Dacă TB are dovezi că Rex e (ş)pion sovietic, să ne spună clar…

…altfel, ar putea fi acuzat (iar) că e un diversionist extraordinar – vedeţi că n-am zis altcumva ? -  spre infernal, halal … oops. Iar dacă TB n-are dovada aia în buzunar, atunci poate s-o găsi la aliatu-i internaţional principal (ghici care?), unde-o fi rămas în inventar încă de la 2WWar, te pomeneşti, a ? Chiar, de ce nu cere dovada acolo…? Sau o fi cerut-o şi-a şi obţinut-o…? Tot atât de clar ar trebui să ne spună preşedintele, dând ordine organelor de resort cu autoritate de şef de stat apartidic & soft, iar nu de şef de clan din Constanţa-port, ce e cu Tokes ista, aloo, care se dă mort-copt cu fantoşa naţionalismului secuiesc de la paşopt şi care din întâmplare s-a aflat şi la originea “revoluţiei” din 89, aia de l-a trimis pe nea Nicu subt rouă şi despre care s-a dovedit apoi c-a fost mai mult o loviluţie teleșouă, decât o revoluţie nouă, reşpectiv o zmecheroasă soluţie prin care activiştii, miliţienii, securiştii, kaghebiştii şi-n genere feseniştii de toate naţionalităţile s-au transformat din comunişti reacţionari în telerevoluţionari preste noapte şi aşa mai departe, metamorfozându-se fix ca la carte, preschimbându-şi din mers măştile de ceară cu sigla trandafirului sigilate şi impostându-se pe post de deux ex machina în partidele toate, pe care de altfel tot ei le-au inventat, le-au dotat cu cadre de candidat, cu fonduri din restul ce va mai fi rămas necrescentizat şi cu cetăţeni turmentaţi de votat, inclusiv pe cele cică istorice, special reactivate spre a face din ele sperietori pentru telenovelistele & apacistele histerice, plus, biensur, diversiunea cu Regele, aloo, pe care l-au adus în prim-plan doar spre a-l ridiculiza angro, iar boboru flecar & miştocar din patria lu Vadim & Funar, bârfind la tradiţionalu-i pahar din Poiana lu Iocan, transformată-n bar bişniţar prin nou-i avatar din tranziţia lu Drakulo spre Angelo, să-l compare cu regele Cioabă la mişto şi astfel să capete un şi mai luminos hallo însuşi Zâmboku‘ ocen haraşo, tov Ivan Ilici aşadar, salvatoru boborului  mămăligar, cică, în realitate el fiind mântuitor doar al tovilor şi băieţilor revoluţionari, adică…

Sau dacă preşedintele ştie ceva de Porumbacu, de ce nu ne spune direct, ce tot ne ocoleşte pe la dracu, mey, aşa cum a făcut şi cu Văru Jan săracu’, mai an, când au scos Turcu din hibernare hăăt de la Washingthon-vale, apoi l-au făcut iar pierdut în zare tocmai când SIE trebuia să prezinte hârtiile doveditoare ? Sau de dom Gionel de ce nu ne spune ce-i cu el, când ista singurel s-a dat de gol lăudându-se că face parte cu onor din al băieţilor nenumăraţi ciopor ? E de crezut oare că şeful statului n-are acces la microfilmele din care să se vadă cine-i Felix Motanu, cine-i Meleşcanu, cine-i Patriciu, cine-s Năstase 7 case, plus jumate, cel puţin, aloo, din băieţii şi fetele care se jură că n-au mâncat ceapă cu usturoi de poliţie politică, cică, şi nici gura nu le miroase, la o adică, dar care precis vor fi găsiţi cu grade grase şi jurămite securoase în dosare sulfuroase, altele decât dosărelele alea depuse de ochii lumii la Parlament, la Curtea Constituţională, la Guvern, la Externe, la Curţile de Apel, la judecătorii şi tribunale, la primării sau la consilii locale, ipochimeni ce puteau fi lustraţi încă de-acum 4 cincinale şi care e la mintea cocoşului că de-acuma îi vor sta-n cale oricărui rumân ce-ar vrea să dea cu mătura prin Grajdurile Iepocale, unde ei sug snaga vacii boborale pe post de căpuşe letale…?

Mă tem însă de altceva, helas…  Am – iată – impresia că preşedintele de aia nu-i dă-n gât, pe faţă, pe toţi ăştia şi de aia e silit să vbească-n dodii despre dude (ca ţârcovnicul ăla care când vroia să zică “rude”, zicea “arude”, sau când voia să zică “mălai” zicea “ălai”, astfel că atunci când a strigat disperat “foc!” lumea nu l-a mai ascultat deloc, crezând că ţârcovnicul vbeşte iar ca un nisfirit demagog, şi-aşa şi-a prăpădit averea ca un dobitoc…oops), fiindcă rivalii personali – mai degrabă decât adversarii naţionali – i-ar cere să scoată toate cărţile pe masă şi-atunci s-ar vedea că şi-n frăţia-i e la fel de groasă, aşa că judex al nost ar face bine să cânte la altă masă chestia cu corupţia, securitatea, lustraţia, condamnarea comunizmului etc. Şi-atunci înțelegem, în fine, cumva, de ce TB e nevoit să vorbească despre unii-alții precum ţârcovnicul din poveste despre şi s-apeleze la tot felul de priculici din blogosfera ori feisbucsfera de arici pogonici spre a spune ce ştie ori ce gândeşte despre crunţii săi inimici, sperând astfel că-i păcăleşte atât pe cetăţenii ce-şi ştampilează până şi buletinele de vot c-un buric de deşte şi care sunt săraci, dar cinstiţi, fireşte, cât şi pe adversarii ce-ar vrea să-l jupoaie constituţionalo-creştin-democrato-liberalo-pesedisto-conservatoro-ferentareşte şi sunt plini de cojonace & bani ca matiţa năvodului de peşte, dar cărora tocmai proba verităţii le lipseşte, ca unor pifani… oops.

Morala – fiindcă momentan n-am alta – o putem extrage dintr-una din fabulele alese de Aesop pre versuri avepiste cu sirop de mură-n gură şi dulceaţă de cianură :

• Când ştii că răul e preste tot primprejur şi că se poate disimula subt forma orişicărui reper din natur – prefăcându-se chiar şi într-un înger pur, deşi el e drakkula majur -, a încerca să-l înfrunţi de unul singur, scontând că e acolo unde tu crezi că e sigur (când de fapt esenţa răului e leghiune), înseamnă că te mânâncă-n coor, pe bune…

++++++
Text original & comments : aici.