Suveranitate aborigenă contra civilizaţie europeană : mai stăm pe gânduri ?

Apropo de discuţia iscată de naşterea Statelor Unite ale Europei, pentru România, şi numai dacă nu vrea s-ajungă integral şi-n mod irevocabil Românica, aloo, nu cred că există altă şansă decât cedarea unei părţi însemnate din suveranitate contra unui aport masiv şi rapid de civilizaţie occidentală. Nu e suficient ca Europa să ne livreze fonduri, care oricât de substanţiale ar fi vor fi deturnate într-un fel sau altul în sacul fără fund al lăcomiei ex-tovilor şi ex-băieţilor loco ajunşi nu doar mari bişniţari, dar şi conducătorii politci ai ţării pe care tot ei sau predecesorii lor direcţi o aduseseră la ruină, fiind deci uzurpatori, incompetenţi şi corupţi din vrej, ci este absolut vital ca Europa să ne livreze proiectele de dezvoltare, managementul proiectelor, legislaţia şi controlul aplicării legilor, ba chiar şi curricula şcolară, într-o măsură mult mai intensivă decât a făcut-o până acum. Pierderea specificului naţional nu trebuie să ne sperie întratât încât să ne împiedice să dorim pentru copiii şi nepoţii noştri o lume civilizată aici, acasă, în loc ca ei să o caute pe aiurea, dezţărându-se şi deromânizându-se definitiv în roza vânturilor şi abandonând altora pământul strămoşilor lor. România modernă, de altfel, a fost făcută prin imitaţie, prin sincronismul de care vorbea E.Lovinescu, fiind smulsă din bolgia orientală şi balcanică de excepţionala generaţie paşoptistă, de cei nu mai mult de 300 de români paşoptişti de seamă, care în 50 de ani au reuşit s-aducă România alături de Europa civilizată (faţă de care avea un handicap de secole la anno domini 1848 ), şi nu altcumva au făcut-o, decât imitind Europa în toate, de la codurile legislative şi alfabetul limbii, până la a-şi numi chiar regele, pe care l-a împrumutat de la casele domnitoare ale bătrânei Europe, de altfel. Sigur că nu va fi uşor şi că bâzdâcurile naţionaliste vor da mult de furcă  pionierilor Statelor Unite ale Europei, însă cu o voinţă politică fermă, la nivelul elitei europene, în cel mult două generaţii colţoşeniile naţionaliste vor deveni istorie. Mai devreme or mai târziu, Europa va fi ea însăşi o singură naţiune – naţiunea europeană -, iar ezitările de acum n-ar face decât să prelungească inutil procesul de completă integrare şi să ţină sub tensiune alte şi alte generaţii. La cât s-a accelerat vectorul creator imbricat în Planeta-Ou, peste nu mai mult de un secol-două, după părerea mea, se va pune problema naşterii Naţiunii Terra, aşa că dacă Europa nu se grăbeşte spre a se strânge într-un pumn zdravăn acum, nu va mai avea niciun cuvânt de spus mai târziu, când va dori poate să bată și ea cu pumnul în masa guvernului mondial ce se va negocia în viitor, în condiţiile în care China, care probabil va absorbi nu doar Japonia şi-ntreaga Indochina, dar şi vecina, ori cel puţin partea asiatică a acesteia, te pomeneşti, şi Statele Unite nord-americăneşti (deci nu doar cele la care prima dată te gândeşti), plus naţiunea seminţiilor arăpeşti, vor pohti să-și tragă  spuza pe pita lor, conform năravurilor încă omeneşti, fireşte. Şi-atunci de ce să-şi dea strănepoţii noştri ioropeni cu pumnii în cap, doamne fereşte, pentru că azi nu ştiu ce bobor naţionalist al lu' peşte pohteşte ca-n bătătura-i să continue a trăi molcom-bătrâneşte, stând cu mâna la falcă turceşte ori rezemat în bâtă rumâneşte ?

Ar fi chiar culmea prostiei să dăm cu piciorul – noi, românii, căci altora nu le purtăm noi de grijă – mâinii binevoitoare pe care ne-a întins-o Pronia, după 60-70 de ani de comunism şi criptocomunism (care ca mentalitate ne-au întors la 1821, nici măcar la 1848), deci invitaţiei de a face parte din Uniunea Europeană, din lumea nord-atlantică, în genere, şansă la care nobila generaţie paşoptistă nici măcar nu visa, aloo… Problema este deci aceasta : nu că nu s-ar putea face Statele Unite ale Europei, fiindcă bâzdâcurile naţionaliste vor sări cică pân’ la cer ori s-ar distruge milenii de istorie naţională, ci este doar o pură problemă de voinţă şi de clarviziune politică, altfel spus se pune problema dacă într-adevăr există o elită politică  europeană – y compris românească -, hic et nunc, care să-şi merite numele şi să fie capabilă să perceapă sensul istoriei. La noi, cedarea de suveranitate către SUE ne-ar scăpa, cu voia sau fără de voia lor, de căpuşele sistemului ticăloşit ce uzurpează de peste 20 de ani puterea politcă aborigenă, fapt ce-ar declanşa, în sfârşit, decomunizarea ce altfel s-ar amâna iar şi iar, cu consecinţe grave asupra viitorului naţional.

Închei c-un fragment din textul pe care l-am publicat pe contul meu de blogger în mai 2005, la aflarea ştirei că francezii respinseseră prin vot popular proiectul Constituţiei Europene:

„Las la o parte comandamentele strategice de ultimă oră, ce e clar chiar și pentru un diletant în chestiuni de doctrină și planificare militară cât de cât matură că impun apariția unui factor major de echilibru în politicalla natură, care să contrabalanseze tendința de polarizare a forței globale spre o unică supermăsură (dupa ce sforța de la Răsărit se-necă în sucurile de la propria-i colectivistă friptura, vba ceea), care superforce, oricât de bineintenționată și de autocontrolabilă ar fi ea, până la urmă tot ar țdescoperi tentațiile unicitătii, n-așa? știut fiind că puterea absolută corupe în chip absolut, indiferent că sforța cu pricina este un muritor oarecare sau o națiune “mai presus de toate” pe pământu-i din ce în ce mai sfânt de subt soare..., și mă voi referi doar la comandamentele ce emerg din realitatea unui Est european devastat de 70-80 de ani de comunizm stalinisto-leninisto-maoist și de 15-20 de ani de tontoroi postcomunist, regiune umană care în urma unui experiment istoric aparent altruist, n-așa? însă în fapt umanist ca Naiba - implementat acilișa cu concursul fie și involuntar al al unui Occident “pacifist”, condus de o generație de politicieni pifani, care nici acum nu pricepe consecințele “abandonului” său istoric de-acum 50-60-70 de ani -, a devenit deja o “gaură neagră” în inima planetei albastre din kosmicu’ ghetsimani, un black hole care lăsat de izbeliște riscă să absoarbă în maellstromu-i turbat, alături de alte bulboane socio-politico-globale (Orientul Mijlociu et alii angarale), întreg raiu’ splendorilor Occidentului superdezvoltat, dar cam moale, helas... Dacă Occidentul bogătan, în speță Vestul zis ioropean, mai ales Germania, Anglia, Franța, pilonii “bătrânei Europe” d’antan, nu va întelege că e de datoria sa urgentissimă să colmateze vidul de civilizați din Orient și din Est, să-l cimenteze chiar cu modelul de civilizație the best, bazat pe valorile societății deschise și postnaționale - rezultată din fierberea în iacobinele & burghezele furnale a fostului Far West -, fapt ce presupune desigur un efort colosal, o pierdere temporară de resurse rupte de la gura vieții sale de perpetuu carnaval (așa cum o bucată de piele devastată de o arsură iremediabilă nu poate fi reparată decât printr-o autogrefă din același organism matricial), mâine-poimâine, când buba Estului se va fi copt destul și puroiul se va extinde fatal spre partea sănătoasă, n’așa? a Vestului, ce s-ar mai putea face, bey, a...? Se va arunca bomba atomico-neutronico-dezinfectantă acilișa, se vor hypersecuriza frontierile Splendorii vestice cu armate grănicerești care să coste de “n” ori mai mult decat integrarea/ extinderea respinsă acuma de Deutschland și France, în interesul autoprotecției naționale și europene, cică, se vor putea preîntîmpina inevitabilele migrații umane ori exportul de terorism subsecvent din Estul & Orientul lipsit de elementară hiigenă & păpică spre raiul de la Paris, Berlin, Londra, Roma, Haga, Bruxelles ori Madrid, sau ce alt procedeu grozav se va mai putea găsi, la o adică...? Oare Germania - exempli gratia -, care a înțeles prea bine că reunificarea cu Ge. de est înseamnă alocarea a mii de miliarde de euro din sforța și tezaurul Germaniei sănătoase și bogate spre a eradica complect și-n termene cât mai scurtate buboiul Germaniei sovietizate - cum e normal să facă orișice frate cu nemurile-i scăpătate ori la grea nevoie aflate -, nu pricepe ea că același procedeu radical trebuie aplicat întregului Est ioropeano-tradițional, de dincoace de Ural, măcar, și nu doar pentru că urmează să ne unificăm noi, nemții sau francezii, de dragul punerii în practică a visului napoleonian, n’așa?, cu Estul ista, ci fiindcă oricum, și într-un timp istoric relativ scurt, buboiul de-aci va copleși cu coptura sa umană și cu problematica sa generatoare de infernale tragedii restul Europei și-al planetei, alături de alte tumori cu tendință de globalizare malignă, și aceasta indiferent dacă noi, nemții, francezii sau englezii din lumea de sclipici și tihnă vom binevoi a ne unifica sau ba cu nenorociții de rumâni, bulgari, țigani, ucraineni, belaruși etc. din Estul postcomunist, lume care la zeul Foamea se-nchină, ori dacă vom catadicsi (sau ba) a-l asista pe Jandarmu american în civilizarea afganilor, irakienilor, iranienilor, nord-coreenilor, palestienienilor, talibanilor, a celor care nu pricep deloc - fiind cuprinși de fundamentalism sau de naționalistul amoc - binele ce li se face ad-hoc, n-așa?, și de fapt la upgradarea pe măsura realităților lumii contimporane a unor modele de civilizație încremenite în proiectele lor ancestrale, oricât de onorabile altădat, dar pe care timpu' ce curge ca un amazon turbat le-a uzat și le-a fanat...” (Orice NU pt Constituția UE, un DA pt viitoarea Eurobolgie)

+++++++++++++
Text original & commensta : aici.