Tuesday, July 31, 2007

Arapash, robu' Domnului

 

"Căci din Pământ suntem făcuţi şi-n Pământ ne vom întoarce", n-aşa ? Din Pământ - care e oul sfânt, aloo -, prin comanda aflată în mirabila sămânţă numită genom, duh or cuvânt, după caz, naz şi praz, toate cele ce sunt îşi extrag elementele cărnii de baz. De-un paregzamplu, bacteria îşi extrage materia care o face bacterie, şi nu altceva; floarea de crin sau de mălin îşi extrage profumurile cu miros divin ; şerpii cu venin / fără venin îşi extrag substanţele ce-n viaţă, ca şerpi, iar nu ca antişerpi, îi ţin ; păsările, la rândul lor, îşi extrag din pământ substanţa aripelor, a penelor şi-a altor chestii ce le ţin in zbor ; iar omul nostru trecător îşi ia din laptele mămicilor, la început, apoi direct din roadele pământului pentru care munceşte neîntrerupt, tot ce-i trebuieşte spre a deveni om care vorbeşte, gândeşte, creşte, liubeşte şi-n fine se căsătoreşte, spre a a-şi reface samânţa din care-a plecat la momentul dat, urmând să cază apoi la pat, cândva, spre a pleca, n-aşa? altundeva...

Dar unde pleacă mortu' ista, mey, - în Hyperspa' ? Şi de fapt cine pleacă acoloşa, din moment ce rămăşiţele pământeşti ale defunctului rămân şi se descompun, normal, în strămoşescul areal, al ţintirimului natal ? Ştiu, o să-mi spuneţi că nu trupu' pleacă dicolo, în ireal, aloo, ci sufletu', care nu e din pământ, ci e rupt direct din primordialu' Logos or Cuvânt, reşpectiv din Tatăl Sfânt. Bun, dar atunci de ce, când se bolnăveşte ori se chinuieşte trupu, "se sparie duhu" ? Ce treabă are duhu cel imaterial cu ficatul, cordul sau aparatu' renal, carele când se strică fatal, sufletu îşi ia zborul din ultimul vis sau coşmar disperat ca o porumbiţă ce scapă la mustaţă de bolgia din canal, în loc să rămână acolo indestructibil ca Tzahal, optimist ca un roz ideal, viguros şi puternic ca Bucifal, resuscitând trupu' matriceal ? Deci nu cumva, n-aşa?, "duhul de viaţă" or "sufletul nemuritor" e cu totul şi cu totul altceva ? Nu cumva "duhu" nu-ţi intră-n gură la naşterea ta, ci e chiar sămânţa aruncată de taică-tău în iubita sa, maică-ta, sămânţă moştenită la rândul ei din 4, 8, 16, 32 strămoşoi mai mult sau mai puţin de soi, dar cu vulve şi putzoi, mithre & coinace moi, păi cum drea', şi care-n ultimă instanţă e provenită şi ea de unde naiba altundeva, a ? dacă nu de la Marele Alfa ?

Iată deci că "eu", "tu", "el" / "ea" nu suntem altceva decât o fiinţă luuuuuuuuuuuuuuuuuuungă şi veche de când lumeea, cum ar venea, cu originea în Tatăl or în Steaua Stelelor de altcândva şi care nu se termină odată cu vieţişoara mea, a ta or a securistului sfânt & sur, ci merge mai departe, mai departe, cât va fi lumeea de jur-împrejur. Duhu de viaţă, care e doar Unu', mey, deşi pare a fi împărţit în miriade de "suflete", se cloceşte cu fiece copulaţie & gestaţie, indiferent că "duhu" se găseste într-o galaxie cu sori şi planete puzderie, într-o minusculă bacterie, într-o şopârlă din prerie, într-o fecioară dintr-o esseniană confrerie or în regina din sabba subţire ca trestia şi tunsă perie, transgresându-se, transformându-se şi îmbogaţindu-se din etapă-n etapă, din specie-n specie, din sămânţă-n sămânţă, din neam în neam or din naţie-n naţie precum ştafeta la un concurs olimpic de hudlere sau nataţie, până când va cădea, la Sfârşita Sfârşiturilor, în a lui Omega dragoste, atracţie or graţie, reunindu-se-n Steaua Stelelor ori Sămânţa cea Mare & bigabangatoare, intrând în gestaţie pentru urmatoarea cozmică generatie.

Iar dacă-i pe-aşa şi fiind limpede că arăpaş al nost' - exempli gratia - a fost şi nu mai e şi că nu va ajunge-n raiu' cu suflete, fiindcă raiu' nu poate fi decât real ca orişice building raţional, in spe, şi-n care rai din ziua lu Omega mare & female nu vor intra prin urmare decat Fiinţele Inseminatoare Finale, atunci ce fu si cu bucăţica asta de viaţa, bre? De ce se născu, crescu şi ne phootu răposatu' tot statu', pardon, satu' - vba vine - atâta amar de zile line, şi cu ce, he-he, din moment ce nimic, iacătă, la mormânt, nu mai e, decât strâmbete şi gemete, lacrimi mai mult ori mai puţin umede, parole-parole or vânare în vânt şi mumoasele cântări arhiereşti, câte mai sunt ?

Păi dacă dintr-un om nu rămâne în urma sa, spre a da mărturie c-a existat cândva, după ce şi veşnica pomenire a mea sau a ta despre homu' cu pricina va dispărea, n-aşa?, decât numai ceea ce defunctu' va fi înfăptuit cândva sub speciae aeternitatis, şi nimic altceva, aloo, înseamnă că omu' nost', fie el regele-soare ori burghezul cutare, papa de la Roma sau popa din Trivale, e totuna cu faptele sale cardinale, n-aşa?, aşa cum scrie şi-n Cărţile imortale, unde se vbeste despre judecata de apoi a faptelor oricărui didiloi. Viaţa ta nefiind, de fapt, a ta, ci a Aceluia ce trăieşte local & temporar şi moare - cică - în făptura-ţi mitiutică, însă-n realitate doar spre a re-nvia prin next generation ce mereu şi mereu va urma, înseamnă că doar faptele din timpul vieţii tale, pe care tu ai fost liber să le faci or ba, sunt aporturi strict personale, n-aşa? la conturarea fiinţei trăitoare între Alfa şi Omega. O creaţie duhoasă, un fiu sau o fiică duioasă, cu destin de ingeniu or de cenuşăreasă, o poesie sau o conceptie novissimă & aleasă, o invenţie superdrăcoasă, o beserică a neamului mai mult sau mai puţin măroasă, dar caldă şi omenoasă, o fire nobilă şi generoasă, o vorbă sau o mână prietenoasă spusă / întinsă unui semen cu inima grea sau păcătoasă (căci inimă vie, aloo), o construcţie politică sau o ideologie mişto, un cod de legi maibaro, iată faptele ce fac dintr-un simplu pulică frânar, altfel muritor ca orişice kknar, un homo dei exemplar, care supravieţuieşte şi după ce membrii cooperativei "Munca şi Viaţa-n Zadar" dau colţu spre Bellu iar, şi iar...

16 comments:

  1. Maestrul nu se desminte !

    (Un bătrân aplaudac sadea, aa, stând pe canapea şi încercând să gândirească...)

    În stilu-i atât de interesant / plăcut pentru unii, dar atât de desconsiderat prin ignorare de alţii, AVP.ul nostru pune o frână ditirambicelor însăilări lansate’n în zări de majoritatea hipercernitelor personaje, până mai ieri atât de policrome. A plecat Arăpaşu, care a făcut bune şi rele...
    Omul carnal nu este decât sămânţa altui om carnal.
    Sufletul eteral, mult prea imaterial, este al Tatălui Ceresc, răspândit în nemărginirea universului, impersonal pentru trecătorii grăbiţi, de la microbi şi călugări iezuiţi la sori auriţi şi quasari neîmblânziţi.
    Faptele, acestea contează! (Oare?)

    Se păstreză vreo urmă a FAPTELOR între Bigbangurile succesive?

    Dar dacă DOMNUL, în NEMĂRGINIREA-I NESFÂRŞITĂ A BUNĂTĂŢII SALE, ne-a hărăzit o soartă mai bună? Fiecăriua în parte şi tuturor în final.

    Distanţele dintre lumi (galaxii) şi numărul lor, tinzând spre infinit, - sunt probabil trepte spre un ceva, cândva, când ceva se va coace! Nu un alt big bang! Altceva!
    Atunci faptele ar conta cu adevărat!
    Nimeni nu are vecini! Or fi sau nu? Nu le putem face nici rău, nici bine! Privim de la distanţă la ei sperând să existe!!
    Existenţa vecinilor îndepărtaţi ar fi infinit mai interesantă! Dovada unui plan mai complex, a unor legi cu adevărat sfinte!

    Trebuie neapărat să ne imaginăm că evoluţia de la practic NIMIC (Atomul primordial) la SUBLIM (probabil OMUL desăvârşit, aproape sfânt, nu diavol!!) se va repeta la nesfârşit, tot trecând prin NIMIC?

    moşul aa,
    cu verbul său – a gândi, gândirire .....O fi nemurire, pentru omenire?

    (cum intru altfel?)

    ReplyDelete
  2. Pai daca dintr-un om nu ramane in urma sa, spre a da marturie c-a existat candva, ...decat numai ceea ce defunctu' va fi infaptuit candva sub speciae aeternitatis, si nimic altceva, aloo...,

    Vezi tu ma Viorele ce nu-teleg io, de ce trebe un om sa lase urme in historie, geografie, literatura... ca d-atitea urme se va umple planeta albastra, ma rog planeta ou, de zgirieturi?
    Spune tu poietule, in rime, ce urme lasa vulturu sau cioara pa cer? Nici avionu cel maisupersonic, d-abia lasa o cosita de fum si se duce..

    Io ca al mai mare inventator ing. nu vreau sa las in urma mea nici masini, nici avioane, nici gagici indoliate, "nimeni-n urma sa nu-mi plinga, decit fete de liceu... c-a murit un derbedeu"... nu conteaza ce lasam in urma conteaza numai si numai cum am trait... si daca am reusit sa-i facem cuiva o bucurie, sa facem pe cineva sa zimbeasca... pai atunci nenica,....

    P.S mai era o vorba .. sa plantezi un copac, sa ...

    ReplyDelete
  3. @aa : fii sigur ca aceeasi nostalgie pt "clipa cea repede ce ni s-a dat" o resimte orice fiintza omeneasca, dar asta nu impiedica Omenirea sa mearga inainte, mey... O ascultam deunazi pe mama soacra, femeie trecuta de 80 de ani si care a fost cam bolnavioara toata viatza ei, dar care se tine inca f. bine, citeste fara ochelari, sta treaza la tembelizor, in vreme ce eu cu nevasta-mea horcaim in fotolii, gateste si face ordine prin casa si este foarte atenta si afectuoasa cu toata lumea, de parca ar avea intreaga viatza inainte, n-asa?, o surprinsei deci intrebandu-se intr-o zi cam asa : doamne, maica, pun capul pe perna si nu-mi vine sa cred ce s-a ales de casa asta de copii (institutia unde a lucrat dumneaei, ca institutoare...), au pierit toti si toate de parca nici n-ar fi fost, n-am mai ramas, dintre educatoare, decat eu si Marcela (o colega si buna prietena...) si nenorocita aia (o alta colega, ramolita complect, cu care in ziua respectiva nu reusisera, ea si cu tanti Marcela, care-i facusera o vizita dupa multa vreme, sa vorbeasca decat prin crapatura usii, fiindca ingrijitoarea ei o inchide de la un timp in casa, de teama sa nu plece aiurea pe strazi...) Cam asa e si cu nostalgia ta, aa...? Pai, mey, fiindca pe soacra-mea n-am nici o shansa s-o aduc in hyperspa', ei neplacandu-i decat telenovelele si ciurprizele lu Andreea, o sa te rog pe tine sa recitesti cantul V al Planetei-ou, unde vei gasi solutia problemei ce te framanta...:)

    "Omul carnal nu este decât sămânţa altui om carnal. Sufletul eteral, mult prea imaterial, este al Tatălui Ceresc, răspândit în nemărginirea universului, impersonal ", zici tu mumos... Da, dar pana una alta numai omul carnal are suflet imaterial, n-asa...? ;) Lasand gluma la o parte, sufletul imaterial nu este altceva decat memoria, despre care am scris colea......

    Ai ridicat multe si grele probleme in postarea ta si mi-ar trebui o viatza spre a le epuiza, my friend aa... Inchei cu o concluzie incurajatoare, sper...:) Mey, n-ar fi exclus ca DOmnul, in immensa Putere si mila sa, sa resuscite candva momentele din Memoria-i, care sunt chiar vietzisoarele noastre, ale tuturor fiintelor, voila...

    Hai pa... !

    @Tzigy : de ce te vad tot mai rar prin hyperspatz, vechi (vezi ca n-am zis altceva...? ;)) pretin neamtz... ? Da, mey, e bine sa-ti traiesti viatza ce ti s-a dat, probabil unicat ;), dar un om greu sau cum i se mai zice homo Dei (omu lu Dzeu) are ambitzia / vointza si-n fond destinul, n-asa? de a lasa ceva in urma sa, niste fapte care vor conta atunci cand istoria, deci ratziunea oamenilor care mereu si mereu vor urma, pai cum drea', il va judeca ; iar asta arata ca el a fost, in mod nemijlocit, iata, o hypostaza a Dzeului creator, mey tata... Dupa parerea mea - pe care de altfel am mai spus-o - adevaratii sfinti ai lui Dzeu nu sunt cei care ne-nvatza sa dispretuim lumea si viatza asta pe care o traim, fiindca e urata, pacatoasa si trecatoare, si sa veneram lumea ailalta, presupus mai mare, mai frumoasa si nemuritoare, ci sfinti sunt doar aceia care au lasat urme imortale pe planeta albastra de subt soarele-clocitoare: ma refer la marii ganditori, la marii savanti, la marii poeti or scriitori, la marii artisti de toate soiurile, la marii profesionisti, la marii conducatori de popoare sau de osti, la marii manageri sau oameni de afaceri, la marii facatori de pace sau la marii binefacatori, la marii ingineri, voila... Acestia sunt clusterele creatoare ale Dzeu, fratioare...

    Nici o fapta buna, deci constructiva in sensul voit de Dzeu, nu se pierde, fratele meu... Ca hom de formatie pozitiva, cunosti, desigur, legea conservarii energiei: "In Kosmos nimic nu se pierde si nimic nu se castiga: totul se transforma..."

    Salutare, umbra veche... ! :)

    ps. Mey, ce mai stiti de Motanel, ce e cu el, de ce nu mai apare deloc ?? :(

    ReplyDelete
  4. Viorele,

    Motto "In poiana cu viorele
    Crestea numai ghiocei
    Si s-au dus mindrele mele
    Si le-a cules ei pe toti."

    Nemtii zic "Der Weg ist das Ziel".. pt. mocofani drumu e scopu... vezi ma Viorele, totu-i f. simplu... asa-i viata .. ca-i subtire ca o ata, ata de se rupe-n doua, faci un nod si zici ca-i noua... viata insa de se rupe... aleluia... pune-i cruce..

    P.S Viorele, lasa-ma sa-ti fac o destainuire, vreau sa-mi las mustata... si barba alba ... de ieri, alaltaieri, simt ca-mbatrinesc.. ca muri o parte din tineretea mea... muri Florian Pitis..

    ReplyDelete
  5. Nu poti sa te-ascuzi, Tzighi... Subt masca de cinic shugubatz, care te-a facut celebru pe forumul Ziua, se-ascunde un mare nelinistit... Din fericire ai suficienta fortza intelectuala si morala spre a nu-ti transforma tristetzea existentiala in angoasa...

    Lasa-l pe Motzu, care e deja trecut si pe care de-acum nu-l putem judeca decat prin faptele sale, iar nu prin amintirile noastre despre el, care vor disparea la un moment dat, n-asa...? Concentreaza-te la viatza ce ti-a mai ramas si care poate fi infinita si f.felixita, aloo, daca stii sa ti-o traiesti, inclusiv la anii cand simti ca-mbatranesti, n-asa? si lasa tristetzea & gargara pe seama altora... :) Hai pa, fa fapte maretze, daca vrei sa ramana din tine ceva, candva... :idea:

    ReplyDelete
  6. Prieten drag,

    ma caznesc sa dau calificativele pe care ti le-ai dorit, da sunt ceva probleme tehnice, se pare ca imi raspunde "Anfrage kann nicht bearbeitet werden". Fi sigur ca toate ar fi pozitive, stii bibicule cit te iubesc.

    Da sa-ti spun in vorbe... simt indirjirea si inclestarea cu care incerci sa lasi urme in literatura, presupun ca visezi macar dupa aia d-acolo din ceruri sa-ti vezi cap-o-d-operele.
    Pun accentu eghiu pe "indirjire si inclestare". Din experienta mea cu cit am fost mai indirjit cu atit a fost mai rau.

    Nu mi-o lua in nume de rau, da parerea mea e ca operele tale sunt ca niste sarmale, f. bine facute, cu folii delicate, frumos impachetate, piperate, cu sos subtil, o dira de smintina, da totusi... cind te scoli de la masa parca esti prea umflat.. as simti nevoia unei salate simple, proaspete, in care se regaseste lumina soarelui, furtunile de vara, melcii si rimele care scurma pamintu..

    P.S Unu din textele tale care mi-a placut f. mult a fost ala de la asociatia vinatoru si pescaru... simplu, firesc, sensibil, genial.. s-a vazut ca l-ai scris "natural".

    PPS faptele mele "Marete"... ha, ha, ha.. joia joc fotbal, azi fiind joi, am dat vro cinci goluri..

    ReplyDelete
  7. Mdea... Stiam ca nu-ti plac hypertextele mele (unul dintre cele doua voturi negative de-acolo iti apartine, n-asa...?, celalalt fiind, probabil, al amicului nostru comun, Shadow...) si ca preferi, ca orisice barosan or profesionist stresat, chestii mai usurele... Asta e situatia. Iti multumesc oricum pt atentie si toate cele, my friend... Hai pa !

    ReplyDelete
  8. Viorele,

    Trebe sa te dezamagesc, nu am fost io acela ca cum iti spusei nu futui intra in sistem...

    Nu te bosumfla ca fata mare, TU cerusi vocea populi si acum..

    Hai sa-ti pun un text d-al meu:

    Ingerii si ingenerii,

    Ie oare o intimplare ca cele doua notiuni au o atit de mare asemanare fonetica? Ie intimplator ca ambele se prescurteaza la fel, ing.?

    Nu, fratilor, hai sa analizam!

    Cap. 1 Ce sunt ingerii si ce vrea iei?
    Cuvântul "înger" derivă din grecescul "angelos" care înseamnă "mesager". După cum ne sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului ; ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum alvieţii.

    Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi.
    Ingerii nu au sex, decit ingerasele.
    www.llldds.com

    Cap 2 Ce sunt inginerii ?
    Cuvintul regină este mai evident legat de creaţia luminii (gyn=femeie in greacă şi asemănător sanskritului jani=femeie căsătorită, şi janya=născut din) lui RA- zeul soare, decit termenul englez queen; totuşi ele au aceeaşi construcţie prin care se face diferenţierea dintre rege-regină sau king-queen. Funcţia reproductivă a reginei (precum a mătcii albinelor) a stat la crearea termenului; el păstrează rădăcina verbului ?a da naştere? din sanskrită, jan, ja - care la riul lui a stat la bază termenului jani=femeie căsătorită, potenţială genitoare.

    Chiar dacă termenul inginer pare realizarea epocii moderne, el isi trage seva din acele vremuri in care omul a inceput să fie un explorator al cunoaşterii; de aceea in sanskrită jna inseamnă cunoscător, priceput, inteligent, iar in romana a gini (a observa - DEX cu etimologie necunoscută) şi gin (sondă pentru a găsi locurile cu cegă). Camelia Tripon

    De la piatra pe care a ridicat-o pentru a se apăra la picturile rupestre şi apoi la civilizaţia atomică totul s-a bazat pe ingeniozitatea omului.

    Iata deci ca desi sunt si deosebiri asemanarile intre ing si ing. sunt indubitabile pina la identificare.

    ReplyDelete
  9. Da : inger, inginer, ingeniu... Ingenioase analogii... :)

    Te mai intreb inca o data: vrei sa-ti fac o pagina pe Avp blogs, asa cum i-am facut lui Lucid, sa zicem, sau lui aa, lui Costel, lui Bogdan, unde sa postezi ca titular, tot ce-ti doreste animioara, iar io sa fiu unul dintre comentatorii tai...? Nu te costa nemic, aloo... Iti fac pagina intr-o juma de ora, daca doresti...

    ReplyDelete
  10. eu am sa fac un lucru orbitor. tu ce zici, is nemuritor? sau poate cluster creator?
    dar aia care m-au crezut cu spor, unde se duc cind mor?

    ReplyDelete
  11. Frumoasa viziunea panteista a lumii, domnule AVP! Insa sub specie aeternitatis valoarea faptelor se relativizeaza...Ca sa nu zic ca se anentizeaza...Si atunci ce ne ramane de facut, ce ne ramane de sperat, ce ne ramane de crezut? Ca toate-s praf dar praful e pulbere de stele?!...

    ReplyDelete
  12. Sa nu disperam, dear Ego... Sa ne imaginam ca lucrurile ar sta cam asa: "Eu" - mort; "tu" - mort; "el" - mort... Cine mai ramane ? "Eu!"... Cine intreaba?! "Eu!"... Cine esti ?!? "Eu!"...

    Intotdeauna va fi un "eu", care sa raspunda: "Ergo sum!"... Iar acesta e Dzeu, aloo... :idea:

    Vezi si raspunsul pe care l-am dat ieri aici.

    ReplyDelete
  13. Ei da, dar ce-s eu pentru tine? Neica-nimenea...Ce esti tu pentru mine? Un poet de pe ici-colea de prin micutza Romaniea...Si-atunci nu simti uneori nevoiea unui Referent Suprea?
    Aceasta-i ideea!

    ReplyDelete
  14. Asa au gandit si concetatenii or consatenii Referentului Ortodox Suprem...;) "Cine e ista de se pretinde a fi Fiul lu Dzeu, mha...? Fiul de teslar si de neam prost...? ;)

    Caci, a nu se uita, aloo, n-asa...?

    ... atunci cand El - calea, adevaru' si viata - irumpse pt prima data din Virtualitate nu se duse intre carturari, intre egzpertii cartii sau sa se-mbrace in matasurile si-n atlazele din casele alese si din palate, pretinzand sa bea bauturile tamaioase sau parfumate si sa se-mbie cu mancarile rafinate ori cu femeile gustoase si catifelate, ci se amesteca - de ce oare ? - cu doi trei pui de magarite si mioare, cu balegi aburinde si paie amoniacale, cu magii mirosind a branza iute si a sudoare, cu sfarcu' maicii preacurate, insa de-o luna ne-mbaiata si obosita tare, cu vamesi betivi si cu pescari care nu stiau sa citeasca decat in stelele de mare si sa numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu banditi de drumu' mare si cu alti contimporani care, suparati fiind ei pe viata asta pe care le-o ofereau stapanirea, pillat, nevasta, patronu', vecinu', amnaru', buzunaru' sau iasca, il batura cu funii si ghimpi preste maini, pept, frunte si picioare, ii infipsera piroane in coasta frageda si-n tibia suptire ca o trestie unduitoare, ii sfasiara camasa cu miros de candoare, il...:censored:

    ReplyDelete
  15. Si inca o chestiutza, mey, ego-istule...;) Profanii cred ca un ingeniu tre sa fie genial in orice zi si-n orice ceas, in tot timpu care i-a mai ramas pana cand daimonu' creator din iel nu va mai avea nici nas, nici glas... Tocmai datorita acestei prejudecati de mediocri fooduli & flecari, oamenii mari - insa cu adevarat epocali, iar nu doar neste fantose umflate de-ai marketingului lautari sau rasfatzate prin foile de moftangii culturali... - au trecut complectamente neobservati de-ai lor concetateni sau contimporani, fiindca astia si-au zis ca daca poetu, profetu ori savantu lu dada maria or nea iosif al lu cutare merge si el, ca si ei, la ccstoare si are nevoie, ca si ei, de haine & mancare, plus ca de multe ori e ghebos, orb, surd, ciung, schiop, bolnavicios, umil or sarman, rusinos ca o fata mare, visator ca o copilitza cu ochi de cicoare ori speriat de boambe ca o mielusica din târla mare, pai asta nu-nsemneadza, bey, ca nu e nici macar ca lumea sau ca orisicare, ci din contra, ca e un nefelixit din nascare sau un saracan fara nici o onoare...?

    Or, omu' nu e ingeniu fiindca asa l-a croit matca sa, Planeta Albastra & mamica-sa, gloria mundi sau pronia, ci doar din cand in cand, atunci cand materia pare ca se trezeste in el cantand or plangand, dupa naz, caz si praz, si nu fiindca asa a fost soarta istui botz de pamant aparent de pripas, ci eminamente din pricina liberului sau arbitru sau a vointei de a fi altcumva - si exclusiv in momentele alea de gratie & extaz... - decat un simplu muritor de ocaz or frecator in gaoaz...

    Particica geniala dintr-un omuletz-creator, care altfel e si iel supus gresalii ori rapus de-o chestiutza nasoala or boala, mey fratilor, e singura entitate cu adevarat noua si propriu-zis artificiala din kosmosu creator intreg, ce se extinde astfel, pas cu pas, dinspre alfa spre omeg, aloo...

    ReplyDelete
  16. Ei da, ei da, dar particica de ingenia, care e in fiecarea, nu e umbrita adesea, de ditamai defectu' de om kkanea? Si-atunci care e solutia, la asa dilema, ha? Nu cumva,Logosu intrupat asa, care e in fiecarea dar mai ales intr-un geniu ca mine sau ca mata,ii sta mai bine chiar asa, recunoscut doar dupa ce, defectele-s uitate de obste?
    De asta spuneam ca Referentul Suprea, trebuie sa fie asa, un om dar mai mult decat asta?
    Si-a fost si mai este!
    P.S. Scuzati-ma,v-am parodiat un pic stilul, am facut-o doar din spirit ludic, plus ca m-a prins el pe mine mai mult decat eu pe el...

    ReplyDelete