O propunere: Radu Filipescu

Spre a putea fi relansată, bătălia anticomunistă sau hai să-i zicem antifesenistă are nevoie de un simbol incontestabil, de un nou salvator mental, care să descătuşeze energiile epopeice ale mulţimilor altfel anonime şi prozaice. A fost o monumentală prostie să se creadă că un Prigoană, oricât de bun întreprinzător ar fi, însă asociat în percepţia publicului c-un tip cinic şi pragmatic, pentru care nimeni nu s-ar sinchisi, şi mai mult decât atât, c-un „gunoier” de pe-aci, ar putea declanşa, fie şi într-o piesă de teatru absurd, descătuşarea energiilor heroice ale rumânilor statistici, şi deci ar adsorbi bastonu’ de mareşal revoluţionar ce zace pe fundul civismului oricărui cetăţean ccnar (căci altfel, dacă deci nu putem vorbi de un entuziasm sublim, de ce naiba – în politica asta – ne mai spetim şi nu ne ducem să dormim…?).  După cum tot o eroare ar fi şi aceea de a crede că o jeanne d’arc română, provenind însă din lumea procuraturii comuniste şi care nici măcar nu ştie să zâmbească precum o cadână, ori un om din umbra serviciilor sau a bunkerelor securiste, ante sau postdecembriste, s-ar putea constitui într-un herou sau într-un simbol nou, pentru care clasicii Titircă Inimă-Rea şi Conu Leonida ar cuteza să iasă fără frică de subt pat ori ar renunţa la wek-end-ul binemeritat şi s-ar  transforma – în mod absolut neaşteptat – într-un gavroche luptător sau într-un dodoş tricolor, doar aşa, de dragul „eternei şi fascinantei” Rumânii din viitor…

Ca să n-o mai lungesc, un simbol adsorbitor al impulsurilor revoluţionar-romantice ce zac pe fundul sufletelor populare nu poate fi, în timpul scurt ce-a mai rămas până la următoarele prezidenţiale, decât un mit deja creat, adânc nişat, bine păstrat preste mode şi timp şi deci corect poziţionat, tale quale. Simbolul ista ar fi putut fi un Paul Goma, dacă atât de multe alte impedimente n-ar atârna de partea cealaltă a balanţei, inclusiv etatea, de-acuma, ca şi la Doina Cornea, helas, iar în aceste condiţii numai  un Radu Filipescu – după părerea mea – ar putea reprezenta simbolu’ ăla, dacă n-o avea şi ista vreo hibă ori vreun defect, pe undeva, cumva. Radu Filipescu, un simbol încă nealterat al luptei anticomuniste de altădat, a dovedit, de altfel, că poate fi un lider al dialogului social relaxat, in spe, fiind cel mai longeviv preşedinte de până acum al GDS. Aşa că ce mai aştepţi, bre, rumâne, când alt călăreţ pe cal alb n-o să mai găseşti, poa’ să cauţi tu şi prin grajdurile împărăteşti, nu doar regeşti, a… ?

+++++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.