“Ziua mea vine ca un hot…”

Păi ce vă mai miraţi, doamnelor şi domnilor specialişti? *** N-a zis chiar criticul modernităţii noastre, E.Lovinescu, că literatura ro. cât de cât lizibilă, de la Eminescu la Barbu – ca să ne oprim doar la literatura evaluată până la epoca auctorului “Civilizaţiei române moderne” – e croită eminamente prin spirit de imitaţie a Occidentului, nici măcar atât de sincron pe cât a grăit “scepticul mântuit” ?

Şi deci cum să vindem castraveţi la grădinari…? Cum să te prezinţi în lumea bună a Occidentului cu op-uri imitând spiritul, iar de cele mai multe ori chiar şi litera auctorilor occidentali și să te-aștepți să rupi gura târgului de acolo ? Iar plusul de originalitate provenind din ingeniul auctorilor locali – atâta cât a fost, extrem de rar, de altfel – s-a pierdut şi acesta în neantul traducerilor de belferi-telali ; căci ceea ce este cu adevărat naşpa e faptul că, pe lângă realitatea tristă că n-am avut auctori copleşitori şi că aceia pe care totuşi i-am mai avut au scris într-o limbă “cu-ndemnuri pentru vite”, din nenorocire n-am avut nici traducători care s-aşeze opusurile loco – şi aşa cam ofilite, întrucât imitau stiluri sau idei literare/culturale deja sfumate or învechite în literaturile renumite – în cuvinte străineze cât de cât potrivite, care s-atragă atenţia elitelor occidentale sastisite de aşa stiluri or idei culturale evident depășite…

Singura şansă de a ieşi din marasmul provinciei ăsteaia părăginite este aceea pe care o intuia şi clasicul ro. cel mai „congelat”, recte Eminescu de altădat’ : “Degeaba, ne trebuie un poet nou, care s-o ia peste câmpi, nebuneşte…; ne trebuie ceva nou, cu totul nou…; un nebun, dar un nebun de geniu, care să-şi croiască o formă numai a lui ş-un drum neîncercat de nimeni…”

Însă aici intervin două chestii teribile, aloo…: cum ar putea acest ingeniu cu veritabil hallo naţional-universal să fie acceptat, înainte de toate, în chiar meschinul nostru areal cultural, „la porţile Orientului” aşadar, unde până şi criticul literar cel mai impozant în actual, odată te poate recunoaşte genial, dacă îi poopi mâna ca unui levantin mahar, iar altădată nici nu te mai bagă-n zeamă, măcar, fiindcă ai făcut eroarea de a-l atinge cu-o floricea de mărar ? Şi, başca, unde naiba vom găsi traducătoru' care să transpună într-o limbă de canon universal specificul ingeniului înalt-naţional, dar nu din ăla valabil doar la căminul cultural de la Atârnaţii din Deal…?

Nu ne rămâne decât să sperăm că-n timpul scurt până când naţia şi limba ro s-ar phootea să iasă din istorie pe scut, nu subt scut, în faza integratoare a „Planetei Ou”, accelerată ameţitor de-ale Netului „Windows”, va apărea un mirabil creator cultural ro la potou, care să ofere mapamondului o concepţie strict originală şi-un stil realmente nou, „d-alea d-ale noastre”, păi cum drea, însă percepute ca un proiect de great civilizing hero, astfel încât barem 2-3 inşi din next generation of Congo (e.g. ) să considere că a-nvăţa limba ro e cel puţin la fel de mişto ca a ciripi chinezeşte, aloo…

Şi deci soluţia nu e aceea de a şti „şapte limbi şi ruseşte”, imitând Occidentul cum scrie şi cum vorbeşte şi a vinde apoi plevuşcă sau caracudă pescadorilor lu peşte, fireşte, ci a rupe gura târgului occidental c-un creator ro strict original şi total. Însă întrebarea mea pentru distinşii specialişti este: dar, stimabililor, Bisericuţa culturală din fanarul dvs iepocal e pregătită oare să-l întâmpine pe creatorul ro ce s-ar dovedi cu adevărat universal şi care – vezi bine – va scoborî din Virtual călare nu pe un Pegas sau alt pempant Bucifal, ci pe-o caraghioază puicuţă de măgar… ? That is the question, sau, cum se spune in idiomu local, asta e situaţia, naţia şi trataţia, mey, halal…

+++++++++++++++++++

*** “Specialistii” carora ma adresam tocmai scrisesera articolul: “Clasicii congelati nu merg la export”.

(prima editie – disparuta in hyperspatz… – pe forumul Cotidianul, 05.03.2009)

Vezi si aici.