Apel către cine-o fi şi-o auzi…
Aflu dintr-un comentar al părintelui fondator al siteului diasporico-glumeţ “ziualibera“,
care la rându-i zice că a aflat din recentele pagini de jurnal ale lui
Paul Goma, că dizidentul nostru cel mai preţ, deşi locuieşte la Paris, voila,
oraşul-simbol al “lupanarelor de cinismu şi de lene”, şi
munceşte cât şapte la o etate, n’aşa? o duce foarte greu, abia reuşind
să-şi agonisească banii necesari hranei zilnice şi chiriei pt modesta
locuinţă, ca un oarecare june teleleu. In aceste condiţii, avem
ipocrizia să ne mai întrebăm de ce este Goma atât de pornit contra
tuturor şi cu un ultraacut simţ al nedreptăţilor “istorice” de tot
felul, a… ?
Din acelaşi comentar, am înţeles că
binevoitorul “pf” (părintele fondator al siteului), care nu o dată l-a lăudat pe Goma pentru altruismul şi
patriotismul faptelor sale realmente simbolice pentru herbul
unei naţii cât de cât demne şi nobile, ar cam fi tentat să iniţieze pe forumurile româneşti o chetă pentru sponsorisarea
sărmanului erou “măcar pentru câteva luni de subzistenţă”, dar pentru că
nu poate face copy-paste, din motive stupid-tehnice, de pe hermeticul site al
lui PG, şi fiindu-i lene să transcrie propria manu cele câteva fraze
despre necazurile cotidiene ale scriitorului, spre a le arăta
forumităţii eventual sponsorizatoare, se lasă păgubaş mintenaş, n’aşa?
urmând ca “moşul” de la Paris să se descurce ca şi până acuma : cu mila
Domnului din naltu sălaș.
Vasăzică, lui Goma nu i-a fost lene,
n’aşa? să scrie ce-a scris cândva şi să facă ce-a făcut, într-o vreme în
care compatrioţii săi mai răsăriţi, printre ei şi cea mai mare parte
din mandarinii politico-culturali şi milionarii în dolari de azi, nu
ştiau să scrie decât note şi rapoarte informative la Secu şi să facă
dări de seamă la şedinţele de partid neo-stalinist, în vreme ce restul
boborului Ro făcea ce face dânsul mai bine şi mai hartist, adicătelea
dormea în hainele statului activisto-securist, însă nouă, iacată, ne
este lene să-i sărim măcar în simbolic ajutor, şi nu atunci, pe
vremea faptelor rarissime ale lui Goma, când pericolul la care ne-am fi
expus era iminent, deşi profitul ce-ar fi putut ieşi în viitor pentru patrie din această mişcare de solidarizare ar fi fost şi el pe măsură de
eminent, n’aşa?, dar nici măcar azi n-o facem, când solidarizarea noastră cu omul
Goma, aflat în prag de bătrâneţe şi boală, n-ar însemna decât
sacrificiul a câţiva gologani scoşi din pungă şi rostirea
câtorva cuvinte de încurajare, în deplin anonimat şi fără nici un risc
personal, de altfel, deci noi nici azi n-avem voinţa,
maturitatea sau responsabilitatea minim-moralizatoare de a face ceva
spre a ne susţine poate unicul hero ce-ar merita să stea în ale naţiei
postcomuniste abecedare.
Păi, mhă, rumânilor, oare cât credeţi voi ca va mai răbda Domnul,
cel ce-nseamnă în fond nobleţe şi splendoare, grupa asta mică, de mitici
futitilico-etilici, meschini, gargaragii, laşi & zavistioşi de
subt sfântu-i soare, şi tocmai acum, n’aşa? când deja se face selecţia
pentru era globalizatoare, unde biensur că nu vor intra toate
rasele vieţuitoare, mey forumare, după cum în Arca lu Noe n-au intrat
animalele balcâze, confuze, delăsătoare sau nesimţitoare, bestiile prea
violente sau indolente şi-n van consumatoare de mâncare sau alte fiinţe
nefolositoare, ci doar cele cu destin şi demnitate de la Domnul Vieţii lăsate, în deplină conformitate cu legea evoluţiei suitoare spre oţelitul Omega
din albastra depărtare, n’aşa?, unde nu se vor mântui toate făpturile, ci numai cele de duh constitutoare, și-n nici un caz acelea care la Domnul
ca şi copiii cei de țâță sugătoare strigă ori de câte ori le e frig
sau frică sau când e să se frigă, dar se fac de kk şi de mămăligă atunci
când e să se-nhame la o luptă, la o muncă sau la o faptă cât de cât voinică
& eroică, ori chiar să-şi dea viaţa, n’aşa? pentru patria lor pitică, darmite dacă le-ai pune să susţină, precum ai casei căpriori, Atomu' Primitiv
de subsuori, ori s-apuce ditamai Kosmosu' de nări şi să-l ţină suspendat
măcar o milionime de secundă preste ale Adâncului căldări, unde
cuibăreşte Oul Albastru al Virtualei Invieri, a… ?
Bey, uite care e chestia: aşa cum nea
Paul Goma v-a chemat cândva, sau precum io însumi, pe când eram mai
tânară speranţă, n’aşa?, am încercat a vă chema, pe voi sau pe părinţii
voştri, la anno domni 1980, al “Apelului către Europa”, voila,
vă convoc şi azi la muncă grea, n-am zis la altceva, pentru ţărişoara asta a
noa’, aşadar nu doar pentru familia, famiglia sau pielea ta, ci şi pentru patrie, n-aşa?, care o fi ea o simplă pată dodoloaţă
pe-a globului suprafaţă, dar e chiar țărâna în fond măreaţă din care
aţi fost chemaţi la viaţă, bey, ale neaţă, e rădăcina de care vă leagă
amintirile din copilărie, cu sfânta ciocârlie din chindie şi celelalte
chestii de primordială bucurie şi unde se-nvaţă sentimentul românesc al fiinţei
într-o limbă pe cât de săltăreaţă pe-atât de plină de duioasă &
duhoasă melodie şi f.isteaţă, normal, ce poartă in kiturile-i nestemate
tainele cele mai încifrate & minunate ale evgheniei vieţii,
cum vei vedea, fârtate. Aloo, mey, nu te speria, drea’, căci nu te chem
ca Tudor al pandurilor cam sonaţi ca să te baţi cu-ai lui Drakulo
bampiri din Carpaţii blestemaţi, cu activiştii şi securiştii ce-au ajuns
să stea în capu mesei Ro ca nişte inocenţi şi novissimi miri de
te-nchini si te miri ca Radu de la Afumaţi când a văzut draci curaţi pe
post de creştini laţi, şi nici ca Hercul cel cu tunător glas nu vă chem
la rânit bălegaru din grajdurile lu Augias, ci doar să configuram drea’ o
patrie mai ca lumea în hyperspace, unde să prezervăm pentru
posteritate/ virtualitate ceea ce din patria reală va mai fi rămas, ca o
matcă ori sămânţă valabilă pentru generaţiile ce vor mai scoborî, poate,
pe-acest imaş, ex-picior de plai, gură de rai etc ajuns gură de canal şi
angro de colectivist utai pe vremea lu Neculai şi care-n vremea
kaghebistului Ilici, a Ţapului invins de râie si purici şi-a lu Papai
ajunse şi mai dihai, sper că măcar atâta lucru ştiai şi tu, ai …?
Pe bune, bey, hai, dacă vii cu mine te fac Editorialist pe hypersplai, aloo, poţi să fii tu şi bobo sau alt frost, numai cântăreţ la Dynamo mult prea fost să nu fi fost, iţi dau io un rost, cu condiţia să știi crezu-mi pe de rost, adicătelea : cea mai mare, deocamdată, e tot libertatea, ca şi patria,
deci matca străbună, de la Nistru, Tisa, Istru şi până-n lună, apoi
familia şi lumea nebună, normal, including Nato, Ue şi Metagalaxia de pe
val. Sunt convins, voila, că dintre sute de trăzniţi ce
bântuie creanga prin hyperspa' se vor găsi măcar 12 care să vie cu
mandea, iar p’ăştia nu că-i voi alege io, ci destinul lor cu hallo îi va
alege, aloo, aşa cum marele arhitect sau ochi din triunghi îl puse
piatră din unghi pe apostolu-i poate cam analfabet şi simplu pescar cam barbar, n’aşa?, însă hom sfânt, curat, drept şi cu har, d-ăla care
te-ntăreşte şi te călăuzeşte spre lumină ca un far, normal, şi nu te
trage-n chept ca un politician kknar, căci doar nu era să-l puie pe
saducheul sau pe cine ştie ce alt fariseu poate savant exemplar, in legea veche, n’aşa? politicaly corect si antisept, dar în legea nouă un pulică frânar cărturaro-inept…
Pe bune, bey, meditează serios la propunerea mea şi dă-mi un semn de accept la: pro_avp_ro@yahoo.fr, fără mişto.
++++++++++++++++++++++++
No comments:
Post a Comment