Traian Băsescu are o problemă de comunicare cât China : petiţia lui Sorin Ilieşiu o dovedeşte

Cititorii mai vechi ai acestui blog ştiu că sussemnatu sunt prieten bun cu Sorin Ilieşiu, noi doi asigurându-ne în mai multe rânduri de respectul şi simpatia reciproc avantajoase, cum ar veni ; pe de o parte, eu am spus mereu – şi o repet acum – că Sorin Ilieşiu e iniţiatorul şi redactorul celor mai importante apeluri civice de după 89, iniţiative din care s-au născut, între altele, IICCR şi Raportul de Condamnare a Comunismului elaborat de Comisia Tismăneanu, iar dumnealui, de cealaltă parte, s-a declarat plăcut surprins să-l descopere pe redactorul “Apelului către Europa“  (“singurul text vădit anticomunist produs de vreun intelectual român în anii 80“, Sorin Cucerai dixit…) şi-al subsecventei "Povestea lui Ave", dar şi să-l ochească – tot în mine – pe “cel mai just analist din ultimii 30 de ani” (oops).

Chiar din această ultimă calitate pe care mi-a acordat-o dl Sorin Ilieşiu, mă-ntreb, iacătă, ce perspectivă poate avea nu atât inomabila  eventualitate ca dându-l jos pe “omul americanilor” – aşa cum este perceput Traian Băsescu, pe drept sau pe nedrept, la noi sau aiurea – să acceseze puterea aborigenă, doamne fereşte, însăşi Moscova cârciumăreasă, prin USL-ul ai cărei stâlpi de rezistenţă sunt Felix şi Ivan Ilici, arcades ambo moskovici (deşi până una-alta n-avem totuşi nicio dovadă că lucurile ar sta chiar aşa, în afara pornirii tradiţional-naţionale pentru scenarii complotist-mondiale, păi cum naiba), ci pe mine mă frământă cu totul şi cu totul altceva, aloo… Şi anume, sunt curios să ştiu – dimpreună cu cei mai fideli cititori şi comentatori ai blogului meu, până mai ieri cu toţii admiratori ai dlui Sorin Ilieşiu, de altfel – cum oare va putea prietenul nostru, silit fiind să colaboreze practic cu vechile structuri unde tartori sunt Iliescu, Voiculescu şi prăsila lor din tagma tovilor şi băieţilor, aşadar cum crede dânsul că-şi va pune-n lucrare obiectivele civice pentru care a ajuns cunoscut tuturor, e.g. : deconspirarea deplină a securităţii ca poliţie politică, aflarea adevărului despre morţii nevinovaţi din decembrie 89 şi din iunie 90, adoptarea legii lustraţiei,  decomunizarea reală şi (post)modernizarea ţării, ca să ne referim doar la obiectivele de importanţă vitală pentru asanarea morală a României postcomuniste, asta în condiţiile în care la putere ar ajunge – subliniez din nou – chiar cei pe care dl Ilieşiu vrea să-i deconspire, să-i decomunizeze, să-i lustreze ori să-i sancţioneze pentru crimele din trecut… ?  

Sigur că Sorin Ilieşiu are dreptate atunci când afirmă că regimul Băsescu n-a făcut mai nimic pe linia decomunizării reale, în cei 6-7 ani de când se află la putere, deşi se laudă cu condamnarea comunismului şi cu deconspirarea unui număr mult mai mare de turnători politici, între altele, ci din contra, acest regim pare că încă mai conlucrează vârtos cu mulţi dintre activiştii şi securiştii pe care cică i-a condamnat şi i-a îndepărtat din preajma puterii, regimul portokakiu nelipsindu-se probabil decât de tovii şi băieţii cu care n-a mai putut conlucra fiindcă erau prea ramoliţi or prea incompetenţi ca să-i mai servească la ceva, dar şi pe aceştia i-a trecut în rezervă sau retragere cu pensii şi privilegii la care ei n-ar fi visat nici măcar în miezul evului aprins de altădat, pe vremea odiosului împuşcat nu pentru că era mai vinavat decât foştii tovarăşi de idealuri din trecut, ci pentru că le-ar fi stat ca un belciug în rât, atunci când în porumbei şi miei nevinavaţi, repet, s-au transformat prin “revoluţia” ce-a experimentat metamorfozarea foştilor moroi în angeli radioşi de fesenist soi, apoi în liberali, ţărănişti, social-democraţi, conservatori şi naţionalişti care de care mai balşoi ; da, bre, cu toţii ne-am prefăcut a nu-i vedea hibele lui Băse ista, adoptându-l ca pe răul cel mic, dacă un bine cât de cât birlik n-avea cum să răsară preste noapte din infernul bolşevic, dar acuma – iată – îl întreb pe prietenul nostru Sorin Ilieşiu, fără niciun alt gând răutăcios or calic, ci pur şi simplu cu spaima că poate a dat-o-n bară cu recentu-i apel politic :  deci cum aţi putea crede, dragă prietene, că din toată povestea asta cu petiţia o să v-alegeţi şi cu altceva decât cu-o nouă tinichea medaliară, eventual cu-o tantiemă personală sau hai să zicem că chiar cu-o impozantă funcţie regală, atunci când Rex Duda – de-un paregzamplu, deşi eventualitatea asta e tot atât de probabilă ca şi venirea extratereştrilor la Poplaca – va triumfa, cu şambelanii securişti şi activişti de-a dreapta şi de-a stânga sa ? Sau credeţi oare că toate adevărurile alea fundamentale pe care le-aţi clamat prin celebrele dumneavoastră Apeluri la demantelarea Răului vor fi mai bine descoperite şi servite după alungarea marinarului şui şi venirea la putere a chiar tălpii iadului ?  

Ei bine, cum io nu cred că Sorin Ilieşiu a făcut ce-a făcut pentru nişte oportunităţi aducătoare de avere sau mărire ori pentru c-ar fi versatil din fire, nu-mi rămâne decât să presupun îngrozit că omu ista, cumplit de mâhnit pentru faptul că arogantul marinar l-a umilit, închizându-i toate  canalele de comunicare cu cancelaria-i diriguitoare unde intră, de altfel, orice gagicuţă or guguţă pupinbăsitoare, fiind primită numaidecât, n-a făcut altceva decât să piară – politic vorbind – cu dispreţuitoru-i de gât, ceea ce-nseamnă că instituţia prezidenţială actuală are o problemă colosală, care abia acum se vede în dimensiunea-i fatală : şi anume, acest preşedinte care pretinde să modernizeze Românica somnambulă şi s-o scoată de subt conspiraţia bubulă, dar şi de sub tirania lu Bulă, aducând şi-n ţara lu Păcală şi Tândală prosperitatea şi lumina, are o problemă de comunicare cât China, aloo… Rând pe rând, s-au despărţit de el tovarăşi de idealuri, consilierii valuri-valuri, aproape întreaga media de pe net & nat, colegi de partid şi de stat, iar acum, în fine, şi cei care i-au strâns mâna şi l-au votat când aproape nimeni nu credea c-ar mai fi câştigat. Or, în aceste condiţii, ce-o şi-o închipui dl Băsescu că mai poate face decât… reformă pe blat ?  

p.s. Am fost tentat să-nchei cu altceva, ce de asemenea ar fi rimat şi ritmat, însă ar fi fost păcat, vba aia… Păcat de voinic !  

++++++
Text original & comments : aici.