noul vadim (2)

După ce-am văzut cine-a fost şi ce-a ajuns vechiul vadim, să vedem acum cine e noul vadim, ierou’ vremurilor strict contimporane, de fior şi râs. Aşa-i că sunteţi taare curioşi, mey ? Şi tontuşi, dacă eraţi mai atenţi, căci f.intelighenţi ştiu că sunteţi toţi cei care liubiţi ori măcar răsfoiţi acest blog, pe care altfel poate că nu prea-l înghiţiţi (oops), aţi fi observatără că io am scris deja icişa despre ierou’ cu pricina, aşa că acum nu voi face decât să transcriu opu-mi (dimpreună cu desemnele maestrului Devis Grebu, căruia îi reînnoiesc admiraţia şi recunoştinţa mea) şi… paa!, dau naiba fuguţa la trebuşoara care-mi livrează pâinica şi slăninica, deşi la valoarea-mi profetică şi mai ales la glicemia mea (oops) aş phootea să mănânc şi altceva muult mai sănătos şi mai bun şi să trăiesc măcar ca un vadim shogun la Românica, n-aşa?, cu condiţia, biensur, să am şi minte de rumân d-ăla normal la cap, dar rupt în tur, căci fripturist şi adaptabil pour toujours… oops.

Stiti ce inseamna D:D:D, bre…?

Nu, mey, DDD nu înseamnă că Dai De Dreaku, aşa cum a păţit-o sireacu – cică – Dan Diaconescu în Direct (când telespectatorii televiziunii poporului, în loc să-l vadă cu brăţări speciale la mâini, în sfârşit, pe prezumptivul asasin al Elodiei, l-au zărit fix pe  zmecherosu' fiu al Caracălului, exibându-şi în Oglinda TV cătuşele de parcă acestea n-ar fi fost de oţel securizat, ci croite din aurul cel mai  marcat, numai bun de arătat la maalaua din care glorios te-ai lansat), ci înseamnă că te-ai aranjat, aloo…  

 De notat deci că dacă ceilalţi puşcăriabili pe care DNA îi tot primblă pe la tembeliziunile din statul-sat de câţiva anişori încoace – de la conu'  Păturiciu, la granzii futbolului blatist şi până la  onorabilu' influenţos Voicu or la parteneru-i de afaceri justiţios, barbatu' lu' madam Costiniu, ex-preşedinta de onoare a Asociaţiei Magistraţilor din Românica, of course – îşi purtau cătuşele mai cu fereală, de !, căci nu se făcea la obrazu’  ‘mnealor, cu famelia lor de vechi tovarăşi or băieţi de la paşopt (1948, să ne înţelegem), să păţească o aşa ruşine (păi unde ne trezim noi aciia, căci doar n-om fi în Germania faimoşilor judecători de la Berlin or măcar în Italia mafiosilor adevăraţi, unde mai egzistă totuşi şi poliţişti or judecători curaţi, ci e vba de Rumânika lu Papură-Vodă din KKţii pe ei & Pişaţi, unde dacă nu furi, nu înjuri, nu sperjuri, nu faci tot felu' de figuri, poţi să te duci în Burkina-Faso la cules de struguri ori să-i zici viloiului pe roşu or postului de demnitar aducător de “drepturi“, auguri!), din contra, DD pare să considere că brăţările alea i-au căzut ca o nesperată pleaşcă,  bre, tocmai când toate elodiile, ciumacele, crimele, farsele, curiozităţile, minunile, botezurile or înmormântările, interviurile în exclusivitate cu Preşedintele care e pe val (aflat la cuţite cu Televiziunea Publică, normal,  şi-atunci se duce  bietu’ cică cel mai înalt demnitar la tembeliziunea boborului, ca  să-şi prezinte raportu' naţional şi să mai tragă pentru pretinu-i DDD un loz providenţial), ei bine, toate zmecheriile astea care magnetizau privirile cretine, suine, bovine, amatoare de bârfe şi ţigănii afine ori doar hypercurioase (ca mine sau ca dom’ Pleşu, ţineţi-vă pe şine…oops), se fumaseră,  se-nvechiseră, se-mpuţiseră, şi-atunci era normal (în ţeara unde mai ales tragedia e un prilej de  deşănţat carnaval) ca o tembeliziune care trăieşte numai din imund,  fecal & scandal să-şi sacrifice chiar şi patronu’ extraordinar, ca pe Ana lu Manole, tencuită în zidurile Mânăstirii  Secu din Deal, numai să-i iasă planu' financiar iar şi iar, iar DD să-şi cumpere data viitoare un portavion la mâna a doua, măcar. Şi dacă pe aiastă henormă sete de senzaţional a unui cinic post de tembeliziune comercial se suprapune şi setea de contradiversiune-manipulare pe care o resimte puterea aborigenă, care nu ştie pe unde să mai scoată cămaşa, împroşcată fiind de tembeliziunile mogulilor cu venin precum rubaşka lu tov Hercul cel pe jumătate divin,  şi ca să nu sucombe dreaq sireacu’ guv  Boc de-al criticii moguliene chin, ce s-o fi gândit f-un ghinărar special mai fin…? Ia hai să ne dăm mâna cu patronu' ista disperat după public babuin, să-i mai creştem ratingu’ puţin, măcar cât să-şi mai achiziţioneze sireacu hom o insulă or un palat pe un tărâm  alpin – şi nu doar ultramarin, ca până acuma -, iar noi să mai trombonim  boboru' pe care atâta-l liubim încât am face totu, vba aia, să-l mai păcălim, să-l mai prostim şi astfel să-l (mai) cuminţim…

 Ei bine, io vă spun că scenaristu' ista zmecheros a studiat şi el tot la Akademia Frunze de lângă Moscova, căci astfel de scenarii sunt kaghebiste sadea, aloo… oops. În loc să se ocupe cu asemenea jucărele uzate moral (exibând un vădit dispreţ pentru opinia publică democratică şi care oricum vor fi demontate uşor de orice analist intelighent, onest sau, din contră,  interesat, de pe Net & Nat, aşa cum s-a întâmplat cu “răpirea din Sierai“, de altădat… ), aceşti consilieri ai putirinţei aborigene ar face mai bine s-o sfătuiască a nu mai ţine într-un dezastruos  stand-by un hiperboloid formidabil, respectiv Televiziunea Publică, de unde puterea ar avea ocazia să informeze în mod corect naţia în legătură cu planurile sale de salvgardare naţională, dacă le are,  şi de unde s-ar putea combate în mod  oricum mai serios şi mai eficace  teribila manipulare  pe  care adversarii puterii o desfăşoară – cu o virulenţă absolut semnificativă pentru anvergura contrarevoluţiei în direct – prin antenele mogulice (iar această contramanipulare onestă s-ar putea face pur şi simplu arătând publicului, cu amănunte eventual chiar senzaţionale, de ce nu ?, cine  sunt patronatele, sponsorii şi interesele oculte ale mogulilor) Întrebarea e: mai vrea oare cineva să salveze actuala putere, în condiţiile în care aceasta ar  cam sta – vrând, nevrând – ca un os în gât în calea conductelor alea strategice, bre? That is the questia…

++++++++

Text original & comments : aici.