Preşedintele României are reacţii de poesel scorpion, nu de şef de stat galanton
Of, of… oops. Recunosc cu toată sinceritatea că şi io am reacţionat de multe ori cam aşa cum a procedat Băse cu Rex
– mai demult sau alaltărea, prin partida sa -, plin de mândrie rănită
şi de sinceră fiere în loc de ipocrită miere, atunci când rivalii mei
contingenţi sau conjucturali au fost omagiaţi ca nişte lari şi penaţi ai
poeziei or filosofiei ro – deşi ipochimenii nu sunt nici pe departe aşa
cum mă cred io, no ? -, însă, aloo, io sunt un biet poet ce simt enorm şi văd monstruos şi nu tre’ să dau nimănui socoteală pentru reacţiile-mi de posel fugos or de scorpion bilios, pe când Băse ista e Cap de Stat,
dle, nu doar un simplu băiat mare şi taare supalat ca văcaru pe sat,
dreq… oops. Chiar dacă ar fi tot atât de enervat or cică vexat ca
(b)oieru Gigi (atunci când – în cursul întâlnirii finale dintre catindaţii
la preşedinţie de la un moment dat – a fost întrebat de modelator cum
se face c-a terminat ditamai facultatea când el, dom Gigi, nici bacaloriatu'
nu-şi aminteşte să-l fi dat, căci altfel ne-ar fi nominalizat fără
probleme licieul ce-a avut deosebitul merit de a-l fi învăţat atâta
ştiinţă de carte cât să câştige într-o vieţişoară de bişniţar eminent
toţi banii la care au visat savanţii şi poeţii Românicăi, împreună, de la origini şi până-n prezent), ei bine, chiar şi într-o asemenea situaţie Băse tot ar fi musai să se comporte ca un cap de naţie, nu ca un puşti călcat pe nervi într-o mică recreaţie, comandantu’ suprem având chiar în fişa postului de şef de stat
minimala obligaţie să se comporte ca un nalt diplomat – şi fiind de
altfel înconjurat de un detaşament de protocol supercalificat -, iar nu
(tot) ca un (b)oier sifonat…
Da, mey, şi pe mine mă irită sforăiala gargaragiilor care se-nghesuie să ni-l prezinte pe Rex
ca pe un hero legendar al poporului român, când el nu prea a fost
aşa-ceva (altfel n-ar fi bine-merci acumaşa, înconjurat de copii, de
gineri gingirlii şi de camarila de linguşitori oţi, bogaţi şi felixiţi
toţi), după cum nu agreez nici mitul de mare dezinteresat pe care vor
unii să i-l lipească pe efigia-i de martirizat, ca şi cum Casa Regală de
România n-ar fi făcut niciun compromis ori vreun joc de picioare
populare p-aciia, ca să i se restituie ceea ce Regii anteriori
agonisiseră nu chiar de când s-a fondat Dacia – recte aproape toate domeniile regale,
în condiţiile în care milioane de români statistici trebuie s-aştepte
încă două sau nouă generaţii spre a fi despăgubiţi pentru casele care li
s-au na'ionalizat / demolat -, însă una e să priveşti relativ amuzat sforţările unor
oratori, retori şi limbuţi de a-i supraînălţa cât Chomolungma pe aceşti
oameni, ca pe nişte sfinţi sau ca pe nişte nobili de rang hyperetajat,
chit că ei n-au rupt gura lumeei cu fapte care să-i arate mai nobili
decât oricare alţi regi obişnuiţi de pe hat, şi este cu totul altceva,
aloo, să te bosumflezi ca oieru' pe sat şi să n-accepţi ideea că
cel mai bătrân fost şef de stat din vremea marelui răsbel de altădat
vine să ţină un discurs faţă de “ghiolbănimea fesenistă“,
într-un parlament unde nu rişti să găseşti cine ştie ce nobile sau vechi
nume româneşti, ci doar popularele figuri băieţoso-tovărăşeşti, d-alea
cu origini sănătoase, muncitoresco-ţărăneşti.
Repet, ca om pot să-nţeleg amărăciunea
lui Traian Băsescu, pe care snobilimea, mogulimea şi chiar populaţia
loco îl tratează ca pe un oarecare escu de pe aborigenul plai,
bagatelizându-i eforturile reale de modernizare a ţărişoarei lu'
Burebista, Decebal, Mircea, Ştefan, Mihai, Carol şi Neculai, iar
antenele felixite îl mărunţesc diurn şi nocturn ca pe hoţii de cai,
neacordându-i nici măcar consideraţia de care se bucură un solitar
samurai, în timp ce pe Rex aceeaşi snobilime ori mogulime îl
priveşte cu smerenie, de parcă ar fi Arhanghelu’ Mihai scoborât drept
din Rai, însă se ştie de când lumea că nimeni nu e profet în patria sa,
vai…
Cum mie nu-mi vine totuşi să cred că după
ce până şi Ivan Ilici a ajuns să-şi renege trecutul
antiregalisto-moscovici de pe vremea când trandafirul era-n floare,
tocmai acum, iacătă, ioropeanu', ultrademocratu' şi nordatlanticu' Băse
se trezi şi el aşa, netam-nisam, să dea cu bâta-n baltă şi să-l
beştelească pe bietul Rex ca un trăienică de pe traktoare sau
ca o jenibilă farfara, riscând să piardă şi bruma de respect pe care
cineva, cumva, i-o mai acordă pe undeva, şi-atunci nu-mi rămâne decât să
trag concluzia că avem de a face cu-o manipulare sadea – după părerea
mea – or cu-o misie pe care păpuşaru’ de care Băse ascultă muult mai supus decât ne-am aştepta i-a trasat-o de la o vreme încoa’, urmărind desigur ceva. Să aibă oare legătură misia asta cu poza pe care am reprodus-o în capul topicului de-acilea şi care a apărut mai de mult în “Curentul“,
unul dintre organele prin care băieţii păpuşari acţionează nemijlocit în media (căci prin alte organe acţionează mascat, aşa
cum ştie deja orice nat) ? Prin zmecheroasa poză ni se sugerează clar că
Rex ar fi de fapt omul nostru de la Moscova, de unde a primit un mic foc ab ovo augusti, cum ar veni, cândva Şi deci toată campania asta contra Rex e menită să scoată în evidenţă faptul că Băse,
spre deosebire de alţii, e un mare patriot rumân, un coronclink de
fâţâfex – vba lu Nichita – contra muscalilor, scontându-se pe faptul că
rumânii încă îşi mai păstrează reflexele antiruseşti ce suie dintr-o
veche tradiţie a relaţiilor cu marea noastră vecină cam şuie şi cam
nepriatenă de la Răsărit, ceea ce ar avea efect în cazu unui eventual
conflict cu ruşii – de care se vbeşte destul de lămurit şi-n telegramele
wikileaks -, shiit ? Or, în vreme de criză grea, când bieţii
rumâni – ca şi oricare altă naţie din lumea asta – s-ar face frate şi cu
Drakkula pân-ar trece puntea, darmite cu Moscova, China sau cu oricine
se oferă a ne sponsoriza cu ceva păpică, şi nu doar să ne acopere cu-o
umbrelă nucleară prea abstracto-strategică, până una alta, adică, astfel
de chestii-socoteli prin care s-ar vinde deja pielea Urs-ului din pădure s-ar putea să conducă în final la deziluziile cele mai dure…
+++++++++++++++++++
Text original & comments : aici.
No comments:
Post a Comment