Câteva parole despre viitorul prezidenţiabil ro

Fiindcă în ceea ce mă priveşte nu cred că propunerea USL pentru prezidenţialele următoare – USL fiind singura forţă politică în stare să susţină un candidat cât de cât comparabil cu acela ce va fi propulsat de actualul arc al puterii aborigene – va avea şanse reale de succes atâta timp cât Leul OTAN  va sta după uşă şi va ridica mari semne de întrebare asupra loialităţii unui personaj bănuit (pe drept or pe nedrept, asta-i o altă problemă) că e calul troian al Moscovei cârciumărese, cum ar veni, hai să-ncercăm să vedem nu cine, ci cam cum va fi fiind să fie viitorul prezidenţiabil Ro.

Nu, nu cred că Mihai Răzvan Ungureanu, pe care eu însumi l-am văzut odată ca fiind relativ mai eligibil pentru un asemenea post (şi nu pentru că n-ar exista alţi rumâni mai buni sau tot atât de buni ca el, dar pentru că nu mai e timp de pregătit un astfel de rumân-candidat, din o mie şi unul de motive, inclusiv – sau mai ales – al imaginii publice), deci nu cred că acest domn se mai află în calculele decidenţilor loco, din moment ce încă n-a fost rotit  într-un post care să-l compatibilizeze cu postul de eventual prezidenţiabil (se stie că nu poţi ocupa o funcţie în civilie decât după cel puţin 3 ani de când ai plecat de la SRI or SIE), iar ieşirea din cărţi a lui  MRU i se datorează a mon avis lui Traian Băsescu, hotărât după cât se pare să impună acolo, după obiceiu-i deja binecunoscut, un om aflat strict subt comanda-i cazonă.

Si oricum, cu trecutul său de tânăr ex-fruntaş comunist-utecist şi probabil securist – de voie, de nevoie, după cum erau vremurile… – MRU ar fi fost şi el vulnerabil, vai, ca şi TB. Aici se nimereşte perfect vba aia a lu Vodă Cargea, citată de Ion Ghica: “Păcat de voinik!“. Căci Mihai Răzvan Ungureanu, având toate datele de inteligenţă şi de competenţă pe o anumită parte din fişa postului de şef de stat pe care le are şi TB, ar fi avut şi ceea ce-i lipseşte acestuia aproape cu desăvârşire : un simţ al măsurii înalt-diplomatice, precum şi respectul pentru creatorii de cultură autentică, deci pentru intelighenkia, care – aşa cum a mărturist recent şi fostul consilier prezidenţial Andrei Pleşu – nu poate fi regăsit la popularul marinar nici dac-ar mai avea zece vieţi in pieptu-i de aramă şi bafta de a dobândi nu unul, ci zece consilieri ca dl Pleşu. Iar eu aş mai adauga o chestie, chiar mai teribilă decât inapetenţa lui Băsescu faţă de oamenii de cultură : lui TB nu-i plac nici foştii disidenţi or rezistenţi anticomunişti (dovadă faptul că deşi era la începutul mandatului subt egida “Dreptăţii şi Adevărului“, n-aşa?, TB n-a binevoit să onoreze cu prezenţa-i expoziţia “Inscrisuri dusmănoase” care s-a derulat în 2005, şi nici nu s-a permis atunci – de undeva, dintr-un centru de putere submers…   – ca media “tovilor si băieţilor” disimulaţi în organe ale “presei libere” de Dâmbovitza să însăileze mai mult decat câteva notiţe anemice despre rarissimul eveniment ; asta-n timp ce despre ieroicii boxeri ai patriei s-au comandat hectare de ditirambi, păi cum drea).

În concluzie, mă tem – iată – că TB are o putere de decizie mult mai mare decât ar trebui înlauntrul actualei Cupole aborigene binecuvântătoare a viitorului Şef de Stat şi că-şi va pune pecetea inconfundabilă asupra următorului reprezentant la varf al naţiunii române. Stiţi cum se spune: chipul şi asemănarea… Măcar să nu fie f’un Kill Bill al bunului simţ naţional, naiba…  

+++++++++++++

Text original & comments : aici.