Cazul sau necazul Turcescu: un măscărici securici, sau un voinic printre voinici ?

Până la urmă mi-am făcut și eu timp să văd emisiunea de la B1, în care Robert Turcescu a confirmat că el este autorul spovedaniei de pe blogul www.turcescu.ro, despre care scrisem următorul comentariu pe Facebook, când luasem cunoştinţă de ea :

Dacă spovedania lui Robert Turcescu este reală, cunoscutul ziarist are toată stima mea. Ca el ar trebui să facă toţi portokakii care încă îşi procură iluzia că-n era transparenţei, căreia i se mai spune şi New Media, mai poţi s-ascunzi ceva. E într-adevăr de toată jena să fii obligat să-ţi maschezi sub grele jurăminte apartenenţa la un ordin secretos, cică spre a-ţi apăra patria pân’ la os, dar să fii obligat să prestezi, până la urma urmelor, pentru vrăjitoarea din Oz sau pentru jmekerosul ce se crede făt frumos cozz. Şi cââţi nu sunt ca Turcescu, dar pe care titircii inimă-rea, conii leonizii şi snobilimea de Dâmboviţa îi confundă cu societatea ţivilă şi elita ro sadea, păi cum drea.

Ei bine, deşi am parcurs – cam în fugă, ce-i drept – o amplă multitudine de comentarii asupra gestului lui Robert Turcescu, de la C.T.P. la Cristoiu și-napoi, după vizionarea mărturisirii televizate a ziaristului eu încă risc să cred că spovedania acestuia e sinceră, aloo, în pofida faptului că ea ridică unele semne de întrebare, bine punctate de alţi comentatori, și chiar dacă o fi fost „stimulată”, probabil, în ultimă instanță, de inimicii celui sau celor pe care redutabilul jurnalist i-a slujit până acum și de care, iacătă, s-a săturat atât de urât încât e pe cale să-i dea în gât, chiar dacă el însuși s-ar putea să-și rupă gâtul după acţiunea de kamicaz a unui fost as al batalionului secret ce-i va mai fi rămas credincios eonului portokakiu, care prin comportamentu-i de jucător ultrafistichiu, practic de tyran in status nascendi, ce-ar fi vrut să se perpetueze la putere într-un mod cam diliu și cu mijloace de corsar zbanghiu, nu de conducător al unei națiuni europene (ce-ar trebui să fie clar precum diamantul Millennium Star, nu tulbure ca un oarecare interlop, aventurier ori păpușar), i-a umilit, i-a îngrozit ori i-a scârbit, după naz, caz și praz, până și pe cei care până azi se consolau cu ideea sau cu speranța că sunt semper fidelis patriei de baz, credință cu care se puteau salva la orice ocaz, n-aşa?, iar nu unui simplu boss cojonecos din Balkania, care deşi are şi el doar o singură gaură-n găoaz, tinde să devină din ce în ce mai grandioss, iar în ultimă analiză periculos stass, my ass… oops.

Se pare aşadar că Robert Turcescu a înțeles ceea ce v-am explicat eu în mai multe rânduri pe-acilea – fără ca celebrul ziarist să aibă vreo cunoștință despre „cel mai just analist din ultimii 30 de ani”, păi cum drea -, ultima dată colea:

Zău, bey, nici nu mai ştii cu cine să ţii, pe frontul eternei şi fascinantei Rumânii : cu lăudătorii şi “apărătorii legii”, dar pe care s-ar zice că ei o încalcă cei dintâi şi care se ascund de ochii lumii, ca dreacii sau ca nişte momâi, fac politică partidică pe banii noştri, dar rămân anonimi ca puişorii nebotezaţi ai cloştii, acoperindu-se cu măşti de civili sau de intelectuali care de care mai cilibii, ca să nu-i poţi  ghici sau dibui şi ca şi cum cei ce se uită la telenovela politică ar fi doar idioţi indolenţi, poeţi aerieni sau copii, ori, din contra, cu pamfletarii sau anteniştii ăştia obraznici şi naşparlii, ahtiaţi după ratingul lor ce se hrăneşte doar cu scandaluri, cu dulcegării, cu turnătorii sau cu isterii, însă pe care îi poţi face să dispară din faţa ta cât ai clipi, pur şi simplu apăsând pe butonul telecomenzii, cum ar veni… ? Da, ştiu că într-o zi poţi fi manipulat de talentuoşii ăştia ca la teatrul de păpuşi, oricine-ai fi, dar parcă ei tot sunt mai controlabili şi mai predictibili decât maeştrii de secretose jmecherii, pe care îi crezi aci, dar tipii sunt cine ştie unde şi ai cui dreaqului or mai fi…

A mon avis, ori băieţii ies la suprafaţă, îşi declară sursele, finanţele şi antenele şi îşi leapădă măştile, sperând că într-o zi îşi vor DIGI-taliza şi ei o Antenă prima-ntâi şi s-ajungă astfel să tragă în adversari cu tunurile catodice, nu cu nişte prăştii sau cu învechite sforării, ori netocraţii le vor desfiinţa la un moment dat şi rasa, nu doar casta, Netocraţia fiind regina câmpului de bătaie de-acuma, şi basta.

Eu cred că Robert Turcescu, ofiţer şi om de media intelighent fiind, și-a dat seama, pe de o parte, că partida pe care a servit-o până acuma nu mai are nicio șansă de a câștiga hic et nunc și-n consecință n-a mai acceptat să-și riște pielea și cariera jucând în scenariul ce i se pregătea (așa cum jucase la întâlnirea din pământuri dintre Băse și Geoană, exempli gratia), scenariu ce prevedea probabil, între altele, jmecheroasa demascare la emisiunea lui RT de la B1 a agentului acoperit VVP ; iar pe de altă parte, el a înțeles că noua putere ce va fi să fie, dominată de Netocrație, va face curățenie drastică printre mascații sau acoperiții din presă și din justiție, în primul rând, începând, vezi bine, cu „slugile lui Băsescu”, și atunci el avea de ales între șansa de a-și putea continua o carieră cât de cât onestă și vizibilă în media, după defectare şi autodemascare, la rigoare punându-se chiar în slujba noilor cuceritori, după obiceiul locului, n-așa?, și demascarea lipsită de orice glorie ce-ar urma, fără șansa de a-şi mai putea repera onoarea vreodată, cel puțin în următorii zece anişori.  Și-atunci (și acum) a decis că e momentul să-și facă spovedania, în fața publicului din blogosferă şi de la tembelizor, mai întâi, apoi în fața judecătorului lumesc ce va urma la rând, sperând că acesta va sta strâmb, dar va judeca drept, n-aşa?, mai ales când va auzi și ceea ce i se va (mai) declara, păi cum naiba, și-n fine, mai târziu, în fața Dreptului Judecător, drept pentru care a stăruit în fața pretinilor și tovarășilor săi să facă și ei la fel, știind el ce știa, asta fiind ultissima ocazie – pentru toţi acoperiţii portokaki – de a se libera și de a-și putea continua cariera adevărată pe-aci, oricare ar fi…  Și culmea e că-n jurul său se aflau, au moment où, numai unul și unul dintre cei despre care nimeni nu crede c-ar risca să intre la bulău nici baremi alături de un autentic herou, darmite de un jmecheros salvator iepocal, carele s-a sumeţit să creadă că va mai sta călare pe băftosu-i val şi pe-al Isadorei şal cel puţin un cincinal decadal, n-aşa ?

Iar Robert al nost’ a-ncălecat pe-o şa şi şi-a spus (ori îşi va spune?) povestea aşa. Care-i problema ? :roll:

+++++++++++++

Text original & comments: aici.