Oricât aş fi io de poiet…

Oricât aș fi io de poiet – cum îmi zice „Hantzy” – și deci ins care cel puțin teoretic e obligat prin meseria-i ceva mai gri, cum ar veni, să știe totu’ despre OM (si nu la OMu ăla mă gândesc acu', fugiți de-aci…) și-n genere despre toate, pe care să le transcrie amărunțit, pe cât se poate, în iliade și-n divine comedii/ tragodii, în subtile sau candrii filosofii mumos imbricate, împlinind astfel Voia Celui care l-a-nvățat Carte și care, prin lumeea asta populată cu stele luminate, cu ființe fragile, oțelite, rotunde, rele, dulcele, ascuțite, fericite / nefericite, nalte, joase, avântate, angelice, satanice sau patrate, își consumă astfel Softu-i scris în ‘Cartea Vieții‘, Piatra-i din Unghi, mai precis, Atomu-i Primitiv, Marele Ochi Inscris în Triunghi, cel de fooooooarte departe, iacată – vreau să spun – că pe-asta încă n-o știam, mey, forumele fârtate, și-o aflai la ora când în Ro sfântul Soare se ridică preste cocioabe-bordeioare, babe chioare, curve de lux, kktzi, limuzine și palate, iar la unii dintre voi era spre-nserate, normal, n’așa? : și anume, aflai că fapta de a-ți ajuta un semen și-un compatriot care abia se mai zbate, copleșit de necazuri și de mizerii cu duiumul clonate, ale dreak…:(, și mai ales când respectivul se-ntâmplă să fie și-un creator de oarece carate, combatant pentru libertate și dreptate într-o țară unde asemenea ‘elemente’ se numară pe degetele unei mâini cam boante, dacă nu cioante, asta ar fi, cică, pur și simplu o crimă mai a dreak decât crima politică, de lez-majestate, o chestie infamă, cu care poți fi șantajat pe-nfundate ori lovit când ți-e lumea mai dragă, pe la spate… oops

Bey, hai să vă fac o mărturisire, căci altfel văd că nu se mai poate : când io, „AVP”, m-am hotărât să pășesc în Virtualitate, am făcut-o nu pentru că mă plictiseam de moarte și-aveam nevoie, pasămite, de-ale lu „Bobo” poante, de-ale „Soranei” poesii cam toante sau ca să ma trag cu „San Blass” ori cu „Diana” de cioate, ci plecai chiar la vânătoare de lei, ei bine, frate, cu pușcuța-mi printre spete, mey băiete, dar nu ca să-mpușc bietele animăluțe spăriete, ci Fete, bey, gorobete, Doamne d’alea fine și cucuiete, plus mințile & sufletele cele mai nobile și mai descuiete, inclusiv la pungile bosumflete, care n’aveau cum să nu priceapă, n’așa? din ale lu AVP cuplete, înflorate cu-ntorsături și fente, cum că au de a face nu c-un simplu bagabont, splenat sau lăiete, ci c-un hom care, fie și ca artist pe forumea, merită un colăcel acoloșa, un centișor d’or, un franc chior, un euroi cât de cât mai balșoi, cum e Mecenatu' p’acilea pe la noi-voi… Că este așa și că altcumva nu s-ar fi putut întâmpla o dovedește faptul că, într-adevar, cei 3-4 inși care până la urma m-au sponsorizat ori deja mi s-au anunțat, inclusiv „Rodedrumuri” ist ce văz că s-a autodenunțat , sunt până la urmă chiar cei mai aleși dup-acilișa, din hyperspatziul per rumânește, așa după cum și voi ați recunoaște cinstit și lăutărește, n-așa?,  dacă ați ști  despre cine AVP vă vbește…

O să-mi ziceți că de ce nu-mi câștig existența muncind aci în lumea asta a mea, cu meseria lumească a mea, cu famelia mea și cu renumerația după buget, coane forumare, tot a mea, cu nevestica și coana mare ? Păi, io muncesc, bey,  păi cum drea’?, de dimineață până s-o-nsera, dar ce vină am dacă munca mea nu e răsplătită decât cu câteva parale per lună, n’așa? în timp ce o pipiță la șosea câștigă bănetu’ ist poate nici într-o zi, iar un politician d’ăla corupt și-n tur poate că nici într-un minut de dat la Mafie cu bonjour ? OK, nu mai sunt nici io chiar copil d’un kil, ci hom spre suta de oca, așa c-am încercat să-mi găsesc drea’ o altă ocupație mai de kaka-maca, de exemplu am vrut să mă-nscriu în Barou’ din Poplaca și-am dat concurs de consilier la Banca aia cu uși de fier, însă m-au ridiculizat, bey, cu shpaga lor din portofel, cu relațiile lor de miner de miner, mai precis de ‘carbonari’ din lojile s e c u r i z a t e cu Mister Secur, n’așa…? (ai drea’, adicatelea, bey, ăștia mai noii nu mai sunt baietzi de baietzei sau decreței de secreței, ci m a e ș t r i, bey, de ditamai grad treiejtrei, v-ați prins…?  ) Cât privește drepturile de auctor de poesii, d’alea de postmodern amor și de articole ce văd în viitor ca Nostradam din planor sau ca vulturu' pleșuv din nor, păi, dacă ar fi fostară să trăiesc din astea, mey forumele, eram demult oale și ulcele, vai de oasele mele, a propos, chiar!, ce-o să mă fac io cu ele în iernile grele pe care le mai am de trăit la blocu-mi ce va fi și anu’ ist mai troienit ca un iglu laponit ? N’așa că e mai bine-n mit, a… ?  

Iar a găsi f'un sposor p’aci prin Ro, printre parveniți albi, roșcovani sau maro, aloo, e ca și cum i-ai cere unei balene de 1000 de kilo să se prezinte la un concurs de Miss-mișto… oops.  Singura lor dare e pentru Biserica ortodoxo-mântuitoare, fiindcă ăștia chiar c r e d, n’așa? că cu-o pungă de para dată lu popa sau cu vreo icoană agățată la intrarea în pronaos, cu ștampila SRL-ului lu Gigel-angrosistu’ pe ea, ca s-o vază toantă lumeea, și cu închinăciuni înfocate sadea, vor și câștiga dreptu' de a se salva pe lumea ailalată, n’așa?, tratând direct cu Mântuitorul răscumpărarea, cum ar veni, a vieții lor de nemernici de zi cu zi, care altfel nu te-ar omeni în viața d’aci nici Iisus Christos de-ai fi, ci din contra, te-ar scuipa și te-ar beli. Căci, a nu se uita, aloo… :

„…atunci când El - calea, adevaru’ și viața- irumpse pt prima dată din Virtualitate nu se duse între cărturari, între egzperții cărții sau să se-mbrace în mătăsurile și-n atlazele din casele alese și din palate, pretinzând să bea băuturile tămâioase sau parfumate și să se-mbie cu mâncările rafinate ori cu femeile gustoase și catifelate, ci se amestecă - de ce oare ?- cu doi trei pui de măgărițe și mioare, cu balegi aburinde și paie amoniacale, cu magii mirosind a brânză iute și a sudoare, cu sfârcu’ maicii preacurate, însă de-o lună ne-mbăiate și obosită tare, cu vameși bețivi și cu pescari care nu știau să citească decât în stelele de mare și să numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu bandiți de drumu’ mare și cu alți contimporani care, supărați fiind ei pe viața asta pe care le-o oferă stăpânirea, pillat, nevasta, patronu’, vecinu’, amnaru’, buzunaru’ sau iasca, îl bătură cu funii și ghimpi preste mâini, pept, frunte și picioare, îi înfipseră piroane în coasta fragedă și-n tibia supțire ca o trestie unduitoare, îi sfâșiară cămașa cu miros de candoare, îl… :censored:”

(text publicat pe forumul Ziua, 17 august 2005)

Vezi si aici.