Emo Tzappatero si realizărilii sale revoluţionare

Nimeni nu e atât de răuvoitor încât să nege relizărilii pe care ni le clamaţi, dle Constantinescu. Dar, dle, dacă dvs aţi făcut atât de bine ţerii ăsteia, de ce astăzi îi e atât de greu…? În mod normal, atunci când e vorba de istoria unui bobor care la un moment dat a avut norocul chior al unui herou civilizator – cum vă pretindeţi dvs -, după „bine” trebuie să vină „mai bine”, sau în orice caz nu „mult mai rău”, şi deci ce se întâmplă, de ce nu ne este măcar mai uşor, după mandatul dvs cică triumfător…? Şi cum adică „triumfător”, dle, din moment ce ştim cu toţii ce-aţi spus atunci când v-aţi retras lăsându-i pe bătrânii ţărănişti şi mai trişti, oftând din rărunchi, iar dvs mai că n-aţi căzut în genunchi: „M-au învins securiştii” ? Şi-aţi spus-o aproape plângând, aloo, nu râzând. Păi, dacă singurel aţi recunoscut c-aţi fost învins de securişti, de ce spuneţi azi că de fapt aţi fost învingător? Şi – încă o dată – de ce ne e din ce în ce mai naşpa ca bobor, deşi am intrat în rândul ţerilor Vestului biruitor în războiul lumilor? Răspunsul, din păcate, îl ştie astăzi până şi-un chibiţ de la colţu' şahistilor sau cel mai natantol zarzavagiu din Obor: pentru că dta – ca şi şarpele cu ochelari – ai crezut că poţi construi o nouă Românie cu tovii şi băieţii or cu odraslele lor, fir-ar să fie, cu zmecheroşii luaţi în custodia dumitale pe veresie, fără să fie deranjaţi nici măcar în ceasul al 12-lea, când te umpluseră deja de ccţi şi era clar că alt mandat voi, civilii lu pesce, n-o să mai apucaţi (puteaţi să fiţi şi de Alianţa cică Civică or de Moscova cârciumăreasă teleportaţi), şi-atunci, în loc să ieşi în faţa boborului fie şi-n brânci, folosindu-te de libertatea şi de putirinţa-ţi oricât de fâşneaţă şi să-i deschizi mintea de Neaţă ori măcar să-i recomanzi CDR-ului 2000 o figură mai băgăreaţă: un Paul Goma, de exemplu, chit că ista ne-ar fi adus aminte în fiecare dimineaţă că n-am avut noroc în viaţă, dar orişicât, ar fi făcut mai mult gât, dreaq, decât Isă-bey cel tăcut, care chiar şi dacă ar fi câştigat – ceea ce era absolut exclus, fiindcă după ce l-ai desemnat, ocazie cu care l-ai făcut şi pe sireacul N.Manolescu de rahat, desemnțndu-l șef al campaniei electorale al unui catindat deja derobat, omul nu ne-a arătat, nouă, dar în primul rând lu Ivan Ilici şi partidei sale, decât că nu dă doi bani pe propunerea dumitale şi, mai grav decât atât, că nu recomandă nimănui, doamne fereşte, să voteze cu țărănistele muhaiale- , deci chiar dacă ar fi câştigat Isă-bey şi cu ciracii pricăjei, el tot cu băieţii şi gradele sale de la 1 la 33 ar fi ţinut, mey, căci doar nu era să ţină cu sărmana Românie şi să se retragă la drăgăşeneasca-i vie, unde să trăiască măcar din aceeaşi sulfuraosă & iepocală simbrie ?

Aşa că ce-ai semănat, ai cules, dle ex-preşedinte, şi s-a ales ales bules, normal. Iar dacă astăzi tot tovii şi băieţii sunt pe val, după ce între timp au făcut din România o Românică de carnaval & spital demenţial, chestiuţa asta (cum i-oi zice dta, te pomeneşti, preocupat să-ţi scoţi în relief realizărilii de pe vremea când aveai în faţa noastră trecere şi cuvânt, care „realizări” fuseră atât de măreţe încât nu mai sunt neam ori sunt la pământ, halal de bairam să-ţi fie, mey, bădie, însă evident că tot dta, în loc să stai ascuns în vreo gaură din şerpărie şi să-ţi mănânci nemeritatele dividende din ex-şefie, faci scandal şi gălăgie cât o mie), ei bine, nefericirea Românicăi ţi se datorează chiar ţie, dle, care ai avut ocazia să-i scoţi pe toţi securiştii şi ex-activiştii la penzie, dacă să-i bagi la puşcărie nu se putea nici să fi avut toată sforţa de intervenţie a NATO la dispoziţie (căci n-ai fi avut procurori, poliţai şi judecători care să-i găbjească, să-i judece şi să-i bage la beci pe fraţii lor, asta – păstrarea intactă a sistemului magistraţilor de la mama mamii lor, a tovilor şi băieţilor – fiind o altă istorică şi constantinească prostie, olelie lie), şi abia după aia (adicătelea după ce ţi-ai fi făcut famelica datorie pentru care te mandatase partea cea mai curată şi, în orice caz, cea mai puţin vinovată din acest sărman bobor), ai fi putut zice: „Fraţilor, de-acum pot să şi mor, căci am lăsat şi io – vorba poetului Nichita Stănescu – o căcărează pe zăpada rumânilor, pentru care mi-oţi aprinde cândva, când o să vă treacă un pic marea supărare, o lumânare…” Aşa însă, cu „realizărilii” astea colosale, dar pe care le-ar fi putut face orice mălai mare ce n-ar fi dormit în hainele statului ca ultima putoare, scussi expresia, dle, n-ai făcut decât să te aia-n cărare…

+++++++
Text original & comments : aici.