R.I.P. Alexandru Musina

Pe Alexandru Mușina îl cunoșteam destul de bine din fierberea generaționist-optzecistă de la Cenaclul de Luni, apoi am avut ocazia să-l cunosc într-un mod și mai familiar, ca să zic așa, în momentul când am fost invitat la nunta fiicei sale, Tania, cu unul dintre cei mai talentați tineri pictori contemporani, Andrei Tudoran, fiul Doiniței, fiica lu Tata Nuță și-a Maicăi Petra din Gura Padinii, care crescuse subt ochii mei, ca și copii ei, așa cum eu însumi crescusem subt ochii părinților săi. Din păcate, n-am putut da curs invitației, spre a-i exprima personal lui Al Mușina bucuroasa surpriză de a ne fi înrudit și pe pământ, nu doar în literarul gând, dar mi-am zis că voi mai avea eu prilejul de a mă întalni cu Sandu Mușina într-o vară-primăvară, în realitatea familiară / familială or la vreo întâlnire literară… Iată însă că acest lucru a devenit deja imposibil și că trebuie să aștept Virtualitatea, spre a ne mai întâlni în paginile unei istorii literare cilibii or ale unei antologii mai puțin subiective decât storiile și antologiile pe care probabil deja le știi, dragă cititorule de poesii, care-oi mai fi pe-aci…

Domnul Zeu să-l ierte pe colegul meu, de care îmi pare sincer rău… :( Condoleanțe familiei greu, foarte greu îndoliate.

+++++++++++

Text original & comments: aici.