A început – iar… ;) – Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ?

Motto : Nu, pe Wall Street nu este vorba doar despre America, despre  lacomia corporativă, despre capitalismul de cumetrie etc., ci despre toate acestea la un loc şi mai mult decât atât. Este o problemă care priveşte deja întreaga omenire. Umanitatea a ajuns în secolul 21 şi progresează în continuare, însă nu a reuşit să găsească răspunsuri la unele probleme de bază de care depinde însăşi supravieţuirea ei de acum încolo. Ce-ar trebui făcut şi cum ar trebui făcut pentru ca toate fiinţele să trăiască împreună pe un Pământ curat ? Cum ar trebui să ne organizăm pentru a distribui în mod echitabil resursele pământului şi  menţine un mediu ambiant ecologic ? Răspunsurile la astfel de întrebări devin tot mai presante în faţa unei umanităţi mereu crescânde.

Până acum, ne-am aflat mai tot timpul în conflicte, luptându-ne spre a înfuleca din prada vieţii cât mai mult posibil în primul rând pentru noi înşine. În acest sens, ne-am organizat mai întâi în clanuri, apoi în triburi, în feude, în regate şi acum în naţiuni. De-a lungul luptelor istorice pentru putere şi pentru pradă, am văzut cum umanitatea a fost aruncată în perioade de război şi de pace, de extinderi şi de descreşteri teritoriale ale diverselor puteri, de lărgiri şi de refluxuri ale sferelor de putere şi de influenţă. Lumea actuală este însă o lume a naţiunilor independente. În ea vom continua însă să concurăm şi să luptăm pentru resursele pământului. Această concurenţă sau această bătălie pentru resurse nu poate fi un joc cu sumă zero, dar este un joc cu sumă finită. Pentru ca o singură naţiune să aibă mai mult, e musai ca celelalte naţiuni să aibă mai puţin şi deci, vrând-nevrând avem naţiuni care doresc răul celorlalte naţiuni. Or, acest lucru nu mai poate continua la nesfârşit, fiindcă pune în pericol existenţa întregii umanităţi. Tot mai multe naţiuni dispun de un număr tot mai mare de arme de distrugere în masă. În prezent, există în lume suficiente arme de distrugere în masă încât să distrugă întreaga lume nu o dată, ci de câteva ori.

Economia capitalistă depinde în mod esenţial de consum pentru a reliza creşterea economică. Capitalismul e nevoit să încurajeze consumul de masă. Cu cât masele consumă mai mult, cu atât mai repede creşte economia. Masele sunt încurajate fără încetare să consume, chiar prin metode nu totdeauna corecte sau morale. Însă doar un mic  procent din populaţie câştigă propriu-zis din această frenezie a consumului. În capitalismul clasic există în partea de sus un procent foarte mic din populaţie care este foarte bogat, iar dincolo, în jos, există masele de săraci, de dezavantajaţi şi de defavorizaţi. Micul procent de bogaţi este insensibil la nedreptăţile şi dezavantajele maselor. Iar atunci când guvernul este şi el controlat de acest procent infim şi incapabil de ajuta masele, atunci a sosit momentul pentru o nouă revoluţie socială. Întregul sistem trebuie să fie răsturnat. Însă spre deosebire de revoluţiile sociale din trecut, care au pornit dintr-o localitate  şi apoi s-au răspândit lent într-o ţară, în lumea deschisă şi puternic interconectată de astăzi o revoluţie socială poate porni instantaneu şi concomitent la nivel naţional şi chiar la nivel mondial, răspândindu-se în mod paralel.  Aceasta este acţiunea “Ocupaţi Wall Street-ul“. Va duce ea la o lume nouă şi mai bună ?“. (un thespark oarecare de pe siteul Occupy Wall Street…)

Mda… Ştiţi cum se spunea: “Să facem totul pentru o lume mai bună şi mai dreaptă!“ Iar în decembrie 89, când Ceauşescu tocmai proclamase victoria definitivă a socialismului biruitor în RSR, operă încununată cu prospectul botezat chiar “Victoria Socialismului” şi cu bomboana-i pe colivă: henorma Casă a Poporului, în doar câteva zile Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată s-a prăbuşit ca un castel de nisip, iar leii paralei, ce până atunci răcniseră şi ne speriaseră ca nişte zmei, s-au prăbuşit chiar şi ei subt snopul de gloanţe trase de nişte soldăţei de plumb, pe care până-n ajun Odiosul şi Sinistra îi dispreţuiseră ca pe nişte bieţi tovărăşei de rând or derbedei, dar care nu vor pregeta să se transforme şi-n terorişti ca drea, apoi în revoluţionari sadea, numai să nu-i prinză din urmă Anticomunizmul ăla ce hurla din piepţii a sute de mii or milioane de cetăţeni ieşiţi în stradă, dar nu pentru că Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată le era dragă, ci din contra : fiindcă până şi marea majoritate cea de regulă bleagă, care n-are nevoie de cine ştie ce lux or libertate spre a-şi duce viaţa de azi pe mâine, în cartierele-i nehiigenizate, între un meci şi-o bere şi-un sfârc acru-dulceag de muiere, ajunsese să nu mai sufere absolut deloc Lagărul iepocal, ce făcuse dintr-un proletar cu iq oricât de precar, însă de homuleţ plenar, un veritabil dobitoc şi-l trata ca pe suinul de la padoc, darmite din cei cu iq mai răsărit, ce resimţeau opresiunea iepocală înmiit, practic ca pe infernul cel mai cumplit…

Deci iată ce-i aşteaptă realy pe naivii protestatari de pe Wall Street, dacă acţiunea lor va avea un final cică fericit : un Great Shit, aloo, aşa cum noi ăştia d-aciia l-am trăit şi nu doar c-am citit despre el. Trebuie însă să fii dus rău cu sorcova ori de-a dreptul dement ca să-ţi închipui că ţara unde capitalizmul este cel mai eminent – iar bombele-i H ce adastă în bunkerele de superciment ar fi-n stare să radă de pe faţa Pământului nu doar orice mişcare or specie “revoluţionară” de-acuma, dar şi Luna de pe cer – se va prăbuşi subt asaltul unui detaşament de anonimi de pe Twitter sau al  extratereştrilor din Blogosferă înarmaţi cu sticle de trăscău la bandulieră, tastaturi, bancuri golăneşti şi alte zmecheroase figuri, când e limpede că dacă mişcarea asta ar periclita cât de cât securitatea superputerii care este – încă – America, FBI-ul ar da imediat jos din pod nu Poliţia, ci Miliţia cea mai a drea, Ku-Klux-Klan-ul  etcetera, plus c-ar termina-o şi cu Blogosfera, cu Twittersfera şi cu Feisbucsfera, unde cică se socializează & likeleşte toantă lumeea, iar de muncit nu se mai munceşte decât de-amboulea şi numai dintr-un total de patru al patrulea şi din noo al noulea, frecând şi ista mangalu' la rece ca Poolea Spătaru, de necaz că nu i se mai aprinde amnaru’, astfel că n-ar fi exclus ca ocupanţii Wall Street-ului să se pricopsească-n final doar cu tembeliziunea, dar şi pe aia să n-o mai poată viziona decât lunea, când va începe noua săptămână de lucru, însă nu lucru cu pitpalaca, cinzeaca, doza or cucu' şi nu cu hip-hop-uri, rokuri, metale ori alte muzici satanico-sexuale închinate lu Nenea Lucifericu', ci c-un Big Brother pe post de Nea Nicu, care să le cânte un marş de plecare încolonată la muncă sforţată, iar nu la noua “revoluţie” proletară, tată  

Una preste alta, nu e de glumă totuşi, fiindcă tinereţele astea de gumă pot fi manipulate de-o teroristă huidumă precum avioanele ce se izbiră-n Turnurile Gemene, cele ce simbolizau Visul American de cremene, dar care iată că se făcură şi ele praf şi pulbere… Ceea ce se întâmplă azi în America, în Anglia – dar nu şi-n Nordul Africii, căci acolo e vba de cu totul şi cu totul altceva – şi ce presupunem că va mai urma ne-arată că nu se mai poate continua ca acuma şi că politica de dreapta dură, în care (cum zic protestatarii ăia) 1% din populaţie are păpică, dixtracţie, haine scumpe şi căldură încât să dea şi restului globului măcar câte-o lingură de orbitor lux, dacă ar vrea, iar ceilalţi 99% n-au nici măcar după ce bea apă, adesea, nu poate fi susţinută şi pe mai departe, decât într-o lume cam fără carte, cam fără libertate pe săturate şi mai ales fără mijloacele astea de informare ultrasofisticate, la îndemâna oricărui puşti ori panarame deboşate, dar uite că informate, aloo, pentru care nu mai poate exista niciun secret şi nici un CEO nu mai poate să-şi ascundă salariu-i de nabab, câştigat nu din vânzarea unui fabulos El-Zorab, ci din dobânzile şi comisioanele bancare gonflate ca baloanele, în timp ce Statul – iar nu ingineriile-i financiare nu întotdeauna atât de corecte şi de elegante – iacătă că salvează băncile vărsând miliarde în ele tocmai din taxele şi impozitele percepute de la masele astea populare-populare, însă muncitoare, da, şi care niciodată nu vor ajunge să stea cu burta la soare în Dubai sau în alte locaţii unde huzuresc elitele exploatatoare, cum strigă mulţimile astea care nu mai au deloc răbdare, vai… Sigur că oricât de nedrept le-ar părea unora e totuşi la mintea cocoşului că mai viabil (şi n-am zis altcumva) e un stat de dreapta, în care 1% trăiesc în lux, da, însă organizează munca şi statul ca un nobil Dux, deci radical altcumva decât se-ntâmplă în Statul de stânga, ca să nu mai vbim de cel socialist or stalinist sadea, în care toţi trăiesc binişor o perioadă, chit că într-o lume concentraţionară cam criminală şi cam năroadă, fără cine ştie ce corvoadă, avându-se ca tovarăşii roşii or kaki şi jucându-se veseli de-a colectivu', de-a fraţii şi surorile ori de-a bâza, ca nişte copii, după care – şi implacabil, pentru o astfel de lume, aloo – vine deodată Criza sistemică, apoi imediat survine situaţia tragică de pe Pluta Meduza, când ne mai având cu ce subzista foştii fraţi şi fostele surori, foştii tovarăşi de idealuri pân’ la nori vor ajunge să se mănânce între ei nici baremi ca nişte condori, ci ca nişte canibali ori corbi chiori, dar asta e altă poveste (însă nu pentru minori ) Cert e că abia acum, când şi din Ţara Libertăţii fără Bătrâneţe şi-a Capitalizmului fără de Moarte cam iese, vai, fum, observăm că socialismul vest-european – sau cum naiba să vă spun ? – nu e doar un bâzdâc sau o monstruoasă concepţie a actualilor comisari ioropeni foşti la tinereţe marxişti or maoişti, ci o consecinţă riguroasă a societăţii deschise, hiperdemocratice şi correct politice, în care pollimea nu mai e nici prostimea or iloţimea din societăţile sclavagiste or capitaliste sălbatice-clasice, dar nu e nici masele largi populare din socialistele lagăre, ci e vorba de o lume de individualităţi cu oarecare demnitate şi, oricum, f. informate, aloo, căreia ori îi acorzi o largă libertate şi-un statut social aparte, tratând-o practic pe picior de egalitate cu elitele bogate (chit că pollimea asta de tip nou e o lume cam de coate-goale ori de intelecţei supţirei ce dau gracios bonjour ca madame Pompadur, însă cu pantalonii rupţi în tur…oops), ori din contra: te pui cu tunurile de apă şi cu voincii jandarmului cel mai dur pe ea şi-o tratezi ca pe răufăcătorii de maala or ca pe rebelii anarhişti dintotdeauna, tertium non datur, voila… oops.

O altă concluzie – şi mai rea – e că globalizarea vine nu ca vacanţa, cu trenu' de Franţa, ci ca tzunamiu’ japonez, aloo, iar cine nu înţelege că acum nu mai poţi salva nimica prin măsuri clasice de dreapta sau de stânga, ci numai prin măsuri globale ori cel puţin euroregionale, in spe, e pierdut pe vecie, tale quale ! Însă n-o să m-apuc io, un pigmeu loco – vba lu @Dl Goe de nicăierea – să dau consilii pe de-a moca unor staffuri gomoase de aiurea, plătite cu greutatea lor în aur ca să ce, în fond, a…? Io sunt mic, nu ştiu nimic, aşa că tac chitic, dreaa.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++

UPDATE :

A trecut în nefiinţă în virtualitate Steve Jobs. E vorba de oameni care schimbă destinul nu doar al unei naţiuni, ci al unei lumi. Fără opera lui, noi nu ne-am mai fi reunit aicea, e.g. Geniile creatoare sunt clusterele forţei creatoare a Domnului Zeu însuşi. A murit – spre a învia din nou într-un alt “eu”, aloou… – o mică parte, deşi pentru noi uriaşă, din Sinele Său (sau, daca n-aveţi nimic împotrivă, din Planeta-Ou).

+++++++++++++++++++

Text original & comments : aici.