Revoluţiile portocalii ale Afro-Asiii…

Cine crede că după secole – dacă nu milenii – de inerţie civică, tunisienii, egiptenii, yemeniţii etc s-au trezit  din amorţire precum germenii hypervii ai unei rase extraterestre fistichii, ce-ar reveni la viaţă irupând din meteoriţii căzători din tării doar pentru c-ar simţi mirosu’ de mititei al unei capitale ioropne de pe malu’ Dâmboviţii,  apucându-i brusc, pe africanii ăştia, doru de libertate, doru lelii şi alte idei superluminate fără să-i împingă absolut nimerea de la spate, decât guerrilla digitală, twitterele şi facebook-urile din blogosfera mondială, plus mustăcioasele frăţii musulmane ce te bagă-n boală, e tot atât de dus cu ploota pe Nil ca şi un copchil ce crede că pe el l-a adus barza-n dar, atârnat de ciocu-i hilar, iar nu viermele spaţio-temporal cu originea fix în sămânţa Atomului Primar, pe post de Tată total… oops. Pe aceşti naivi nu-i deturnezi definitiv de la propensia lor spre ideal-revoluţionar or troţkism-quevarral  nici dacă le pui în faţă – sec ca un timbru poştal – acest citat dintr-un înţelept local:

“Există popoare care prin firea lor se agită şi se revoltă, dar egipteanul rămâne cu capul plecat toată viaţa lui pentru o bucată de pâine. Poporul egiptean este poporul cel mai uşor de cârmuit din întreaga lume. De îndată ce iei puterea, egiptenii îţi arată supunere, se umilesc înaintea ta şi faci cu ei ce vrei. Şi orice partid politic care organizează alegeri şi e la putere le câştigă obligatoriu, fiindcă egipteanul trebuie să sprijine guvernul. Aşa l-a creat Dumnezeul nostru…” (Alaa al-Aswani, 2002)

Ei bine, nici acest caz, în care după unii se pare că izraelienii au cam dat de mare necaz, iar drezina celui de-al 3-lea WWar şi-a schimbat deja cruntu macaz şi vine spre noi huruind ca turbinele Lampei lu Ilici de la Bicaz, nu face excepţie de la regula deductivă de baz – cui prodest ? “cui foloseşte… ?” Iar io vă răspund ex abrupto : revoluţiile portocalii din lumea arabă folosesc exclusiv Puterii mondiale nr.1, fireşte, în condiţiile în care de la Puterea nr.1 până la Putirintza nr. 2 (oricare o fi fiind ea tale quale) e luungă cale, iar până la Iran – puterea islamica nr.1, cu pretenţia de a intra în rândul puterilor globale – e jale…oops.

Frăţia Musulmană, despre care analistu’ militar al Antenei 3 estima că s-ar afla îndărăptul mişcării contestatare din Piaţa Tahrir, a declarat ieri, pare-mi-se, că deşi s-a aflat în Piaţă prin mulţi dintre membrii săi tineri şi va milita prin mijloace paşnice pentru democraţie, dreptate şi progres în Eghipet, totuşi nu va avea reprezentant la alegerile teoretic libere din septembrie a.c. şi deci nu va avea un cuvânt hotărâtor de spus în perioada următoare a storiei egiptene de multe ori milenare, aloo…

Despre participarea fiilor lui Mubarak la viitoarele alegeri prezidentiale nici nu poate fi vorba, vezi bine, iar ei să zică merci că sunt în  custodia celei mai mari democraţii din istoria omenirii,  totuşi, iar nu pe mâna serviciilor Maicii Rusii, a Iranului sau a Chinei cică friendly, căci în curând ar fi fost oale şi ulcele de vii, ca şi prinţişoru’ Nicuşor al Lenii noastre, plecat de tânăr în virtualităţile albastre, după ce până şi tatulici, un  ex-tov uasecerici cu great şorici, i-a tras doo palme  lipicioase ca o leech, ca să creadă pollimea loviluţionară că el nici ceapă cu usturoi n-a mâncat şi nici conspiraţii de  tovi kaghebici, după ce pe lumea ailaltă îl poopase pe sireacu tov prinţ fix unde, ghici…  ?  

În fine, bey, n-ar mai ramâne pe răboj decât seful opozitiei egiptene, ElBaradei, din moment ce vicepreşu’ Omar Suleiman va fi ocupat în continuare cu funcţia sa de dirijor al chorului bărbătesc al lu Dynamo eghiptean, fiind omu’ nostru din  Havana pe pământ african, care ElBaradei, pe lângă faptul e că e un jurist renumit al Agenţiei (al AIEA, aloo, mey, căci doar nu vă veţi fi gândind la prostii…? oops), este şi laureat Nobel, ca şi Havel or Walesa, prin care Puterea numberone a scăpat de comunizm – după cum ştim -, cum o să scape şi de fundamentalizmu islamic, inclusiv de pe pământu Persiei, fără să tragă niciun foc de puşcă, ci doar suflând în nevinovatele vuvuzele intercontinentale ale gherrilei digitale planetare, se pare…

Şi-am încălecat pe-o şa etcaetera.

++++++++
Text original & comments : aici.