A inceput judecata de apoi a poetului Adrian Paunescu
…care va dura cât va dura… În orice caz, după părerea mea, nu mai mult de câţiva ani, după care Păunescu va dispărea spre periferia istoriei literare, scrise – şi aceea – de vreun belferaş oarecare. Iar judecata asta, de după trecerea în nefiinţă a omului Păunescu, se va face pe Pământ, nu în Gând, aloo, şi va avea în vedere toate faptele cetăţeanului şi scriitorului, trăgându-se în final linia, fără traficul de influenţă or intervenţia nimănui (nici a partidului, nici a securistului, nici măcar a manolescului, şi-n niciun caz a contingentului, care la rându-i îşi va risipi prafu şi pulberea pe aripile vântului…oops) : decât a timpului…
Poet nu prea original şi deci în fond minor – căci stilul său fusese descoperit & bătătorit hăt demult, de Bolintineanu, Coşbuc, Goga, chiar dacă admiratorii săi contingenţi habar n-au ce-nseamnă chestiuţa asta, a unicităţii stilistice, în ordinea creativităţii fundamentale, aşa după cum consumatorii tablourilor de gang sau ai cristalelor Swarovski nu fac nicio deosebire între Mona Lisa lui Leronardo şi copia Monei Lisa, fie ea şi perfectă, însă neoriginală, sau între un diamant autentic şi-o sticlă lucioasă, chit că aparent mai mumoasă şi ca piatra Florentin -, Adrian Păunescu a fost în schimb un politcian de reală forţă, care la un moment dat îl concura în popularitate – lucru aproape incredibil, privind retroactiv - pe dictatorul Ceaşcă însuşi, pe care mai mult îl carota cu imaginea-i impunătoare şi cu vocea-i tunătoare, decât îl gâdila cu peria limbii sale de catifea de Dâmboviţa, cam ca un şmirghel sadea pe moaca ăluia. Chiar şi cota destul de ridicată din ierarhia bisericuţei literare actuale, Adrian Păunescu şi-a adjudecat-o tot cu mijloacele politicianului – charismă fizică, inteligenţă comunicativă, oratorie, tupeu, bizantinism relaţional -, iar nu cu armele-i literare destul de anodine, în fond, la îndemâna oricărui versificator or journalist aborigen cât de cât talentat.
Păcat de voinic, vba aia, căci dacă ar fi fost mai puţin cinic şi mai transcontingental un pic, ar fi putut ajunge un leader politic birlik. Domnul Zeu, în care ne vom regăsi cu toţii – fiii şi fiicele sale, din integralitatea hypostazelor reale – la Sfârşita Sfârşiturilor virtuale, să-l ierte, tale quale.
No comments:
Post a Comment