Io cu cine mă solidarizez…? :roll:

Întrebarea din titlu nu e atât de simplă pe cât li s-o fi părând unor confrați or ex-pretini aliați (întru proteguitorii noștri comuni, ioropeni și nord-atlantizați), carele fiind învățați să respecte și să admire înfiorați sau intimidați mereu aceleași mituri culturale ce li s-au înșurubat în subliminale încă din vremurile înfloritoarei culturi de Lagăr, tale quale, sunt absolut siguri că a te solidariza cu d. Pleșu, în rixul recent c-un cică simplu nemernic or dement, înseamnă că faci parte din elitele legitime, că eşti occidentalist & decent, și din contra, a te solidariza cu MGâdea, cu MBadea sau cu MCiuvică înseamnă că te-ncurci cu odioșii dujmani ai culturii, adică...oops.

Întrebarea „Eu cu cine votez?” - a clasicului, însă onestului cetățean turmentat - nu era ușor de rezolvat nici măcar în timpurile relativ simple din văleatul pe vecie caragializat, când totul se petrecea într-o unică paradigmă, darmite azi, când calea care duce spre viitor în zbor (și să sperăm că nu tot spre viitorul luminos, matrixian, al tovilor și băieților) e o mare enigmă, frăticilor, nefiind deloc ușor de dibuit nici măcar pentru observatorul din hypernor, darmite pentru clarvăzătorii iepocali, care nu putuseră anticipa nici baremi prăbușirea lumii lor, aia în care, după întâlnirile formale cu tov. Cititor, o făceau lată de gât cu tov Big Brother din Onești sau Bihor, prin văgăunile vag culturale pe unde Partidul catadicsea să le mai arunce fripturiştilor câte un oscior... oops.

În ce mă privește, mi-ar plăcea şi mie să trăiesc în lumea aia cultă, civilizată, mumoasă, lăptoasă, elegantă, gracioasă și devreme acasă, lume pe care ne-o sugerează papionul d-lui Pata, pe care îl poartă de altfel toată boierimea minții de Românica, lume plină de farmecul discret al burgheziei de pe vremea lu' străbunica, sau o lume precum, e.g., imaginarul de cantate, filme premiate, tablouri, simfonii de paișpe carate și poze chic cu scriitori și actori din frumoasele vremuri scufundate, imaginar pe care ni-l etalează pe f-b, în serii scurte, însă îndesate, prietena mea, poeta Tina Borg, mai ales pe înserate, când hipersensibila ființă se căzneşte s-adoarmă cu sunetul muzicii pe post de armă, subt perna-i însetată de-a paradigmei moderne karmă.

Constatând însă că ne aflăm în plină postmodernitate, când vechile idei sau idealuri ale omului modern clasic s-au cam dus de unde au venit, recte în virtualitate, încerc totuși să-nțeleg ce naiba se întâmplă prin evul ista schimonosit, cât încă nu sunt obligat de vreun satrap or cenzor afurisit să-nghit pe nemestecate doar un singur mod de privit, de citit, de gândit sau de trăit...oops. Văd astfel cum un ciopor de oameni, din ce în ce mai înghesuit și-n același timp tot mai lăţit, se holbează seară de seară, iar în unele cazuri zi de zi, la tembeliziunile de tâmpit dup-aci (căci doar nu de educat copii), în loc să se delecteze, precum HRP sau Tina Borg, numai cu finissime poesii, cu divine simfonii ori să aprofundeze adânci filosofii or angelologii, iar vedetele sau ieroii acestor masse de telespectatori cenușii nu sunt comunicatorii ex-cathedra, titularii de rubrici, editorialiștii, conferențiarii itineranți, premianții Nobel sau doctorii docenți din vremea Galaxiei Gutenberg sau ai Mediei mainstream, ci par a fi pur și simplu niște demenți, niște pamfletari cu apucături de ferentari și vocabular de ciumeți, din moment ce unii dintre ei nu comunică nici măcar prin vorbe proaste, ci prin gesturi sau prin onomatopee de inepți, părând a fi tot atât de isteți precum niște babuini ori brabeți. Din păcate, io n-am înţeles din prima care-i schepsisul cu tembeliziunile astea... oops. Mai grav decât atât, cred că am fost primul care, după ce am perceput forţa copleşitoare a tembeliziunilor comerciale şi faptul că ele, tunurile catodice mogulice, pun în iminent pericol statul hypercentralizat şi supersecurizat, prelungit de pe tărâmul celălalt, am spus - atunci - că antenele trebuie combătute până la distrugere cu tunul catodic al tembeliziunii publice, dacă de oprit nu mai pot fi oprite decât cu sacrificiul libertăţii de expresie sau (doamne ferește!) cu sacrificiul Libertăţii supreme, democratice. Iar asta am spus-o deoarece nu mi-a plăcut şi nu-mi place nici acum, drept s-o spun, să văd cum tembeliziunile îşi bat joc de şeful statului român ca de un oarecare prost sau de un biet nebun, însă ceea ce este uluitor şi am priceput abia acum în urmă - sau cum să vă spun? -, când am văzut cum fostul "rău mic" (pentru care io am făcut cândva un apel patetic, pe care de altfel nu l-am regretat niciun pic, observând evoluţia ulterioară a lui Gionel cel famelic, pe care mogulii şi cu bubulii roşcovani l-ar fi păpat cu fulgi cu tot, ca pe un pui piţifelnic, în nici doi ani) se transformă încet-încet într-un eon tyranic, visându-se deja între titani, care şi în condiţiile când nu mai are boc-ul şi parlamentu' la picioare şi tot ar cam vrea s-ajungă premier de fier, alături de favorita-i admiratoare și cu-o nouă și zmecheroasă mișcare, darmite dacă n-ar mai fi avut nici măcar un pamfletar ingenios, chit că ticălos or porcos, în coastă : n-ar fi cerut oare atunci vreo prinţesă Enigel de nefastă şi ne pomeneam cu Piratu' că se încoronează dreq și Rigă de ruşinoasă năpastă...? (:shock:). Ei bine, evitarea la mustaţă a acestei situaţii de reînnoit coşmar naţional o datorăm nu intelectualităţii noastre finissime sau pline de har, ci clownului pamfletar, aliat cu gâdea cel mogular... oops.

Ca să închei, sunt nevoit - iată - să mă solidarizez şi cu libertatea de expresie a Antenelor cu derbedei (după cum îi consideră pretinii mei pe sauronii media grei), fără de care am fi poate mai parfumaţi şi mai înfumuraţi, mai civilizaţi în sensul vechi al cuvântului şi mai citiţi & citaţi, însă expuşi în orice moment pohtelor unor tyrani descreieraţi, cărora li s-ar scula din nou să pună gheara dictaturii pe ţărişoara dodoloaţă ot Carpaţi.

Ok, mey, până la urmă rămâne să vedem cum facem totuși cu Dictatura Media şi cu Netocraţia care conduce deja Romania (n-o salvează, cum MGâdea & MBadea tot perorează), însă asta e altă raţă-n altă varză.

++++++++++++++++

Text original & comments: aici.