Ce mai e propaganda în New Media ?

Imaginaţi-vă că advertiserii unei agenţii de publicitate cu staif de casă mare şi-ar promova mărcile pentru care sunt plătiți cu  grele parale, să zicem noile serii de Ferrari sau Lamborghini, nu prezentând calităţile brandurilor lor, ci înjurând ca la uşa cortului pe cele ale adversarilor de la Mercedes sau Volvo, ca să ne oprim la exemple din lumea automobilelor. Nu-i aşa că, după un moment de stupoare, publicul ar constata cu oroare că mărcile italienilor au încăput pe mâna nebunilor, nu a promotorilor ?

Revenons a nos moutons, cu ce-or crede agitatorii partidelor că se deosebesc mărcile lor de brandurile advertiserilor, frăticilor ? Şi cine ar cumpăra măcar un ir sau un ic, darmite un lider politic sau un partid care să-l conducă ‘spre viitor în zbor’, de la un agitator rău, răuvoitor, bombănitor, neiertător, fără pic de umor, nedrept, ascuns după un nick inept sau despre care ştii precis că n-are inimă cu aiept, ci doar un muşchi oarecare în piept ?

Aşa cum am mai spus într-o discuţie cu Marginalia,  ‘răul mai mic’  în politica de Dâmboviţa, ca şi de aiurea, votabil de alegătorul statistic, neangajat politic, nu poate fi un Conu Leonida care se laudă faţă de Efimiţa sa c-ar face şi-ar drege şi bla bla bla, dacă nu l-ar împiedica Reacţiunea, păi cum drea, ci e strictamente doar cel ce poate, în mod real, câştiga bătălia politică de aici şi de acuma şi care pentru asta se comportă ca un eon cerebral, exploatând în favoarea sa toate oportunităţile cu trend sau pe val şi respectând – exempli gratia – legităţile brandingului din virtual. Or, din faptul că unii – nu importă care – s-au comportat până acum ca nişte aroganţi plini de ifose, de fiţe şi de isterii, exibandu-se chiar ca nişte kappo cu jargoane specifice & pandalii, pe care mai degrabă i-ai înjura, decât i-ai vota, indiferent de la ce partid ar candida, şi mai ales dacă ar veni din partea unui partid de dreapta, care oricum nu poate fi prea simpatic prin doctrina sa (de-un paregzamplu cucoana aia care ţopăia, rânjea şi defila în ţinute de mii de euro în vreme de criză grea, şi tocmai când protectorul ei cerea/ hăhăia amărăştenilor celorlalţi să strângă cureaua, căci asta e viaţa, n-aşa?), ei bine, asta mă face să atrag atenţia că în era New Media, când electoratul are posibilitatea de a urmări în amănunt, din odaia sa, toate acestea, niciodată nu vei putea câştiga dacă nu te vei comporta faţă de votanţi cu atenţia, răbdarea, discreţia şi diplomaţia de care numai marile case de advertising sunt capabile, atunci când lansează o campanie scumpă şi grea pentru un brand care va cuceri lumea, iar cel ce pretinde c-ar face mult mai bine pe scena publică decât nu ştiu cine, dar nu ştie cum să mă convingă ori să mă capteze să-l votez / promovez şi pe mine, ‘evanghelistul’ statistic, nu doar pe tine, talibanul, fanul, partizanul sau ucenicul în sine, ci din contra, se poartă într-un mod total nepotrivit, care îl va ţine departe de puterea pe care n-o poate câştiga decât într-un anumit mod iscusit (făcându-i astfel un serviciu nedorit adverasului poate mai afurisit), e pur şi simplu un aiurit (cand nu e un iresponsabil sau decrepit).

++++++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.