Histerizatorii nationali

Înebunite fiind de obsesia ratingului aducător de publicitate şi deci de venituri grase pentru liota de realizatori şi tehnicieni de emisie şi pentru sacul fără fund al patronului mai mult or mai puţin puşcăriabil (însă pentru salariaţii săi un stăpân perfect valabil, iar pentru partenerii de afaceri - mai ales din politică - doar un tip vandabil, şantajabil or cumpărabil, după caz şi praz), televiziunile de ştiri, cică, my ass, sunt în stare să facă dintr-un famelic ţânţar un sinistru harmăsar şi dintr-o minusculă furnică o înspăimântătoare fiară apocaliptică, durându-le fix în tur dacă telespectatoru' lor statistic, de regulă un credul pur, când nu e cam chiaur sau nu-l mănâncă-n cul ca pe madam pompadour, crede sau nu crede în tot ce i se toarnă în subliminal toujours, fiindcă - ni se spune - telespectatoru' ista are-n mână o baghetă magică, recte telecomanda personală, cu care poate face să dispară ori s-apară chiar şi vedeta cea mai populară, şi-atunci care-i problema, a ? :roll: Te obligă cineva să te uiţi la moaca mea, mey ? se miră d. MBadea sau d. MGâdea. Or, a pune problema aşa, e ca şi cum i-ai cere unui copil, după ce l-ai învăţat cu miere, să facă bine să mănânce şi fiere, căci tot lichid e şi fierea asta, sau ca şi cum după ce ţi-ai învăţat nevasta s-o giugiuleşti zi de zi ca Laios pe iubita-i soţioară Iocasta, o abandonezi apoi şi basta, n-aşa?, căci ea s-ar mulţămi să trăiască pururi ca mproasta, păi cum drea. Când pe un post de tembeliziune de ştiri, cică, unul îl înjură într-un limbaj de haioasă harmonică pe Băse cel ticălos, chiar dacă sireacul pirat n-a omorât nicio muscă (decât pe politiciana Muscă, pe care a tras-o pe linie moartă, dar asta e altă hartă din altă haltă, vba aia), şi nici n-a furat niciun os, se pare, decât vila din Mihăileanu (însă cu aprobare, de!, căci criza-i mare) şi care se căzneşte totuşi să facă lucruri cu real folos pentru viitoru' luminos al boborului de jos (bobor prost, poate, cum zicea Moţoc, dar numeros şi boc...oops), iar pe un alt post cineva vorbeşte fix despre acelaşi boss într-un discurs encomios, vădit oneros, greţos de mieros sau de-a dreptul mincinos (pentru cine ştie să asculte neobsecvios), un discurs perfect asemănător, deşi perfect întors pe dos, ca şi cel cu băşcălirea în ton grunjos, de altfel, ei bine, păi unde credeţi dvs că se va uita electoratu' serios : la cel ce-njură şi-l pute pe potentat în gură cu vorbele-i cam fără măsură, însă-n registru fermecător-batjocoritor, ori la cel ce-l laudă şi el / ea doar aşa, ca să dea din clanţă şi să-şi încaseze mălaiu' cu chitanţă, fix în ziulica aia, căci mâine o vedea el / ea pe cine o mai înjura / lăuda, după cum îi va fi comanda, asta chiar că n-are nicio importanţă,  n-aşa...?

Ei bine, la o astfel de întrebare musai să răspundă CNA, aloo, şi să vadă că a lăsa vedetele populare să umble creanga prin subliminalele targetului de pensionari şi pensionare, de fete bătrâne şi fecioare-n urechioare, de hiistericuţe & natantoale, de cârcotaşi, naşi, zmecheraşi, pizmaşi de drumu' mare şi politicieni transformaţi în fiare de spaima de nu nu fi băgaţi în zeamă de Antenele ierarhizatoare - deci cu riscul să nu mai audă de ei în vecii vecilor masele votatoare, păi cum dreaq - e ca şi cum ai lăsa să zburde liber pe strada mare, la un mall sau la o şcolărească serbare un Breivik înarmat până-n dinţi şi care s-ar porni să tragă la-ntâmplare, fără ca poliţia să-l deranjeze nici cu-o floare... O să-mi replicaţi că una e să măcelăreşti nişte nevinovaţi şi alta e să le sugerezi - doar - unor foşti salariaţi, unor foşti bugetari restructuraţi, unor bieţi şomeri disperaţi, unor amărâţi asistaţi sau unor vădit rătăciţi, dar gradaţi, să-l scuipe pe responsabilu' numărul 1 din Carpaţi, căci doar el are pânea şi cuţitu-n mână, iar pentru privilegiu' ista poa' să suporte şi-o vorbă proastă sau chiar nebună, care-i problema ? :roll: (ar întreba MGâdea or MBadea). Problema, din nefericire, e doar una şi e tare naşpa, fiindcă are capacitatea de a se transforma într-o chestie ca drea, aloo : cum singura deosebire între un Stat adevărat şi un sat înapoiat nu e aia că într-un loc cetăţeanul Băse, să zicem, ar fi riguros respectat de-al său aparat, în momentu' când ar ajunge Şef la Palat, iar în celălalt ar fi salutat ori neglijat când s-ar duce la arat (efectiv după obiceiul din fiecare sat), ci este aia - neapărat - că un Stat fără autoritate e un kkt... oops

++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.