Câteva cuvinte despre unicitatea stilistica – un raspuns pt Diana Corcan

“Stil nou” – aşa se intitula un text din “Poemul de oţel”, 1981: “Este un stil nou, un cortex nou. O materie fără oase încât rupe omu’ în şase sute şaizeci şi şase. Tu stai subt acesta de sus, pândindu-l. Vezi un cer roşu ideal, punctat cu aur, cu busuioc. Cerul cel nou, aura, ura, ra“.  Iar în Planeta Ou, Cântul II, de preste mode şi timp, scriam : “Primu’ ce-ar big-banga, îndepărtându-se de sinea-i originară odată cu timpu ce s-ar umfla spre shiru hashirimu infinit, ar fi chiar fiu-ţi preaiubit, deci omega, care pe măsură ce s-ar înălţa spre cerurile sau hypostazele ce vor urma, va semăna în  trena-i germinativă virtualitatea a tot ceea ce se va actualiza din el cândva, când vor sosi orele alea astrale, n-aşa?, fiul întrupându-se biensur în entităţi succesivo-suitoare de la inferior la superioru mai tare şi de la mai mic la mai mare, hypostaze ce s-ar încăleca una preste alta şi s-ar stratifica pe Hypersferă ca foile de ceapă sau ca cercurile unui trunchi de coniferă, ca undele provocate de-o piatră aruncată-n apă, care se contopesc cu contraundele ce se-adapă din marginea mării sau din malu’ ce valu-l sapă, sapă, dar nu-l crapă, n-aşa…?, ori ca sunetele / unduirile ce-ar radia din strongurile de la o cozmică harphă sau baiaderă…”

În concepţia mea, stilul sau forma ce încontinuu  se înnoieşte, se înmulţeşte şi se diversifică ţâşnind din big-bangul creator nu e doar omul, cum s-a spus, ci e chiar Fiul, recte vectorul creator al Kosmosului Germinativ, cel ce execută decolmatări ori descoperiri în Virtualitate şi extrage de acolo imperiul formelor, cu alte cuvinte face posibilă şi probabilă, iar în ultimă instanţă actuală, realitatea în care se desfăşoară viaţa… Referindu-ne strict la formele literare, istoriile critice atestă că există stiluri unice, absolut inconfundabile, strict originale, ce-i înconjoară precum coconul de mătase pe marii creatori, numărabili de altfel pe degetele unei singure mâini într-o cultură (ca a noastră, ză zicem), pe de o parte, iar pe de alta există mulţimea scriitorilor statistici, ca un chor de papagali gălăgioşi, însă mimetici, dintre care de altfel se aleg de la o iepoca la alta – şi după cu totul alte criterii decât cele strict valorice – scriitorii de succes contingent, vedetele clipei şi alte figuri mai mult or mai puţin pitoreşti ale bisericuţelor culturale. În niciun caz nu vei găsi între aceste figuri un creator c-un stil unic, ori succesul acestuia nu se va datora nicicum unicităţii sale, şi asta pur şi simplu pentru că  heroul nostrum încă nu are un auditoriu pentru stilu-i novissim, el abia urmând să-şi creeze, după vremi şi jumătăţi de vremi, un public. Muncă şi destin de titan, cum se zice în limba de lemn, păi cum dreaq… oops

++++++
Text original & comments : aici.