Ce-i mâna pe ei în luptă ?

Ok, mey, teoretic e posibil ca tinerii care protestează contra cianurării țărișoarei să fie chiar rumânii ăia rarissimi, cu simțul răspunderii patriotice, care se gândesc la next generation de mâine-poimâine și care chiar se tem că, dacă nu le-ar împiedica nimenea, leghiunile bătârne ale generației de tovi și băieți de ieri-azi ar ronțăi tot aurul și alte bunătăți ale dodoloaței ot Carpați, în folosul lor și numai al lor, al ex-tovilor și băieților de-acu’, pe care-i doare fix în coor de viitorul onestului nostru bobor, păi nu…? Dar cum și noi, ăștia, am fost juniori cândva și știm bine că la etatea de 20 de anișori numai de viitorul luminos nu ne ardea, ci cum să ne dixtrăm cât mai mumos, fie și-n Românica Socialistă, cu vreo tovărășică mai artistă sau măcar cu-o utemistă / asecistă, acoloșa,  zău că n-aș crede mai deloc că puștii ăștia s-au transformat brusc în zavergii cu amoc, așa, hodoronc-tronc, sau pentru c-or fi auzit îndemnurile unora de pe Facebook, io bănuind că după ușă stă tot vreo zmecheroasă păpușă ori vreo matrioșcă de zâmbok, care-și urmărește obiectivele specifice foc cu floc, vba aia.

Cât despre ai noștri vasluieni, ei au reacționat ca tot rumânul răsculat de subt vremi (și „jumătăți de vremi”) : văzând că nimeni în țărișoara asta capitalistă ca drea nu dă doi bani pe proprietatea altuia, dar nici pe stat (al cărui șef e tratat de ani de zile în ochii boborului tembelizionat ca un rahat uscat), s-au luat după primul rumân din sat, mai mult bat decât bărbat, căruia i s-o fi sculat să fie cea mai lulă pe basculă neapărat și să nu lase să treacă pe moșia sa nici măcar un jandarm pazarnic, darmite f’un yankeu obraznic, n-așa…? Și știți și voi că-n ochii satului, natului or statului contează puterea exemplului, care face ca leghiunea de drăcușori să se-arunce și-n marea biblică, firește, darmite în mlaștina lu pesce.

Ce m-a amuzat-întristat cel mai mult este că televiziunile comerciale – pe care cică doar slujirea adevărului, soarta boborului și libertatea de exprimare le frige și le doare, nu punga patronatelor comanditare, ce depandă de ratingul asigurat de războiul, răzmerița, accidentul sau cutremurul ăl mare, ca suinul de mâncare  – se crucesc de ce rumânii noștri par că nebunesc, din moment ce iele, tembeliziunile, n-au nicio vină in spe, he-he, căci doar militează de când se știu pentru pace între popoare & ponoare, întocmai ca pompierii salvatori, care după ce dau foc la iarmaroc, se oferă să-l stingă pe loc și să le fie năpăstuiților târgoveți cu noroc.

Text original: aici.