MBadea, un clown nefelixit, dar inca prea bine platit

Probabil că un creator ca mine n-ar trebui să se uite nici măcar în sala de aşteptare a unei gări uitate de lume,  în care m-aş pleectisi alături de loserii şi de puradeii salonului ăluia, la moaca & mimica de  tembeluţ ce se crede hyperţuţ a clownului istuia, dar fiindcă nevastă-mea, exempli gratia, nebunită de grija că după ce ea şi cu soacră-mea or lua penzia şi-om vedea ce va mai rămânea când vom tăia rata, lumina şi ce-o mai fi p-acoloşa, nu mai are inemă, sărăcuţa, decât să se uite  la chestii uşurele, nebunele, idioţele, caraghioaze ca nişte vânturele – şotii, porcării, prostii şi bufonerii ce-i mai alungă grijile şi-i mai domolesc nervii –, iar io, la rându-mi, ce-mi văd de gratuita (n-aşa? ) misie de poesel genial ot Românica (adicătelea de artist futurist sadea, vai mama mea), adăstând la masa-mi de brad de alăturea, sunt nevoit s-ascult şi tembelizoru’ de dinapoia mea, cu antenele, telenovelele, reţetele, horoscoapele, ciuvicii, fieruţele, stanii, danii, irineii, ciutacii şi alţii şi altele, e-misii mai mult or mai puţin hipnagogice, politice, economice sau mai ştiu io ce şi cum, aşadeci să-l înghit şi pe ieroul nostru, pamfletarul antenelor, care-închide hora de dixtracţie la ore naintate din noapte, precum un finis coronat opus preste maalaua & şandramaua lu Ipate, Conu Leonida, Efimiţa, AVP & Jupân Dumitrache, zis şi Titircă Inimă-Rea, pentru cine ştie carte, păi cum drea.

Ei bine, dacă doar îl ascult pe băiatu' ista smult chiar nu pricep de ce se nebuneşte nevastă-mea după e-misia sa, căci nu se-nţelege mai nemica din verbigeraţia-i idioţea, însă dacă-l privesc cum se strâmbă, se îndoaie, se apleacă, se freacă-n creştet ori la falcă, tuşeşte, răcneşte, şopteşte, stupeşte, hăhăieşte ori trozneşte din deşte, îşi dă ochii preste cap şi rânjeşte zmechereşte, fireşte, atunci pricep că lumea râde de el cum ar râde de un saltimbac la bâlci, deci fără să conteze ce spune clownu când se umflă caraghioz în buci şi face cabotine clăbuci, căci şi atunci publicul se-aşteptă ca fraierului să-i pice-n freză nişte muci, iar el - publicul - să râdă cu poftă de flaimuci, chit că ipochimenu' ne-ar vorbi  fix atunci despre un iminent puci ori de profanarea sfintei cruci...oops. Iar când mbadea schimbă placa şi vrea să arboreze şi un alt look decât cel care l-a consacrat, înghesuindu-se la aceeaşi masă cu alţi analişti de la Gâdea-sat, pus la 4 ace ca orişice tov gradat, arborând o moacă de gagiu sobru şi vorbind apăsat, atunci devine un personaj fad şi neînsemnat, ca şi stan laptop-man, după ce şi-a părăsit ceata şi mapa ce l-au lansat ca pe un lătrător sonat-sonat, însă  oarecum rasat, şi s-a fâsâit într-un solo de kkt.

De la o vreme se pare însă că tipu – mbadea al nost – nu prea mai are preţ de cost cu joaca-i / moaca-i de dăştept prost, astfel că nevastă-mea îl cam trişează la ora sa cu zmecheroşii de la e-misii mai acana, cărora n-aş vrea să le fac reclamă pe de-a moca. Întrebând-o cum se face că nu prea-i mai place de băieţelu cu creţe cojonace, nevastă-mea face pe supalata şi tace, sorbind misterios din cănuţă, arătându-mi cu degeţelu la bucuţă şi atrăgându-mi atenţia c-ar phootea fi chiar şi bunicuţă, aloo, aşa că nu se face s-o iau la mişto… oops. Cât despre mbadea – dacă chiar mă interesează - i se pare că se cam dă mare căcărează începând de la bobotează, deşi îi stătea mult mai cool pe post de sfârlează şi fofează, adică în looku unui prost care le-o zice proştilor şi mai mari în limbaj de autobază, da, dar care prinde câteodată o poantă isteaţă şi curată de cade maalaua poolitică lată şi-i bagă pe to(n)ţi subt covată. Replicându-i că ista (faptul că nu te mai face să râzi) nu e un criteriu de evaluare în casa amantului a 3 serioase Muzi, cel puţin, aloo, dulcea soţioară m-ameninţă că dacă o mai jicnesc nici că mai vbim şi mă dă dreaqului cu tâmpitu de mbadea, pe lângă care mr beem e un mim sublim, iar nu cretinu pe care-l ştim. În fine, n-am mai continuat discuţia ca să nu se ajungă la crim', drea, însă de unde pînă unde mbadea era febleţea mea, iar nu a sa, a ? :roll:

Dar când nevastă-mea, pleectisită şi de ceilalţi showmani de Românica s-a întors mai alaltărea la liubirea-i de baz, recte la clownu cu limbaju-i verde-praz si cu freza-i de raj kapoor, la un moment dat am remarcat cu groaz' că tipu nu doar că nu prea mai are haz, însă a devenit un paranoia vădit chiaur, cu somaţii, gesticulaţii şi chemări la ordine de plotoner majur, cu ifose de vedetă care n-are şi ea doar o gaură-n coor şi-un singur cap pentru căciula-i de samur, într-un cuvânt, un tâmpiţel pur, pe cale de a-i tracasa până şi pe linguşitorii interesaţi de primprejur, ce încă îşi mai fac iluzia că saltimbacu le face trafic în timp ce pe marinelu' Băse-l înjur'.

Si cu asta basta, jur... :)

++++++++
Text original & comments : aici.