Capra vecinului PSD privită din dreapta-sus… ups

Hai să nu ne ascundem după deget: Andrei Pleşu nu întreprinde aci o analiză, fie ea şi filozofico-pamfletară, ci o execuţie sumară. Cârlanului Victor Ponta nu i se acordă absolut nicio şansă. Nefericitul premier e „inapt şi ţîfnos ca un repetent obraznic„, „pompos ca un pionier distribuit, la sfîrşit de an, în rolul lui Mihai Viteazul„, „drăgălaş ca o cadînă„, „burzuluit ca un miliţian proaspăt crescut în grad„, „glumeţ ca un băieţel din grupa mare„, „fără experienţă, fără prestigiu, fără competenţe specifice, fără prea multă minte, fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fără conştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează„. Una preste alta, „problema este că, pur şi simplu, nu e la locul lui„, conchide filosoful-pamfletar, după care îi ia la inventar pe cei vinovaţi de promovarea acestui rebut planetar:  PSD-ul bătrânului edecar criptocomunist şi boborul român cel abramburist, care votează cum îl taie pe el capul, iar nu cum îl învaţă – iată! – boierii minţii din cinul elitist.

Sincer, nu m-aşteptam de la Andrei Pleşu, pe care l-am remarcat de la bun început înhămat temeinic la carotta portokakiilor, prin hăţuri mai mult sau mai puţin subtile, la o judecată dreaptă sau cât de cât imparţială asupra unui personaj antisistem, aşa cum este, în acest moment, Victor Ponta. După ce s-a fâţâit prin mai multe posturi ale puterii de Azi (vă reamintesc că aşa se numea primul organ de presă al FSN), posturi în care A.P. n-ar fi ajuns fără agrementul cupolei secu nici dacă ar fi fost Stagiritul, iar nu doar un eseist cu-o legendarizare de mare filozof şi de boier al minţii corespunzătoare, d.Pleşu a părut să abandoneze politica practicantă, însă, din păcate, nu spre a se dedica eseisticii rafinate ori editorialului din turnul de fildeş, privind la toţi şi la toate c-un ochi de angelolog abstras din contingent, ci fiind cantonat, în mod destul de ciudat, în raza unui adevăr amputat, sau, dacă preferaţi, monocolor (chiar şi după ce d.Pleşu primise la un moment dat, din zona aia, un brânci spate-gios destul de apăsat, ce-ar fi trebuit să-l îndepărteze pentru totdeauna de zona care l-a ofensat, n-aşa?). Astfel, n-a fost deloc neaşteptat ca Andrei Pleşu să ni-l recomande ca prezidenţiabil cel mai şnur pe produsul criptosistemului pur, care-n raport cu Ponta nu pare a fi mai puțin chiaur, ci din contra, dar căruia filozoful nostru nu-i găseşte, bizar, niciun cusur… oops. Şi-atunci, cum să nu te gândeşti că A.P. nu judecă, aici şi acum, precum un boier al minţii în patria sa, ci ca un Titircă Inimă-Rea, asta ca să nu spun o vorbă încă şi mai grea: ca o cutie de rezonanţă sadea…?

În ce mă priveşte, mi-am spus de la bun-început părerea despre V.Ponta, încă din momentul când ageamii „de dreapta” îl şi vedeau pe actualul premier făcut arşice de experimentul strategului Lăzăroiu şi de momeala guvernării pe timp de criză, pe care i-a întins-o hăhăind specific cel ce nu se îndoia că i-o va coace curând novicelui Ponta, mai ales că tinerelul lu pesce nu părea să aibă cine ştie ce cojonace, ei, dreace-lace. Am scris acolo:

Zău că degeaba vă supălaţi pe Ponta şi-i arătaţi, care de care mai gomoşi şi mai pempanţi, dispreţul vostru de distinşi fanţi, de doctori mai mult sau mai puţin adevăraţi ori de activişti civici civilizaţi (prefăcându-vă că uitaţi cum că aproape tot ce mişcă-n politichia, civilia or chiar şi-n poezia din ţerişoara ot Carpaţi a cam purtat, pe faţă or pe ascuns – inclusiv marele vostru mus sau chiar poeţii espopici ce v-au sedus – pantaloni kaki & bufanţi, şi încă e puţin spus, aloo…) : fiindcă Ponta ista a înţeles naintea voastră, fărtaţi, deşi vouă vi se pare că el râde sau vbeşte ca tonta-n bâlci la Urlaţi, că astăzi în România – ca şi-n America  ori în Suedia, deci în ţările avansate din lumicica noastră vastă – nu mai conduce burghezia şi cu atât mai puţin milităria ori altă nobilă or snobilă castă sau nevastă, ci Netocraţia, aşadar cei care deţin Reţelele de Media şi New Media principale şi ştiu cum să manevreze mijloacele astea de producţie speciale, făcând ca politicienii care încă mai sunt pe pământ să fie / ori să nu mai fie în clipa următoare, tale quale, atâta vreme cât Media & New Media pot să facă dintr-un cetăţean oarecare o mare valoare sau o mare putoare, un sfânt sau o seperietoare pentru consumatariatele de Net & tembelizoare, la rigoare putând ascunde de ochii maselor electorale orice politician, de n-ar mai şti de el nici măcar neamurile din comuna or famiglia genitoare sau n-ar mai da pe el niciun ban, ori să-l transforme din Anger pur în Drakkula majur, de s-ar feri de el până şi cei mai fioroşi râmari de primprejur…

Drept urmare, Ponta face ceea ce-ar face orice politician cu mintea cât de cât înţelegătoare, iar nu doar cu aere de shogun din născare or de comandant de navă ce se crede biruitoare chiar şi când navighează ca un firişor de pleavă pe un ocean de lavă : respectiv, mai întâi vede ce Reţea Media e a mai tare (şi care e aşa nu pentru că s-au băgat bani în ea ca într-o interminabilă căldare, ca de exemplu în TVR, unde mii de pomanagii cu state de plată de pe vremea străbunicii kaki freacă mangalul zi de zi pe banii boborului de fraieri vii, cum ar veni, ci e mai tare pur şi simplu pentru că-l posedă pe pamfletarul media cel mai talentat, deci cel mai în stare să cucerească inimile consumatariatului de pe nat), iar apoi joacă rolul supusului devotat în faţa Sauronului Media principal (fix aşa cum a procedat, de altfel, şi adversaru-i de la Cotrocenii din Deal, pănă a nu se sui pe gomosu-i val), deci comportându-se mai degrabă ca un actor funky total, decât ca un politician scrobit ori sobru ca un cioclu cernit (ce-ar pica pe consumatariatul media actual & pleectisit ca nuca într-un perete de granit). Deosebirea dintre politicienii cică ultraşcoliţi & nisfiriţi, de care tot îmi vorbiţi, şi actoraşul Ponta, care se preface că tremură – căci doar nu credeţi că e real ? – în faţa pamfletarului miştocar ca un biet şcolar în faţa unui învăţător bestial, pentru ca apoi să facă precum popa, împăcând şi pesedeaua, şi peneleaua, şi maalaua, şi Ioropa (cel puţin pe aia mai realistă, chit că după părerea antiplăgarilor cică mai abramburisto-colectivistă), diferenţa fiind deci că Ponta se comportă ca un veritabil politician din evul netocrat, lăsând treburile tehnice ale guvernări pe seama specialiştilor din cinul tehnocrat, iar el ocupându-se doar de imaginea publică a guvernării ce doar la momeală (s-o recunoaştem) i s-a încredinţat… oops. Estimp, adversaru-i politic numberone din viitorul apropiat, cu care doar din întâmplare Ponta e chiar leat şi pe care vechile frăţii statale l-au însărcinat, se pare, să le ducă mai departe moştenirea de relaţii cică de-a pururi învingătoare, se comportă ca pe vremea lu’ mamiţa & mamare a lu Dl Goe sau mai bine zis a Miţei Baston, făcând politcă om-la-om şi dându-şi aere de vechi domn, deşi suntem în era Web 2.0 & post-atom, naiba, ba mai rău decât atâta: când mai apare pe la câte-o tembeliziune întâmplătoare se răsteşte la moderatori ca Conu Leonida la Efimiţa-i din dotare, ca Elena Udrea la electoratul din circumscripţia dumisale ori ca Silviu Brucan în studiourile TVR(L) din vremurile “revoluţionare”, ricanând erga omnes cu-o voce iritată şi-aproape la fel de piţăgăiată ca a lui Crin A., când se miră ista cum de-l compară unii cu Chucky, iată, iar nu cu-o păpuşică de vată din ţeara de Kutty curată… În plus, politicianul cu pricina nu pregetă să ne atragă atenţia că el face naţiei un mare favor şi că dacă n-ar fi el să cabulipsească a se pune-n capu’ trebilor în viitor, ar fi vai şi amar de bietu’ întreg bobor, ce-ar cădea pe mâna corupţilor, criptocomuniştilor şi criptosecuriştilor, şi mai rău decât atâta, n-aşa ? : a incompetenţilor şi antieuropenilor sadea… Aşa o fi fiind, frăticilor, dar când spui asta unui bobor c-un spirit de contradicţie ca al polului sud faţă de polul nord şi fudul ca cel mai arogant Lord, te dovedeşti nu doar un politician incompetent, cel puţin în acest episod,  ci un băieţel cam nărod (chiar dacă-n fond eşti băiat bun…).

Sau cum dreq să vă spun, ca să-nţelegeţi că una e să pari un caraghioz pur doar fiindcă te crezi descoperitoru însăşi Planetei-Ou din cel mai gratuit azur, aşadar când eşti doar un biet poesel chiaur, care poate să dea liniştit cu bonjour chiar şi cu pantalonii rupţi în cur, şi cu totul alta e să pohteşti a deveni capu’ statului ori primicerul unei naţii de copii răsfăţaţi & dilii, de ingenii şi de pramatii, de cilibii şi de fistichii, de intelighenţi şi de vigilenţi, de pragmatici şi de indolenţi, de rumâni, maghiari, ţigani şi nemţi, de netoţi şi de superdocţi, şi să-i mulţumeşti absolut pe toţi cei care te privesc nu doar (aloo) cum treci într-o caleaşca sau maşinuţă pe patru roţi şi nu te contemplă doar în pozele retuşate din presa tipărită pentru cetăţenii statistici idioţi, ca-n iepocile electorale anterioare, ci te observă live cum dai din mâini, din buze, din sprincene sau din picioare în emisiile moderatorilor de la tembeliziunile netocratice actuale, unde tu tre să faci figura unui  actor or clown din născare şi să stai drepţi – oricum ar fi – în faţa pamfletarilor dăştepţi spre demenţi, frăţioare, altfel electoratu’  „care e” – cum e ! – crede că-l sfidezi tocmai pe el, pe cel de care depinde felixirea ta, n-aşa?, şi îşi iese din menţi cât ai zice „pa!”, iar pe tine te-a şi luat gaia, cu partida ta cu tot, păi cum drea… oops).

Şi nu s-ar zice că n-am avut dreptate, n-aşa ?

+++++++++++++++++

Text original & comments: aici.