Cu plaivasu’ prin Hyperspatz

• Eliberarea orașului Praga… Spre sfârșitul anilor 70, am vizionat la un cinema de pe bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (care după Revo va redeveni Regina Elisabeta) un filmuleț pe care la început îl priveam siderați, eu și vecinul meu de scaun, Matei Vișniec, nepricepând cum de scăpase de colții Cenzurii spumoasa și tăioasa parodie a operațiunii de invadare a Cehoslovaciei din august 1968. Vișniec, cel puțin, a ținut-o tot timpul filmului (care se numea bășcălios “Eliberarea orașului Praga”) în chițcăieli înfundate, ceea ce la el era semnul unei admirații extreme, iar puținii spectatori din jur ai matineului, cei care mai pricepeau câte ceva din bășcălia de pe ecran, priveau muți. După spectacol, am conchis împreună cu amicul Matei că filmul va fi interzis în cel mai scurt timp și așa a fost: de-atunci n-am mai auzit de el nici până azi. Si de fapt, a existat vreun filmuleț cu acest nume, sau ba… ?  (Comentariu la articolul „Cum a ajuns Ceaușescu erou anti-rus”, Cotidianul 21.08.2008)

• Așa, și…? Crezi că merita s-aștepți o săptămâna, iar Vantu să-ți dea o căciulă de parai pentru rândulețele astea prin care ne spui că e vai de vai dacă-ndrăznim să uităm dincotro răsare soarele pe-al nostrum plai…?  Oi fi tu intim cu paremiologia marelui fratre rus, care te-a introdus de mic copchil în viața literară, alături de Fănuș și de alți писатели de stepă gargaroasă & kartuș, dar dacă-ți faci iluzia că tineretul nu s-a prins că la revo jucai rolu’ unui gavroche de plus, ești dus…;) (Comentariu la articolul „Poftă bună!” de M.Dinescu, Cotidianul, 21.08.2008)

• Da… (n-am zis mdea, fugiti drea) Un auctor despre care se spune că este atât de intelighent și de seducător ar fi meritat un text mai fermecător, în orice caz nu atât de lingușitor… oops. Să atragi atenția Universului înconjurător că se află în fata unui iepocal scriitor – care oricum ar fi orbitor, daca ar fi superstralucitor, n-așa ? -, dar să-i urezi sănătate “domnului Profesor”, e ca și cum i-ai spune Marelui Will: “Ești mare, maestre, mi-a plăcut cum ai jucat În Eschil…!” C’eȘ copil…? ► La mulți ani, dle Pleșu. Beau un beer pentru faptul ca totuși în ministeriatu-ți subțir ai subvenționat cărțulia l-al tău umil…(comentariu la articolul „Excepția Andrei Pleșu” de Sever Voinescu, Cotidianul, 25.08.2008)

• Lagăru’ socialist nu putea fi reformat “Aveti grijă ca odată cu apa să nu aruncaţi şi copilul din albie” – le tot reamintea Ceaușescu în chiar anul căderii sale, cu-o frază din paremiologia aborigenă, celor care doreau să reformeze “socialismul” (în fapt, socialismul de stat ori “lagărul” socialist). Bătrânul cadrist, ultimul mohican stalinist, în fond, avea dreptate: orice vânticel de reformă, orice adiere de libertate, orice iz de democrație erau inexorabil fatale pentru super-kafkianul Lagăr: o construcție a răului (disimulat în bine!) atât de perfectă, încât și un singur cui dacă ai fi scos din schelăria-i hidoasă, Golemul s-ar fi prăbușit, așa cum s-a și întâmplat în realitate: protocronica “primăvară de la Praga” va fi fost urmată, preste mode și timp, de solidarnostica “primăvară de la Varșovia”, apoi de perestroikista “primăvară de la Moscova”, cu rezultatul care a devenit istorie deja: a pierit nu doar socialismul de stat, dar și statul comunizmului triumfător însuși – URSS. Însă oamenii Lagărului, disimulați în contrariul lor printr-o ingenioasă zmecherie numită “perestroika”, iar la ai noştri “revoluţie”, nu doar că au supraviețuit prăbușirii vechii lumi, însă – până una alta – vor deveni și învingătorii noii lumi, pe care timp de 10-15 ani o vor făuri-o după chipul și asemănarea lor. Din fericire, Ro avu norocul chior de a apuca subt umbrela nord-atlanticilor, care ori o vor modela după chipul și asemănarea dumnealor, ori o vor abandona (iar) pe mâna nemernicilor. Iar asta vom vedea în cel mai scurt viitor  (comentariu la articolul „August 68.Reacția lui Ceaușescu era una de panică” de Cristian Pătrășconiu, Cotidianul, 25.08.2008)

• Nu te speria, Filadel… Nimeni nu e atât de turbat or atât de tembel încât să vrea un nuclear răzbel, fiind sigur că va pieri și el. Nebunii or sinucigașii stau în spital, la carnaval, în boardul afacerilor locale sau globale, pe băncile guvernelor or parlamentelor mondiale, ce să mai vbim de masele populare speriate de boambe din născare, priatelo, sau de elitele de la gargaroasele editoriale ori de cele spleenate tare din lupanarele culturale de cinizmu” și de lene, însă nu la pupitru armelor fatale, nene, unde DOmnul, care veghează asupra progeniturii sale de pe Planeta-Ou încă de pe când era un simplu “EU”, n-așa? nu pune orișice mbou or dus cu pluta pe Black Sea, forumelul meu… ► Va fi așa: Cursa Înarmărilor va contigua până când unul dintre inimicii strategici va sucomba în cloaca sa, mort de foame și de sete ca gherganul cu fontana la perete… Asta e pohta Sorții, mey, care va face să piară de pe fața Pământului idioții, moliceii, mafioții și iloții, bagabontii, fundamentaliștii, habotnicii, kaghebiștii și hoții, pregătind calea Embrionului ce va ieși de subt coaja Planetei Albastre atunci când pământenii vor fi cu toții un singur Glob – un singur Rai printre miriade de infernale stele… – si vor învia morții, dear forumele (comentariu la articolul „O mână de ajutor”, Cotidianul, august 2008)

• Zmechere…  Precis estimezi, cu instinctul ăla infailibil de poet-portofel, că o afacere preste fosta Baltă Potelu (Mamina celui mai ingenios poesel, de altfel, aloo…), îţi va aduce un nou profit mumuşel și drept urmare săriși la gâtița inspectoraşului cel tembel, care în loc să ungă ușile judecătoriilor cct, ca să aibă noroc la giudecat, nu de alta, aloo, le unse cu icre negre, astfel că ăia în veci n-o să-i dezlege pricina, după ce tot ei îl vor reclama de kikiri-mikiri, păi cum drea, până nu va goli de pesce nu numai Dunărea ca pe Mamina mea , dar și piscina, ha… O să mă lași, bey, spuley, să dau și io cu undiţa măcar la oclei în viitoarea-ţi baltă, a…?  (comentariu la articolul „Pește mort”, Cotidianul, 28.08.2008)

• Clusterul creator MJ e creatoru tipic genial, cel ce rămâne copil chiar și atunci când faţa hâdă a bătrâneții și pieile-i de fost strălucitor crotal atârnă pe el într-un hal fără de hal… Ingeniul nu acceptă nimic din ceea ce i-ar putea transmite tradiția ori rasa omului normal – nici măcar pigmentul rasial, voila…-, hom trecător ca orișice val și pieritor odată cu pulberea picățelelor de la mal, ca și cum n-ar fi fost niciodată real, și nu acceptă mai ales autoritatea – politică, groupusculitică, științifică, culturală, ierarhică -, ca şi tirania bunului simț, aia doar aparent hotarnică, dincolo de care cică ar începe nebunia, sub-ierarhia or degringolada năvalnică, întrucât el nu se are drept alfa și omega decât pe sine și deci fix pe Tatăl nostrum, cum se cuvine. Un cluster creator e holograma întregului Kosmos din Hypernor, fiind chiar micuțul dinte sublim-escavator prin care ființa își decolmatează din virtualitate propriu-i viitor și se delimitează de-a trecutului moarte, tot mai cu spor… (comentariu la articolul „De ziua sa de naștere megastarul se uita la desene animate”, Cotidianul, august 2008)

• Ăștia confundă valoarea creatoare …cu popularitatea. Valoarea nu poate fi NICIODATA, la momentul în care ea apare, decât Noutate, originalitate extremă, la care publicul votant al unor astfel de clasamente boborale se uita ca vițelul la poarta nouă or ca pisica-n călindar; asta când n-o ignoră cu desăvârșire, așa cum sălbaticii din jungla amazoniană, ce comunica între ei prin tam-tam-urile tobelor, nici nu visează că în același timp microundele celularelor trec prin scăfârliile lor țuguiate ca unda lui Maxwel prin eter. Cea mai mare Noutate care a apărut vreodată în această lume a mediocrității țâfnoase a fost atât de șocantă, încât contimporanii săi au bătut-o-n piroane, pe cruce, nu cumva să scape dreak de acolo și să-i halească  Creatorii cu adevărat istorici sunt tot atât de compatibili cu ierarhizatorii tatulici cam cum ar fi Muntele Everest c-un mușuroi de furnici (comentariu la articolul „Bill Clinton la zece pentru România”, Cotidianul, august 2008)

• Papa e un om hyperluminat… iar cei 52% dintre aşa-zişii doctoranzi Ro sunt rezultatul unui învățământ de cco, retrograd și încuiat, învățământ care la un moment dat vroia să scoată portretele corifeilor ştiinţei (adevăraţii sfinţi, aloo…) de pe pereții școlilor și să pună acolo afumatele icoane ale habotnicilor. Iar BOR-ul ista care trombonește boborul mai rău ca tembelizorul şi care chiar şi la 2000 de anişori după ce Fiul din Hypernori le vorbise contimporanilor în parabole pentru chiori – dar, chiar, cum dreaq era sa le vorbească hominizilor care abia coborâseră din copac… ?? – încă mai interpretează cuvintele Cărţii ad-literam, ar trebui să-şi cumpere un Papă pe post de pragmatic haham, căci altfel în curând va rămâne fără obiectul muncii în pustiia decerebrată creiată de băieţii lu Dynam. Dacă Papa ista ar dovedi şi atâta minte încât să valideze din punct de vedere bisericesc și Ipoteza Kosmosului Germinativ or Planeta-Ou despre care io tot încerc să vă povestesc – iar dacă veţi clickui pe AVP comment veţi înţelege, sper, despre ce vbesc -, în loc s-aştepte alţi 200 de anişori, ca să mă mai dospesc, n-aşa?, chiar că l-aş vedea mai impozant şi ca Sânpetru la vremea sa. (comentariu la articolul „Vaticanul îmbrățișează evoluționismul”, Cotidianul, septembrie 2008)

+++++++
Text original & comments : aici.