pe hârtiile alea
confraterne, în care se vorbeşte despre maşinaţiile de la revoluţia
tovilor priculici şi de la mineriadele mari şi mici, însă nu aşa cum ne
tromboneşte Ivan Ilici, aloo, adicătelea ca-ntr-o romantică
poveste cu arici pogonici, câţiva pitici, albe ca zăpada sau brunete ca
broboada lu baba rada din posada, feţi frumoşi salvatori şi terorişti
invadatori, care cică scoborau din nori şi se-ascundeau prin grote,
cimitire, canale de scursori şi chiar subt sfinte patrafire,
n’arareori, ci cu nume şi prenume de ofiţeri superiori, activişti,
volintiri, turnători, regizori, ambasadori şi alţi scamatori care-au
făcut binecunoscutele furori şi-au băgat subt iarbă verde sute de fraţi
şi surori, şi nu pentru că n-ar fi phootut scăpa de Ceaşcă şi de
Leancă-sa altcumva, de-un paregzamplu trăgându-le un şut spate-gios, cum
ar venea, ci doar spre a înscena minciuna aia mare cât secolul, voila,
şi-ai băga pe zăpăciţii revoltaţi de pe strada ta sau a mea în case
ori în batoza de tocat oase, pentru ca apoi tovii şi băieţii de rangu
doi să iasă de subt acoperirile secretoase ori din sinecurile /
editurile umbroase şi să se pună-n cap la FSN-urile emanate din
revoluţionarele, cică, mase şi compuse din: băieţi
cu ochi albaştri, miliţieni, activişti, sycofanţi, vechi comunişti
ilegalişti, puşcăriaşi idealişti, asecişti, disidenţi kaghebişti,
viitori ghedesişti şi alţi elitişti, exceptis excipiendis, aloo, dacă chiar insişti şi ca să nu devenim naiba complect trişti, stimate domn. Iată, aşadar, pentru ce s-a făcut atunci moarte de om
: pentru ca-n capu" ţerişoarei Ro, aloo, s-ajungă activistu' care toată
viaţa sa a fost o lichea, a muşcat ca un şarpe de dudău sau cel puţin a
mâncat rahat nu cu linguroiu', ca utlimu’ infractor la bulău, ci cu
lopata, iar acum râde de mine c-am fost tont ca şi tata, de altfel,
n’aşa? din moment ce n-am fost în stare să-i duc nici măcar o pungă de
bomboane măicuţei aflată pe patul de infernală suferinţă – şi care s-a
dovedit a fi de cruntă moarte, helas -, şi nu că dânsa ar mai
fi avut trebuinţă, ci ca să ştie că este încă umană fiinţă, bey, asta în
timp ce ticalosu' de vârsta sa, zis şi Zâmbok sau Cucuvea, care-n loc să fi lăsat pegra ro, deci strigoii Lagărului
lu' fra-drakkulo şi detaşamentu' de kappo să se ducă unde şi-a-nţărcat
iapa moşu lo’, sau măcar să nu mai stea în capu mesei Ro, aloo, deloc,
ca să răsară şi la noi busuioc dupa tontoroiu' kazaciok, i-a dat de
trei-patru ori preste cap ca pe porcu' din povestea cu izdap-izdap câne
turbat şi i-a pus la loc pe post de harap-alb
social-democrat-liberalo-curat 
Şi deci iată ce vreau să vă spun, dle
Mărieş… În primu rând, n-aş vrea să se-nţeleagă (cum a insinuat un poet
ce scrie mişto, dar pe care se pare că nu-l mai ajută dreapta giudecată
angro) cum că n-aş avea cică respectu' cuvenit unui grevist al foamei
emerit, ce-şi riscă viaţa pentru o idee de granit. Când eram doar un
funcţionăraş cătrănit – pe vremea Iepocii de Shit – şi după
ce-am făcut odată foamea timp de 4-5 zilişoare infernale, ei bine, am
văzut cu ochii mei cum realitatea înconjurătoare – de la pat, scaune,
gantere, pantofi şi pahare, până la pietrele şi baligile uscate din
cărare – părea să se transforme brusc în mâncare (:shock:) , egzact ca-n filmuleţu ăla haios, “Goana după aur“,
când Charlot se transformă într-un pui de galină blegos, gata-gata să
fie halit de către tovarăşu-i de cameră mai mult lihnit decât killer
odios, aşa că ştiu, stimate domn, cât e de inuman şi de dureros să nu
te bucuri de masa Domnului Gustos, mai ales când nimeni nu te obligă să faci foamea – nici frigu', nici frica – , decât sufletu-ţi generos şi destinu-ţi de rarissim hero de la Românica. Însă io altceva vreau să spun, vă rog mumos, aloo…!
Şi anume, vă-ntreb, pretine : bine-bine – vba vine ! -, dar dacă sistemul ticăloşit
se va ţine băţos şi n-o să vă dea niciun document d-ăla secretos, iar
dvs veţi pieri mai mult or mai puţin glorios, păi cine dreq va mai
rămâne pe-aci, decât încrengătura de băieţi kaki şi de tovi muscălii,
restul de pipiţe de la jii şi de oieri ai minţii, bunicuţele expulzate
din spanii şi italii, fosilele vii ale partidului şi securităţii cu
penzii de zeci de mii, hoţii şi vardiştii muult mai hoţi decât îi ştii
şi – last bust not least – politcienii coloraţi ca mărgelele cu
care sunt păcăliţi sălbaticii junglii: roşii, galbeni, verzi,
portocalii ? Păi, domnule dragă, până când duhu' or softu' scumpei noastre rumânii,
cum ar veni, va ridica din pământurile astea totuşi nu foarte kknii
alţi copchii mai curaţi, mai bărbaţi, mai cilibii, mai cu iubire de
moşii sau cu mai gingaşe materii cenuşii şi cu cojonace mai vii, care să
aibă coraj să se-mbrace chiar şi-n cămaşa morţii atunci când patria le-o cere, iar nu să tremure în faţa tagmei jecmănitorilor ca o muliere fără phootere, abia atunci aveţi dreptu să faceţi ce vreţi cu viaţa dvs, aloo…!
În plus, aţi auzit şi dvs că our friend
Volo şi cu CEO Stanomir au promis că vor cerceta fir cu fir nu doar
mormintele sau gropile comune din anii 50, din care vânătoru' de securişti
zice c-ar fi descoperit zeci şi zeci şi-a sesizat penal în cifre seci,
chit că n-a fost băgat până acuma niciun creminal la beci (ci din
contra, vânătoru’ s-a poopat cu Sică Orban, fiu de ofiţer
baban, dar nu de escadron ulan, şi s-a onorat cu papa Quintus la
partidu-i pornit cică contra tovilor şi băieţilor d’antan), însă vor studia riguros ştiinţific şi vor concluziona academic
în legătură şi cu crimele ce te interesează pe domnia ta şi pre toată
naţia, păi cum aşa : respectiv, crimele neocomunizmului sadea, începând
de la revoluţia de muşama şi până la ultima mineriadă de mai
încoa’. Şi-atunci, dacă şi gen Voinea, preferitu' domniei voastre, îi va
asista şi va recerceta ce-a cercetat de-o mie de ori până acum, nu e
păcat să riscaţi a vă preschimba la un moment dat în fum, dle Mărieş ?
Sau cum să vă spun, omule bun ?
Maestrul Devis Grebu mi se alătură, rugându-vă să vă-ntoarceţi din zadarnicu’ drum, aloo…!
No comments:
Post a Comment