Goma, obstinatto...:(

Când e să-l laud şi să-l cânt pe Goma al nost’, atestând că el fu primu’ rumân ce-ndrăzni să se ridice public contra regimului lost, chiar dacă printr-un manifest care seamănă mai mult a Carta 77, cu drepturile alea ale homului bun sau prost - cum i se mai spune cetăţeanului cumsecade, însă ambetant şi anost -, la urma urmei normale în orişice societate cu prinţipuri cât de cât civilizate, sau ţine să zicem de Solidarnostr, de mişcări cam prea sindicale pt un scriitor ce se vrea mare, legate mai mult de mâncare şi de drepturi salariale decât de libertatea de conştiinţă, de expresie sau de exprimare (ori de cine ştie ce alte comandamente creatoare inscripţionate în genomu-i încă de la scrisa din Atomu Primare), Goma ist nefiind propriu-zis un ideolog sau militant anticomunist, d-ăla şnur, sau un creator copleşitor şi dur în templatele-i de unic inovator, căruia nemaiajungându-i limba cu care să-şi soarbă destinu' din amărâtul bobor sau din mediul înconjurător, şi-ar inventa o altă limbă şi-ar întoarce pe dos ca pe-o mănuşă de lână tradiţia străbună, indiferent de ce-ar zice istoria literară şogună sau sfântu' sinod când din joi în paşti se mai adună la o tărie veche de prună, dizidentu’ nost’ neînţelegând din păcate - asta e situaţia - prea clar la vremea sa oroarea infernală reprezentată de Lagăru d-anta, iar nu de oamenii punctuali ce erau doar conjuctural şi fortuit contra sa, indiferent de rasa, n-aşa? religia, sexu' sau UM de care ei aparţinea, cum ar venea, aşadar când e să-l apăr ori să-l arăt tutulor ca pe un brav erou tricolor cvasimântuitor pentru generaţia sa, ce se mulţumea a subzista şi ea acoloşa, ca un infofensiv viermişor în putredul măr, ei bine, io mă iau cu orişicine de păr, însă când e cazul - ca acuma - să-l şi injur o fac cu gând la fel de pur, pe onoarea mea, durându-mă fix în tur de ce-o să creadă el despre Avp în sinea-i turburată de cine ştie ce fixaţie dintr-o copilărie prea grea sau de ce-o să scrie în jurnalu-i cam neglijent, de altfel, cam încropit cu-o mână precipitată şi fără nici pic de humor în ea, ca să nu zic de-a dreptu’ rea sau cam tra-la-la, helas... Când Goma continuă şi azi până la dantesco-grotesc să bată darabana cu incidentul ăla în fond banal-gazetăresc, când N.Manolescu scrise cu-o majusculă oarecare - şi cu-o francheţe de curată fată mare, nededată la precauţiile cinice şi-n fond murdare ale Curvei politce, care nu omite niciodată să se spele vârtos după fiecare întrebuinţare şi să se parfumeze ca rozmarinu-n floare, din motive strict profesionale, biensur - numele unui potentat ce se dovedi apoi neînstare să-nţeleagă că istoria îl scosese din secretele-i sertare, într-unul din momentele sale uluitoare, nu ca să repună el în capul mesei Ro clasa cea mai puţin îndreptăţită să participe măcar la spălatul blidelor de la messa Noii Românii, deci tagma activiştilor kknii, a miliţenilor şi băieţilor kaki, a sycofanţilor fără obraz, de care se ştie cât se scârbesc până şi sincerii copii (pentru care turnătorul clasei e vietatea cea mai demnă de dispreţ dintre entităţile vii), ci spre a regenera în fine moral un bobor cam prea de tot kknar, aflat atunci în mod întâmplător pe valu’ de simpatie planetar, zmulgându-l din bolgia Lagărului iepocal şi de subt turul unui pulică-frânar şi oferindu-i dacă nu un orbitor Far, care să-l scoată negreşit din Tartar, da’ măcar un felinar de vânt acoloşa, drea’, cum dobândiră leahii prin Walesa şi cehii prin Haveluş, şi să nu mai bâjbâim acuş c-un băseluş upgradat din desenele animate ca papai din disneylandu’ de tuş şi cu DA-daiştii de pluş, neştiind încă (precum Buridan-măgăruş) dacă-n final vom înhăţa o gură de fân din stepele de la Est de Huş’, vom bea o gură de apă de la Vest, ca şi cum ar fi să ne suim pe Everest cu ciubote de arest doar pt a ne umezi un pic buzele c-un bulgăraş de gheaţă rece de pe Muntele acest, sau ne vom repezi spre cubu' de zahăr din Hyperboreea nord-atlantică precum o natantoală casnică ce-ar crede că acoloşa o aşteaptă precis titlu’ de Miss-Word of Tufiş, pentru simplul motiv că ea e muuult mai harnică decât candidata vorbitoare de idiş, deci, ca să-mi continui ideea, când Goma îl tot tocăne pe Manolescu cu imputaţia aceea, precum femeia piţifelnică ce-ar vrea ca bărba-său s-o aibă la orişice oră trează şi vrednică, dar când se mai duce şi el ca tont homu' cu amicii la o berică sau la matchu' de duminică, ca să se simtă mai ginerică, urlă la bietu’ vir ca o histerică, reproşându-i că moşnegii de vârsta lui îşi fac demult rând la sfânta biserică, n-aşa?, e clar că nea Paulică nu e în nici un caz mai breaz ca nea poetu' Ivănescu Cezărică, care numai el săracu ştie ce haz are când îl face pe Niki "puiul unei căţele legionare", chiar aşa, bey, frăţioare ! :shock: , aloo, aflaţi că oaminii ăştia sunt în porcii lor cum sunt io, un simplu poezel oricât de d’or, n-aşa? însuşi Terminator din hypernor... :shock: Ce să mai vbesc de cealaltă dambla a lu Goma, care crede că toate relele din viaţa noa’ se datoresc evreimii mâncătoare nu de carne crudă de subt şa, ca altă naţie conlocuitoare - în viziunea patriotului naţionale de la romare -, ci de pulpiţă de Bassarabie & Bucovină sfântă de subt soare, vinovată fiind evreimea asta şi de faptu' că rumânii dumisale i-au mătrăşit pe jidani prin abatoare, cândva, sau la odessa de lângă însângerata mare neagră, asta numai pt că ăştia i-ar fi provocat rugându-se-n chor în sinagogile lor ca la ai noştri în vecii vecilor să nu le mai meargă, măgarii noştri să nu mai ragă, iar turma de mioare şi de capre sprinteioare a lu nea Stan Târşoagă să rămână complect oloagă, drept pentru care Iahve i-a şi ascultat, iar după ce hebreii s-au oprit din provocatoru’ blestemat rumânii pre ierou’ Antonescu l-au lichidat şi-n Lagăru’ chibuţ s-au încolonat şi-au intrat, Lagăr unde râmaru' ar fi fost cică un simplu copchil nevinovat de litovoi pe lângă ce făcură două-trei sute de nikolskoi moroi din neamu’ mâncător de usturoi, ce mai contează că alde nicolski fuseră două-trei sute, iar băieţii din neamu neaoş al lu pleşiţă cât cucuruzu codrilor de la munte, a...? Mă opresc dreq aici, căci io nu vreau să-l jicnesc nici pe Goma, un rumân printre rumânii cei mai voinici, dar care uneori se poartă ca un arici pogonici, şi nici neamu’ nost’, care o fi el al lu tândală păcălici şi-al ciobanului prost, dar din el se trag ai mei câteşpatru bunici, plus singura limbă pe care o ştiu pe de rost, cu care tocmai vă ţinui acest speech, bifând pe siteu-mi anost încă un post improst (ca un cântăreţ din caval ce-ar reuşi totuşi să interpreteze cioc-ciocu' destinului fatal din a 5-a acompaniat doar de-un vesel ţambal, n-aşa...? ) Hai pa.