Sa nu cumva sa faceti vreo glumitza, dreaq, si sa m-asezati langa Emin, cand m-oti sui la prepeleac... oops

Trec – deşi nu văd cum naiba aş putea-o face pe şestache…ups – preste amănuntu' că-n momentu' ăla cică fericit m-aş afla nemijlocit în arealu’ unui antisemit velit (oops), chit că io m-aş preface a crede că defecţiunea asta e o oarecare chestiuţă de shit, o floricea de exotic malahit pe look-ul poetului nostrum liubit, un bâzdâc de ex-tinerel aiurit, care nu realiza prea bine pe ce lume trăieşte la cei nici 40 de anişori, câţi a împlinit când a încremenit, darmite să anticipeze răul pe care-l va induce mai târziu, când rumânii vor fi apucat să-l suie definitiv în Mit, ba chiar – după obiceiul locului – îl vor fi şi sfinţit, pe un glob pământesc în care a fi politically correct va atârna deja mult mai emerit decât a fi un poet naţionalist iscusit, însă ca valoare globalizatoare evident depăşit… Şi deci chiar presupunând c-aş putea trece preste problemuţa asta ce-ţi face părul vâlvoi, aş da însă imediat apoi, subt tombalele pietroi, preste nişte veritabili – dar cică absconşi – tovi confraţi moroi, care de care mai balşoi, după cum sper că veţi fi de acord, iacătă, şi voi…  

1. de-a dreapta sireacului Eminescu, îl cinsteşte – cică – tov Săvulescu (??) ;

2. de-a stânga, după cum probabil ştie şi tov @neamtu tiganu, stă proţăpit planturosul boss tov M.Sadoveanu (:?:), care o fi el un mare povestitor, dar a scris “Mitrea Cocor” ;

3. spre onoarea sa, pe Dl George Coşbuc n-am de ce tov să-l apuc, oricât ar fi făcut tov M.Beniuc – pe problema asta – clăbuc… oops.

4. vis-a-vis ori – după unii – la picioarele sărmanului Eminescu odihneşte, vorba vine, tov Stănescu (oops), despre care mulții săi admiratori se iluzionează c-a fostără eminamente purissimul Nichita, precum un extraterestru din SF-urile lu tov Mironov, iar nu un bizantin ca-n hrisov (în niciun caz de flacără mov… oops) ;

5. tot pe-acoloşa zace şi tov Z. Stancu, nenea ăla cu „Să nu uiţi, Darie!” şi “Dulăii“, plus tov M.Preda, care în “Întâlnirea din pământuri” ne-a povestit cum se băteau flăcăii din Siliştea-Gumeşti, nainte ca tov autorul să scrie “Desfăşurarea” şi să-şi pună astfel umăru’ la colectivizarea moromeţilor rumâneşti, după care a compus “Cel mai iubit dintre pământeni“, lăsându-i bouche bee pe tovii şi băieţii criticii noastre literare şi pe băştinaşii teleormăneni, fiind însă ignorat  – pe plan mondial – până şi de vecinii olteni… oops;

6. nea Jenică Barbu sau tov Patronu, cum i se mai spunea, îşi are şi el tronu' în apropierea Poetului care după cum știm spera (cam naiv, ne dăm seama acuma…oops) că când noi - next generation, cum ar veni – îi vom zări steaua tristă-n chindii şi când el din păcate nu va mai fi decât floricele pe câmpii or triluri de ciocârlii, patria recunoscătoare măcar îl va pricopsi cu vecinătatea unui Poet la fel de tare, care să-i ţină de urât în eternitatea pleectisitoare, iar nu c-un jandarm autor de romane populare despre haiduci şi alte haimanale… ;

7. la dreapta lui Nenea Iancu Caragiale – probabil scriitorul nost ăl mai tare, fiindcă e la mintea cocoşului că nu poţi fi geniu bun într-un bobor rău sau improst (ca să folosesc un neologism cu oarece preţ de cost), decât dacă-i iei tarele milenare la rost, iar nu să-i lauzi nişte calităţi imaginare -, zace tov Ralea, despre care nici Dzeu n-ar mai reuşi acuma să ne spună ce fapte i-au deschis calea spre aleea divinelor oase ale elitei Ro, aloo, ista fiind doar un simplu activist, ca drakkulo…;

8. în acelaşi areal cu sfântu' Eminescu se-nghesuie de altfel şi tov M.Sorescu, după ce în viaţă fiind l-am văzut cu tonţii le tembelizor cum se-nghesuia – ca nea mărinii La Lilieci – lângă cel ce va rămânea tov. Ivan Ilici, în veci ; 

9. în fine, târâş-grăpiş (strecurându-ne printre foste somnităţi ale realismului socialist ce-au crezut că vor lua Eternitatea pieptiş prin simplul fapt al îngropării lor într-un celebru pietriş, după ce în lumea asta tovii au făcut pe arta adevărată piş, şi de care-n curând nu-şi vor mai aminti – pur şi simplu pentru că nu vor mai fi, deci nu doar că s-ar ramoli -  nici măcar tovarăşii de idealuri, darmite generaţiile de critici literari ce vor veni valuri-valuri, şi trecând la pas, cu-o involuntară strâmbătură de nas, după caz şi praz, preste tov Iuga şi tov Hagiu, despre care n-ar mai putea să ne spună cine sunt nici măcar sireacu’ L.Ulici, helas…), ajungem şi la cel în care mulţi l-au văzut pe Noul Emin între tovărăşeştile staruri de pripas (aşa cum unii vor fi văzut Poetul Iepocii în Faruri, vitrine, fotografii, carte apărută într-o vreme când doar Partidul Unic era Faru' călăuzitor pe-aci, iepocă ce n-ar fi dat libertate de expresie poetului poeţilor şi bunu-i de tipar aprobator nici în veacu' următor, dacă ista ar fi fost să rămână la mâna lor, a Cenzorilor, de unde rezultă că şi acel faşionabil auctor e  tot un fel de impostor…),  aşadar la junele tov Labiş, rămas în conştiinţa iepocii prin Moartea Căprioarei, o simpatică bucăţică, ţinând cont de etatea mitiutică a tovărăşelului trăitor în miezul evului aprins, dar care nu rupea decât gura târgului cultural de Dâmboviţa, apă dulce, în rest fiind ca o acadea pe care numai un copchil naiv – artistic vorbind – ar putea-o suge, păi cum drea…

10. şi ca să n-o mai lungim cu panteonu’ tovărăşesc din preajma poetului nostru ceresc, unde demianalfabeţi ca alde olcaş din oaş sunt convinşi că dacă ai îngropa şi-un biet scriitoraş l-ai sanctifica mintenaş sau ai obţine baremi un mare hero literar dintr-un ccnar laş & mărar, care toată viaţa lui s-a străduit să nu piarză graţia partidului, pentru care ar fi sărit cu tot plutonu-i literar şi-n fundul iadului, nu doar în coorul Conducătorului, să mai spunem că lângă tov poetul Pituţ, la 2,5 m de Nichita Hristea Stănescu şi la 6,5 m de bietu Eminescu, va odihni de-acum încolo şi tov Păunescu, pregătindu-se biensur alţi escu după escu… oops.

+++++

Text original & comments : aici.