Crescendo ca o ciocârlie

Părerea mea, păi cum dreaa : faptul că statele – recte statele democrat-burgheze, ca să nu mai vbim de statele totalitare – nu mai fac faţă fenomenelor de tip “occupy” sau “revoluţiilor twitterare” e semnul cel mai clar că burghezia, cu statele sale naţionale, a trecut pe plan secund, la putere venind netocraţia, cu reţelele sale transnaţionale, care vor umili vechile putirinţe statale rând pe rând (începând – ca şi la 1917 – cu statul cel mai plăpând). Până şi la noi, în Rumânia, politica se face ca-n Suedia sau ca-n Francia, deci nu după cum vrea parlamentul, guvernul sau preşedinţia, ci după cum li se scoală netocraţilor de la Antena ciia, în faţa cărora pm VVP stă drepţi de parcă s-ar afla la instrucţie, iar miniştri săi tac de se aud muştele (când nu clempănesc ca proastele… oops). Si deci este aşa : ori vor închide Antenele cică “de ştiri” sau “comerciale”, când ele sunt de fapt oficinele unui nou tip de zbiri, având la dispoziţie tunurile catodice şi armatele occupyţionale, pe care le manevreaza ca la teatrul de păpuşi din Satu Mare, ori – de nu, păi cum reaqu – statele moderne vor dispărea acuş-acu. Si cum după trecut a venit totdeauna viitorul, chiar dacă nimănui, dintre cei vechi, nu i-a plăcut (decat next generaţiilor de sub scut), aşa va veni şi acum judecatorul postmodern, crescendo ca o ciocârlie, şi va zice : fie !… Să vie… oops

++++++++++++++++++
Text orgiginal & comments: aici.