“Universul e un creier – evident, urias – care gandeste”

 Mi-am reamintit de acest panseu dintr-o scrisorică a subsemnatului către N.Manolescu – datată 08.06.1983 – fix adineaurea, când my friend feisbuccian Gabriela Craciunescu a postat pe F-B linkul : “Physicists Find Evidence That The Universe Is A Giant Brain” (epistola respectivă fiind publicată pe acest blog la data de 23.11.2011, fără ca vreunul dintre comentatori s-o fi băgat atunci în zeamă, păi cum dreq… oops). După ce am citit linkul Gabrielei am făcut acolo următoarele comments :

• Avp Viorel Padina : Bun, și dacă eu am spus lucrul acesta – aproape textual ! – într-o scrisoare din 1983, către Nicolae Manolescu, ce-i de făcut ?? M-o crede cineva ?? O mai ține dl Manolescu scrisorica mea ? Si dacă da, ce dreaq să mai fac acuma cu ea ? Se uită contingentul meu aproape ca un mbow la Apelul către Europa si la Planeta Ou, now, darmite dacă i-aș arăta o scrisorică prin care vreau sa mă recunoască drept herou… oops
• Avp Viorel Padina : Pentru cine-o fi zicând că poeselu vbește doar așa, în dodii ca despre elodii, ghici ce-am io aici… ? oops Epistola cu pricina – cum ar venea – e publicata încă de-acum un an și ceva, ceea ce nu înseamnă că mă veți crede, păi cum drea… oops. http://viorelpadina.wordpress.com/2011/11/23/inca-o-epistola-inedita-catre-n-manolescu/

  
  

  Inca o epistola inedita catre N.Manolescu
• Avp Viorel Padina : N-așa că dacă N.Manolescu ar fi avut măcar atâta inspirație încât să păstreze scrisorica asta, acum era miliardar in dolar ??? oops
• Gabriela Craciunescu : Mulțumesc, Viorel! Nenea Facebook, abia acum m-a lăsat să văd comentariile tale, deși mă notificase în josul paginii în stânga că ai comentat. Mă apuc să citesc epistola mintenaș
• Gabriela Craciunescu : Extraordinară intuiție, mai ales pentru 1983 – România: “Universul e un creier (evident “uriaș”) care gândește.”
• Avp Viorel Padina : Da, așa zic și io… Si nu e singura. Hai că mai vbim.

Fiindca n-am timp, momentan, de alte comentarii, mă voi rezuma să reproduc  scrisorica pe care am publicat-o, cu explicațiile de rigoare, mai întâi aici, pe my blog, făcând acum și serviciul suplimentar de a o transcrie, pentru cei care n-au reușit să deslușească in integrum unul dintre cele 5 fonturi de avarie ale poeselului.

Transcrierea  :

08.06.1983

Domnule Manolescu,

Am următoarea intuiție pe care o dezvolt cu subtitlul : “Despre primul și al doilea” -

Universul e un creier – evident, “uriaș” – care gîndește.

Gîndirea Universului e pe măsura volumului de informații și a rapidității legăturilor presupuse de totalitatea legăturilor hipersferei cosmice ; maxima acestei gîndiri e totuși rațiunea.

Rațiunea ca și lumina e una peste tot ; doar forța luminilor este diferită, cantitatea de lucși ; cantitatea de biți de informație și rapiditatea gîndirii logice, în cazul cestălalt.

Eu abia învăț să raționez. Dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să zică: “Am făcut om după chipul și asemănarea mea”.

Eu sînt singurul eu din Cosmos. Vin să reîncarc (de data asta cu idei de fier) la univers năpîrlind.

Diferența dintre mine și El e o problemă simplă de cantitate. Computerul ce va dispune de summa informațiilor universale și de o rapiditate cosmică de calcul va fi rațiune pură, – supraomul universal.

Timpul e măsura tuturor cantităților (între mine și un crap, de exemplu). Moartea nefiind timp eu n-am decît vreo 6000 de unități locale. Stane și faraoane, – suntem aceeași cantitate.

Dar timpul meu este ideal iar cel real parcă dospește. E ca un ceas cu mii de limbi : dintre care două merg înapoi iar celelalte pretutindeni deodată.

Nu Alfa și Omega, ci Alfa se Omega.

Viorel Padina

+++++++++++++++++
Text original: aici.