Comisia de (est)etică şi-a încheiat misia, cică… Bucură-te, Românică ! oops

Văd că oamenii ăştia, politicienii portokaki (preferiţii Ioropii, până una-alta, în lipsa altora mai breji şi mai cilibii), nu doar că vor să continue cruntele lor bătălii cu “uslaşii” roşii băgând la înaintare aproape aceleaşi figuri cu imagini catastrofale – dobândite din campaniile  media anterioare, pe drept sau pe nedrept, însă asta-i altă discuţie, frăţioare -, redând astfel toate ciucile de bătaie Antenelor mogulice (care-n lipsa lor temporară cam rămăseseră fără apă la moară), dar pretinzând, culmea, că au făcut “curăţenie” totală în propria bătătură (când de fapt doar au înghesuit gunoiul principal subt preşul din strângătură, nici măcar din alesătură, aruncând la gheenă nişte firimituri locale, fără nicio vizibilitate în ochii opiniei publice centrale, singura ce contează la alegerile generale, aloo), însă ei, care se tot vântură nu doar pe scena politică reală, prin şedinţele & sindrofiile lor cu aer cadrist, la întâlnirile cu publicu’ idealist & băsesco-fetişist or la fumatele discuţii temebelizate (unde debateorii stau drept în cour pe scaun şi turuiesc ca un tambur majur în faţa unui maioraş mahmur), chestiuţe ce nu mai pot impresiona pe nimerea în era New Media, ignoră în mod impardonabil specificul prezenţei pe Web 2.o, adică pe bloguri sau pe platformele virtuale de socializare, unde gomoşii portokaki se mişcă de parcă s-ar afla în media mainstream sau hai să zicem în epoca Web 1, a anilor 90, recte a Web-ului nonintercativ, rigid, pretabil – la nivelul comunicării publice – doar pentru discursuri ex-cathedra sau din amvon, pentru impostări arogante, autoritariste sau cel mult negustoreşti, în timp ce Web 2 (care a constituit nu doar o upgradare a softului Web 1, ci o adevărată revoluţie în comunicarea interumană, după cum se ştie) se caracterizează, din contra, prin interactivitate, pe care dacă o ignori sau o bagatelizezi rişti să pari, atunci când totuşi te fâţâieşti zilnic pe popularele magistrale Web 2.0, un arogant sau un puţoi cu aere de fante de Obor sau de ciocoi de pe la noi. Or, dacă pentru un poet genial sau pentru un inovator total o astfel de postură nu poate avea nicio influenţă asupra destinului său final, care n-are nicio treabă cu publicul contingental, pentru un politician ce depinde de sufragiul universal ca fluturele coconal de viermele de mătase originar, a apărea într-un mediu de socializare postmodern pur c-un look de clasic fudul, de pazarnic or procoror dur, de ciufut de la mama natur, de tocsun imatur or de amator deşănţat de luxur or amour, de sapho, de nero, de savonarolla sau chiar (şi numai) de cenzor potenţial, e literalmente fatal, fiindcă pe Web 2.0 toate aceste (im)posturi se văd clar…

Estimp, adicătelea în vreme ce strategii din Oranjerie ignoră într-o incompetentă veselie specificul singurului mediu în care ar mai putea câştiga vreo bătălie (ocupându-se în schimb cu ponticele despre plagiatele lu Ponta şi cu alte scenarii cică zmecheroase & supţiri, ce contează în faţa boborului statistic fix cât buletinele de ştiri pentru osemintele din cimitiri), strategu’ Dragnea face ceea ce romanu’ ştie cel mai bine să facă încă din ipostaza-i post-dacă, recte flatează & captează publicul din maica Rumânie cu panem et circenses pe veresie, cu sloganuri despre cinste, solidaritate urbană, curăţie în onestă sărăcie & antiticăloşie ori cu alte minciunele despre vătrainica omenie, practicând o socializare roşie, da, dar încă eficientă în actuala bulibăşie, astfel că oricât de neperformantă economic ar fi guvernarea uselistă sau oricât de rău famată va fi coaliţia stânga-dreapta ultrapopulistă faţă de Ioropa postmodernistă, “amănuntele” astea “eliteşti” nu vor putea perturba noua “revoluţie” ce va urma odată cu alegerile decembreşti nici cât Steaua Bucuresci pe stelele fixe,  cereşti.

Asta e situaţia, generaţia politică – de kk :( – & naţia.

+++++++++++++++++

Text original & commetnts: aici.