Saturday, August 09, 2008

Două vorbe despre măgăruş

Problema nu e asta - c-ar fi ponei zvasticoso-periculos sau doar un drăgălaş măgăruş roz, cum l-a văzut aaron cel mumos (comment 7) -, nici dacă unii dintre rumâni sunt proşti făcuţi grămadă, iar alţii deştepţi prea-prea, pe care nu-i înţelege rumânimea năroadă, n-aşa?, căci dichotomia cu pricina există preste tot, de când lumeea: unii sunt dornici de noutate şi de nonconformitate, plictisindu-se copios lângă ruinurile artei sau lumii moarte, încremenite în proiectele-i demult fumate, în raport cu provocatoarea actualitate (în sens aristotelian, vezi bine), alţii, din contra, nu se simt în apele lor decât tocmai lângă aceste tradiţii ori strămoşeşti coline/ ruine, ce reprezintă pentru ei momentele alea ori locurile unde cândva le-a fost bine (ubi bene, ibi patria, n-aşa?), din copilăria sau tinereţea în care sfinţii & părinţii au grijă de tine, spre deosebire de prezentul plin de primejdii şi de mari lavine, în care dujmanii - cum zic compatrioţii noştri, rromanii - te pândesc preste tot: de la bucata de pâine pe care cruda realitate o poate transforma în piatră şi să-ţi dea cu ea în bot, dacă nu eşti atent ori eşti cam netot şi până la fiinţa dulce a liubitei, în care când crezi că poţi să te pierzi felixit de tot, ba chiar să te duci şi să te-ntorci ca bătrânu Lot în mândrele-i de subt cort, constaţi îngrozit că mai nainte trebuia să iei şi lecţii olimpice de înot... :oops:

Suşară ista, pe care degeaba-l beşteleşte my friend Lucid (comment 22), are dreptate: un ICR, aşadar o instituţie de cultură sponsorizată de oficialitate, nu e menit să servească în primul rând avizilor de noutate, căci p-ăştia nu-i găseşti decât prin căminele studenţeşti, prin mansardele dărăpănate, prin magherniţe deboşate, prin cocioabele cenuşăreselor încă nedeconspirate, pe forumurile nemoderate ;), ori, din contra, pe lângă gomoasele mecenate din palate sau din board-urile spleenate, ci e croit pentru majorităţile cuminţi, cu dor pentru didascălii părinţi din vremea aia când soarele era o mingioară aurie cu raze blânde, nu fierbinţi şi în nici un caz cu dinţi, aloo, care s-ar simţi cel puţin stingherite ori întristate, dacă nu înfuriate, în faţa creaţiilor or creaturilor mai sofisticate, frecându-se-n creştet ori dându-şi populare coate în raport cu ale elitei producţii rafinate, şi asta pur şi simplu fiindcă Marea Majoritate n-are gust, miros, văz, auz pentru noutate, bey, nepoate, din moment ce creieru' ei e croit pentru a consuma tzuică bătrână din prune răscoapte, iar nu şampanie franţuzească & pişcoate, de-un paregzamplu. Suşară zice bine: că, adicătelea, una e cultura academică, alcătuită din opere etichetate, îndelung rumegate, clar stivuite şi ordonate, pe care şcoala a avut timp să le inscripţioneze pe sufleţelele ori mintiuticile mai puţin rezonante ori circumvoluţionate, subt formă de mărci culturale ştanţate, sigilate şi pe vecie clasificate, şi alta e cultura de avangardă ori de dinamică actualitate, pe care n-o pupă decât elitele cu iq-uri suficient de mobilate, plus snobilimea care le ştie şi le înghite sireaca pre toate, cu condiţia să fie la modă şi să i se pară că astfel se ridică şi ea la înălţimea păturii pe care o maimuţăreşte sadea, ba chiar e convinsă că e mai dăşteaptă şi ca ea, păi cum drea, aşa cum îi lasă zmecherii academicieni caţevenci să-nţeleagă pe guguştiucii din neamu lu' tulie radu teacă şi-al lu' ion teleagă, cărora le place să se creadă neamu lu' herr johanes, al lu' musiu jean sau al lu' mister jhon din lumea largă şi-n nici un caz din românica noastră mirosind a balegă şi-a brânză iute de desagă. Asta e situaţia, naţia & trataţia, mey, iar dacă nu vă convine de ea şi nu pricepeţi că-i musai să vă suferiţi gloata, din moment ce nu aveţi destulă sforţă de a-i schimba weltanshauungu' şi arta, de vină sunteţi chiar voi, deştepţii, iar nu inocenţii & ciumeţii cărora atâta le-a rânduit shogunu vieţii. Hai pa.

6 comments:

  1. moto (-tol matol): „In lume nu-s mai multe Romanii. E una doar si-aceea...” nu-i musai 100% traditionala.
    Cand e gâlceava ai doua variante: sa te bagi in gâlceava sau sa nu te bagi. 1 si 0. Acuma 0 poate sa fie 0.0 sau poate sa fie zero virgula ceva. Adica nu te bagi dar nici nu-ti vezi de treaba ci, precum Napoleon, faci mai multe lucruri deodata, stai (eventual pe cal) si privesti (la gâlceava). Ba inca, daca esti al dracului, mai si judeci ca sa vezi cine are dreptate. In gâlceava. Cine, cine? Pai daca e o gâlceava normala, n-are cum sa fie clar de la prima infatisare cine are dreptate, mai ales ca dincolo de praf in ochi, argumente valide de-adevaratelea pot sa aiba si unul si altul dintre combatanti. Asadar avem o gâlceava. Cum procedam? 1) Identificam combatantii primari si secundari. 2) Vedem pe ce se cearta. 3) Vedem de ce se cearata. 4) Vedem ce argumente valide au ei in guri si ce argumente valide mai sunt pe de laturi. 5) Ne abtinem (cu greu) sa ne bagam in gâlceava (si sa ingrosam randurile combatantilor secundari). 6) Numaram si cantarim argumentele si pe alea zbierate si pe alea ignorate si ... cine are mai multa dreptate, are Dreptate. Chiar si in proportie de jumatate plus 1 si tot e corect. Pai nu? Ca e democratie. Ia sa vedem acuma cazul in speta. Cine se cearta? Se cearta Romania lui Baunescu (ditamai presedinte de comisie si parlamentara si culturala) cu Romania lui Batabievici (ditamai presedintele de institut si cultural dar si român, institutul de), iar Boborul e luat de martor. Colateral, mai multi gura casca (de ponderi fel de fel) adera la conflict din diverse motive. Cei mai multi pentru ca se identifica cu una dintre Romanii si-l iubesc neconditionat fie pe Baunescu fie pe Batabievici. Eu nu crez ca matale tii cu Romania lui Baunescu. Nu-mi vine. Mai exista o categorie subtire de combatanti cu intelect vanitos. Astora li se rupe filmul la punctu 4) pentru ca, inteligentii fiind, sunt capabili a fi in stare sa vaza un argument frumusel care zace in colbul confuziei nebagat in seama de combatantii . Martorul vanitos il scoate la lumina si-l agita victorios deasupra capului: Bai prostilor ia uite ce am eu aici. Si devine si el combatant secundar. E de prisos sa va mai spui ca argumentul ala care-l scoate pe el din (psedo)anonimat devine cel mai important ba poate chiar singurul argument. Pai dara chiar trebuie musai sa respecte ICR-ul in orisice bal de propovaduire a culturii romane in lume linia directoare a ceea ce s-ar crede ca crede cel din masa boborului, bunaoara unul ca mine sau ca dumneata care nu apreciaza avangardismul? S-a votat ca avangardismul e rau? Si daca boborul chiar crede asta si nu vrea cu nici un chip „sa se faca de ras” cu ceva care nu-i traditional si si reprezentativ inseamna ca boborul nu e tampit? Parol? Daca o tampenie e sustinuta de 1.000.000 de boboreni e mai putin tampenie? Daca trebuia mers musai pe traditie Brancusi nici macar n-ar fi existat si n-ar fi apucat sa devina traditional. iar domnisoara Pogani era cu zavelca. Dar nici macar asta nu e problema. Traditie sa fie daca trebuie. In lume nu-s mai multe Romanii. E una doar dar ambasadele si consulatele unde trebuie reprezentata „e” foarte multe si foarte diferite. Chiar daca traditia culturala ar fi pe de-a ntregul culturala si nu doar tzuici, sarmale si mici pirogravati, tot ar avea nevoie de chei culturale potrivite si diferite ca sa intre pe piata internationala. Sarmaua nu e universal valabila, iar ca sa-l faci pe cetateanul diferit sa vrea sa afle despre Ciprian Porumbescu trebuie sa-l faci mai intai sa vrea sa te asculte pe tine, ambasadorul. Daca nu vrea cu tuica poate vrea cu caltabosi sau poate vrea cu avangardism. ICR-ul trebuie sa incerce diverse tehnici de marketing si penetrare culturala. N-o fi avangardismul cheia aia? Nu-i bai dar trebuia inercata. N-are boborul treaba cu marketinkul la ICR ca nu l-a votat si nici nu trebuie, iar Romania lui Baunescu nu de traditie o mananca-n cur. Batabievici are, de data asta, Dreptate. ICR-ul trebuie sa faca ce trebuie sa faca nu ce si-ar dori unii sau altii sau ce „crede boboru ca crede ca trebuie” sa se faca pentru a promova numai ceea ce vine din Romania istorica. ICR-ul trebuie sa acorde cuvantul pe ordinea de zi tuturor orientarilor culturale, dintre care unele vor deveni traditionale, chit ca nu plac bunioara unuia ca mine si ca dumneata precum si celor din masa boborului suveran. Care sade la masa ca e stapan. Bea tuica, manaca sarmale si-i stau in gat de avangardism. Sper ca nu pui la argumente valide gargara Romaniei lui Baunescu despre nazism, pornografie si antisemitism. Ma vei scuza sper ca sunt in mare graba si n-am timp sa prescurtez spre esentializare ce voiam sa-ti spun. Sunt sigur ca-ti va reusi fara efort treaba asta. Cat priveste intrebarile grele vor veni. Nu stiu cand ca inca-mi e crestetul capului incordat, portocalele nu se coc si nici pauza de lectura nu prea am. Hai pa? Hai pa!

    ReplyDelete
  2. Isteaţă şi mumos scrisă replica-ţi, dear Clona, numai că n-am prea înţeles de unde deduseşi tu că io n-aş avea gust pentru avantgardă şi c-aş aparţine mai mult lumii vechi, a lu Băunescu - deci a Porcului roş -, decât lumii lu Bata şi-a măgăruşului roz... :) Ia reciteşte atent următoarele: "un ICR, aşadar o instituţie de cultură sponsorizată de oficialitate, nu e menit să servească în primul rând avizilor de noutate, căci p-ăştia nu-i găseşti decât prin căminele studenţeşti, prin mansardele dărăpănate, prin magherniţe deboşate, prin cocioabele cenuşăreselor încă nedeconspirate, pe forumurile nemoderate ;), ori din contra, pe lângă gomoasele mecenate din palate sau din board-urile spleenate...", apoi rumegă bine ce-am vrut să spun acolo, după care regândeşte, în caz că ai chef, vorbele-mi despre măgăruş prin noua grilă, iar nu ca un pipăruş cam grăbit să se dea pe derdeluş... Subliniez din nou: autenticele opere de avantgardă nu le vei găsi niciodată, la vremea lor adevărată, în saloanele snobilimii de pluş, care - aproape ca şi gloata cea mare sau ca academia clasificatoare - n-are ochi, la început, pentru nici o operă veritabil inovatoare, pe care o observă şi-o maimuţăreşte abia după ce aceasta se-nvecheşte şi se toceşte deja în aria-i germinatoare, epigonii & snobilimea copiind-o de aci şi punându-şi-o la butonieră ca pe o floare de plastic provocatoare, în timp ce operele cu adevărat rarissime, înalt-inovatoare or genial-candrii, obturate de oprelişti contingente mii şi de mediocrităţile durdulii, faşionabile or kaki, îşi consumă energiile fistichii în colţişoarele anonime din ale virtualităţii pustii... Asta până când, într-o bună zi - şi numai dacă o fi şi n-o păţi -, eonul avantgardei e ajuns din urmă de plutonul majoritar, iar ingeniul devine un profesionist ordinar...

    Căci unde-s doi arta descreşte, bey, şi de la 3 încolo decade, hey... ;)

    ps. Vezi că atunci când o să te hotărăşti să(-ţi) pui întrebările alea grele, încercând să-mi bagi evanghelia în prozaice acolade, vei avea de a face chiar cu hypostazele unei neaoşe avantgarde, aloo... ;)

    Păi se poate să mă confuzi chiar tu cu mangafalele academico-neroade ori cu snobilimile pempante, nepoate... ? :)

    ReplyDelete
  3. Aici n-are a face avangardismul nene AVP-ule si nici pozitionarea vizavi de fenomen. In legatura cu asta eu te crez. Sincer. Critica mea lunga si confuza aproapae fara intentie, viza o postare avepiana din Ziua. E posibil sa o fi „lecturat” superficial si ca urmare impresia lasata sa nu fie tocmai cea corect-intentionata de autorul acelui aproape necunoscut protest anti-comunist din anii 80. Dupa acea lectura (care stilistic vorbind mi-a creat aceleasi emotii pozitive pe care le resimt mai intotdeauna cand te citesc) mi s-au facut pareri cum ca i-ai fi imputat ICR-ului ca se dedă la acte (mai mult sau mai putin) culturale ilegitime in raport cu vointa polulara, ceea ce ar sugera necesitatea unui proces de validare initiala a canditaturilor la statutul de eveniment cultural, in raport cu sub-multimea orientarilor considerate, in medie ponderata, ca fiind traditional-istorice de catre cetateanul standard din popor (in versiunea clasica, nedadaista, neprogresista si neliberschimbista). Din aceasta dilema nu puteti iesi. Deci. N-are treaba prceptia populara a romanescului traditional cu ceea ce trebuie sa promoveze ICR-ul. Daca n-am citit eu bine si sustinem de fapt acelasi enunt scuze. Daca nu, doar respect pentru o opinie, n-asa, diferita, usor contratra, care n-are nimicuta de-a face cu realitatea si cu realismul cultural al unei Romanii in care daca s-ar vota (la vedere sau sectret) magarusul care ne-ar promava la New York si la Calcuta ar fi aceasi Adrian Copilu Minune. Intrerupt din cand in cand de catre ceilalti doi adriani (parlamentari si culturali amanadoi). Haiku/Hai-pa .

    ReplyDelete
  4. Da, cred ca avem aceeasi pozitie, doar usor diferita, in functie de accent. Tu esti de parere ca ICR-ul trebuie sa promoveze avangarda Ro, iar nu in primul rand clasicitatea Ro, cum zic io. Sigur, ar fi ideal ca ICR sa-i aburce pe alti Brancusi, Ionesco, Tzara etc. in car si sa defileze cu ei prin Vestul experimental, dar chestia asta e imposibila din doua motive, mey: in primul rand, fiindca ICR are el insusi probleme de a descoperi avangarda Ro mai devreme, ca sa zic asa, aloo, intrucat vazuram ca avantgardistii sunt ca cenusareasa: murdari de scrumul anonimatului ca drea, ca de-un paregzamplu mandea (despre care ICR habar n-o avea cate zile s-or mai scurge p-acilea, pentru sefii sai or pt vietisoara mea), iar pe de alta, fiindca e meschin si hilar sa te prezinti in lume cu "avangarda" deja consumata in Occident inca imediat dupa 2WWar (v.street art), ceea ce s-ar traduce ca vrei sa vinzi castraveti la gradinar... :) Mai bine te prezinti acolo cu ciobanasu in car, cu sara pe deal, cu nea marin miliardar si cu alte productii de neaosh carnaval, astfel fiind sigur ca te vor percepe ai tai din diaspora, macar, si se vor bucura pentru colinele/ colindele de acasa or pentru sarmaua natalului bucatar... ;)

    Sunt sigur ca ma vei intelege iar, caci fiind clona subsemnatului blogar, esti destept ca un superstar, pai cum dreak... :)

    ReplyDelete
  5. Pai dară ICRNY e ceva mai mult spre bucurarea cu plugusoru-colindu-sorcova sau chiar cu capra-ţa-ţa, in iulie a lu’ diaspora romana de la mama ei ori e mai mult ceva cu iluminarea americanului de la mama lui (nu si musai de la bunica lui) vizavi de profunda cultura romana? Sa ne lamurim asadar! Ce ar trebui sa fie? Eu zic (ca sunt si eu din popor si de-aia poci ca sa zic) ca de Paste, de Craciun, de Anu Nou, de 1 Decembrie si de 23 August, INRNY sa vina cu colidul, cu nea Marin bilionar, cu sarmaua, micu si tzuica aferenta. In rest sa se opcupe preponderent de iluminarea americanului pe care sa-l destabilizeze din incapatanarea lui negativista vizavi de profunzimea culturii daco-romane. Cum? In fel si chip. N-am cu ce sa te contrazic in ce-ai zis (ceea ce, intre noi fie vorba, ma inhiba teribil) dar am o umbra si o penumbra de nedumerire. Te citez din memorie: „Tu esti de parere ca ICR-ul trebuie sa promoveze avangarda Ro, iar nu in primul rand clasicitatea Ro, cum zic io”. Cred ca ne-am lost in translation. Tu zici, si eu zic dimpreuna cu tine, ca in primul rand trebuie promovata clasicitatea Ro. Eu zic, si cu mine dimpreuna trebuie sa zica toti, adica tu, ca „in primul rand” nu inseamna exclusiv si ca o singura manifestare avangardista nu altereaza „primul rand” si nici pe-al doilea sau al treilea. Poate pe al patrulea si nici pe acela cine stie ce. Cred ca ne-am risipit deja (eu cel putin) in prea multe vorbe, neglijind partea esentiala a problemei, care, ce-i drept, nu poate fi la fel de ampla ca o şueta nostima despre avangardism versus clasicism la ICRNY. Iar esenta problemei este folosirea unui pretext oarecare pentru o agresuine dirijata politic, orientata impotriva ICR si a numitului Patapievici, asteptat, de multa vreme, cu multa rabdare si speranta, la cotitura. Lui Paunescu et Co li se pare ca acum e bine. O fi sau nu o fi? Aceasta-i intrebarea.

    ReplyDelete
  6. Deci suntem de acord... ? ;) In rest, atacu la Pata & co e echivalentu asaltului general la primar, prefect, pres cons judetean sau la alt mic or mare mahar al pedeleului de pe val (pe cale de a redeveni simplu marinar... ;)) Chestia cu rozaliu' magar a fost doar un pretext gasit nu de Porcu' patriei cel exemplar, ci de Baietii care, ca-n Twin Piks asadar, sunt pe cale de a ne spune ca se intampla iar... ;)

    ReplyDelete