Comunitatea virtuală

Mă-ntreb: acei "concetăţeni" de-ai noştri, acele nick-uri ce clamează gomos sau apăsat cum că dânşii vin pe forumurile virtuale doar pentru "discuţii pe temă", în timpul liber de la patron lăsat, înţeleg ei oare, de fapt şi de fapt, ce este cu acest forum şi cine sunt dumnealor, vreau să spun poreclele astea ce sporovăiesc aci de zor, şi ce vor...? Este ca şi cum ne-am întreba : oare, bey, câţi dintre oamenii în carne şi oase, trăitori în lumea reala, stiu cu adevărat cine sunt şi de unde (pro)vin, şi ce este această lumen în care trăim, de unde vine ea şi unde se duce, şi ce pisica penelopii mai e, în fond, şi viaţa asta al dreak de dulce, în care ne pomenim, nitam-nisam, că facem ochi, ieşind dintr-al mamei rai, apoi îndrăznim primii paşi, cătinel, prin verdele plai, vedem uimiţi cum pe cer străluce o minge de aur, parcă de turtă dulce, iar apoi, mai încolo, observăm dintr-odat’ îngroziţi cum mama sau tata, fratele, surioara, unchii, verişorii sau vecinii iubiţi, fiinţele dragi pe care le credeam veşnic în floare, încep să se topească, să se-nvineţească, să se-albăstrească, de parcă-ar fi călcat preste ele Fiara-Nspăimântătoare, apoi, în fine, ne pomenim la porţi cu-o caleaşcă, cu cai cu capetele în mască, mânaţi de cioclii cerniţi, care ne iau odoarele din braţe, ni le smulg din mâini, în timp ce noi ne rugăm, ne sfâşiem hainele, implorăm şi hohotim, le bat în cuie în tronurile pe care le ştim şi dau cu ele dirept în groapa ce-aşteaptă, ca o gaură de vierme, în ţintirim...?

Bey, voi, cei care intraţi aicea, în acest loc cu forumei, porumbei, îngeri, dreaci sau derbedei, şi din momentul în care aţi pus piciorul în praful de pe uliţa ista, unde se vbeşte limba lu’ Emin, Ceaşcă si Bulăbista, aflaţi că aţi şi devenit personaje ale acestei lumi, indiferent că purtaţi un nickname oarecare şi că încă n-aveţi o biografie respectabilă sau, din contră, înfiorătoare, vreo adresă, vreun talent special ori vreo bocceluţă-n spinare, sau că posedaţi sau nu un nume real şi o biografie/ bibliografie în traistă, ca mandea sau ca alţii, de pe-aci, din aiastă-n hyperspatz deschisă fereastră... Bey, din acest moment, aţi încetat de a mai fi doar nişte anonimi, nişte poteanţialităţi în noianul infinit de forme astrale, şi-aţi devenit, pe lângă ceea ce sunteţi în realităţile voastre personale, în locaţiile şi casele unde vă duceţi vacu' de grijuri (iar din joi în paşti de beteală, scilipici şi găteală), cetăţeani ai Comunitatii Virtuale, care e virtuală doar cu numele, bey, male şi female, fiindcă în fapt este tot atât de reală pe cât sunt şi celelalte secvenţe în care vă trăiţi viaţa principală, aia din carne şi oase, pe care v-o petreceţi la bloc, la viloaie ori case... ;) Ia spuneţi, mey, ce stiţi voi despre mama, tatăl sau fraţii voştri, în afară de ceea ce veţi fi aflat despre ei, din momentul în care aţi început a-nţelege, tipa-tipa, ce şi cum e cu "realitatea" asta, sau mai precis cu „clipa” ? O să-mi răspundeţi că pe aceştia, din carne şi oase, îi vedeţi, îi auziţi, îi pipăiţi, îi mirosiţi şi chiar îi gustaţi, no?, zi de zi, şi că alta, deci, e povestea "reală" a vieţii voastre din carne, tendoane şi fudulii, iar asta d'aci nu e decât un „violon d'Ingres” oarecare, sau doar un mic prilej de a scăpa de spleen, de ora cea plictisitoare... Dar io vă zic : păi, mey, chiar de la bun început i-aţi văzut, auzit, mirosit, pipăit, gustat p-ăştia, adecă lucrurile/fiinţele ce v-au înconjurat, când în lumen v-aţi lansat...?, nu-i aşa că abia încetul cu încetul aţi aflat ce e cu "realităţile" astea din spaţiu-timpu’ în care-aţi aterizat, şi mai precis nu-i aşa că abia după ce v-aţi mai matorat dreak şi voi şi-aţi învăţat ce e ăla un om lat, frumos, rău sau ’nalt, un sunet gros sau daramabarat, un miros de trandafir sau de kkt, un pipăit de sân moale sau de pat, un gust de lapte matern sau de pishat, n-aşa că abia atunci v-aţi luminat...? Iar după aia, tot ceea ce vă-nconjoară acoloşa, unde ziceţi că vă duceţi vacu' din secvenţa ce vi s-a repartizat, nu reprezintă decât ceea ce, repet, aţi învăţat, după ce, deci, v-aţi luminat, inclusiv prin ştiinţa de carte de la şcoala din cartier sau din sat, prin care dascălii tradiţia, adicatelea Fiinţa-din-spate, Trecutul, în cap v-au turnat, şi astfel şi mai mult v-au luminat... Dacă, exempli gratia, cineva v-ar şterge de pe scoarţă memoria şi judecata, adicătelea v-ar decerebra, n-aşa că precum o legumă aţi rămânea, chiar dacă văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul ar fi ca şi noi-nouţe, a...? Sau, alt exemplu, ce ştiţi voi despre compatriotul vostru Stan Papuşă din Poplaca, în afară de ce-aţi fi putut afla de la un treanca-fleanca, dintr-un ziar, dintr-un Net, dintr-un tembelizor sau dintr-un difuzor? Iar, şi mai şi, despre rudele voastre din carne şi oase, mame, taţi, bunici, fraţi, dar care-au plecat în Informitate, reci şi-ngropaţi, şi de-a căror moarte, vai, cumplit vă-ndureraţi, deci despre aceste fiinţe dragi ce mai puteţi spune, fârtaţi, decât ceea ce-n memorie şi-n suflet mai păstraţi...? Aşadar, ăştia au existat, sau n-au existat...?, ar trebui să vă-ntrebaţi, sau mai există oare pentru voi, acu' ori niciodată, sau măcar în Raiu' pe care-l visaţi, în promisa Hyperrealitate...? Şi nu-i aşa că dacă aţi avea posibilitatea de-a lua legătura cu ei prin Virtualitate, asta de vă spusei, v-aţi considera nu doar forumei paralei, ci chiar şi fii de dumnezei...?

Şi-atunci - vă-ntreb - cu ce-ar fi ăştia de-i scriu aci: aglomerărispontane, alex, alex boroda, alias, andrei alexandru, atamild, anticomie, bd, bibicu, bobo, bumerang, călător, calif la gilistic, california, călugărul, castrulroman, chatalin, chibiţ, coga, corzo, costică, costin sandu, costy, dan toader, elena-elly, emi, emy, erbicidu, flachi, florin, george felix, gheorghe vlăsceanu, golanul, hantzy, harakiri, indel, katty, lebenitza, lucid, marian oţelea, mars, mihai gheorghiu, moraru, motanul încălţat, neamtu tiganu, nicu gane, oanaS, octavian taranu, paul din ohio, păcătosu, păcurăraş, procineva, pinkie, rg, roadrunner, roxana, roy, sabba, san blass, smultron, snapshooter, sorin, synd, titi, vasile teodorovici, veritas, vevenco, vic, witt, zamă acră, zappa... etc., cu ce, zic, ar fi ei mai puţin adevăraţi pentru voi, care ziceţi că doar îi cetiţi pe câţiva quadraţi şi cu indiferenţă, cică, îi toleraţi, decât ăia care vă fuseră chiar şi mame, taţi, vecini, cunoscuţi sau fraţi şi pe care i-aţi iubit, i-aţi auzit, i-aţi pipăit etc., dar care definitv v-au părasit, şi pe care în etern îi regretaţi...?