Simona Halep – președinte ! :)

Așa după cum am văzut în anonimul studiu despre Mitul Salvatorului pe care l-am publicat în topicele trecute, figura eroului salvator sintetizează și reprezită la un moment dat, la nivelul subconștientului colectiv, dorințele refulate ale oamenilor simpli, ale marei majorități, „salvatorul” fiind o sursă cvasimetafizică de mândrie pentru nenorocoșii soartei sau de consolare pentru eul umilit, el conferind un sens stenic vieții lipsite de glorie a individului statistic, o viață în care de regulă nu se întamplă nimic spectaculos. Georges Sorel a fost primul care a înțeles că oamenii, oricât de modești ar fi ei, nu pot totuși accepta să fie veșnic stigmatizați, umiliți sau nedreptățiți, ci tânjesc subconștient să fie egali cu cei mai norocoși indivizi din societate ori chiar superiori acestora, deci să fie totuna cu eroii din basme sau din cărțile copilăriei, n-așa?. Comuniunea subconștientă cu Salvatorul este de aceea singurul motiv capabil să atragă marea majoritate, de bună voie, în politică ori în epicele bătălii istorice pentru putere sau pentru reforme sociale, în care altfel omul de rând nu poate fi captat decât cu banul sau cu cnutul legii celei mai aspre, în aceste ultime situații existând însă riscul ca armata de mercenari sau de terrani aduși la oaste cu arcanul să întoarcă armele în toiul luptei, întrucât omului de rând sau cetățeanului turmentat îi este indiferent, până la un punct, pentru cine sau pentru ce luptă. „Funcția mitului este aceea de a crea o stare de spirit epică”, a sintetizat pe bună dreptate Isaiah Berlin, atunci când a scris despre viziunea soreliană a mitului.

Cei care au dificultăți în a înțelege teoria lui Sorel o pot buchisi în practica de zilele acestea, când figura tinerei noastre tenismene, Simona Halep, e pe cale de a se mitiza ca un adevărat erou salvator în ochii majorităţii compatrioților săi. La prima vedere, nu e vorba decât de o „țărăncuță din Constanța”, cu vorba pamfletarului, și de un joc sportiv simplicissim, în care o mică minge de cauciuc căptușită cu pâslă e trimisă de colo-colo pe un teren de nici 200 de m patrați, da, dar cât entuziasm popular au putut declanșa victoriile recente ale Simonei, chiar și înfrângerea sa din finala de la Roland Garros fiind percepută ca un moment epic, în care mignona și modesta jucătoare de 168 cm a fost cât pe-aci să-i tragă o mamă de bătaie uriașei de aproape 2 m, Sharapova, pe care publicul larg, și nu doar cel românesc, a perceput-o ca pe o hiară arogantă, vicleană, rea, rece și nemiloasă, salvată in extremis de la binemeritata lecție doar de conjurația arbitrilor, care ar fi favorizat-o în chip injust pe șerpoaica rusoaică. E vorba așadar de schema clasică de apariție a Salvatorului, când el luptă, de pe poziții luminoase, contra fiarei favorizate de o conjurație ocultă disimulată în tenebre.

Nu altcumva a apărut Salvatorul Național din Decembrie 1989 : așadar celebrissimul Frontul Salvării Naționale (FSN), în frunte cu emanatul luminos al Revoluției, Ion Iliescu, care „când apare, soarele răsare” și care era musai să lupte contra misterioșilor „teroriști” ascunși prin cimitire, tale quale, prin colțuri întunecoase și prin catacombe înfiorătoare, spre a prelua, în subconștientul marei majorități umilite de infernalii ani ai Lagărului Socialist, în care drepturile omului deveniseră o simplă iluzie, rolul salvatorului eliberator. Numai că Salvatorul din 1989 a fost un mit făcut, croit în mod artificial de forțe încă nici azi cunoscute, sau doar bănuite, menit a facilita acestor forțe schimbarea macazului puterii și a salva de la inevitabila extincție o pătură socială ce părea legată indisolubil de muribundul regim politic comunist (ordinul activiștilor și securiștilor, la noi, ca și în celelalte țări frățești din fostul Lagăr), iar nu un mit născut în mod natural, așa cum se întâmplă zilele acestea cu mitul eroinei Simona Halep sau cum s-a întâmplat altădată cu mitul Zeiței de la Montreal, Nadia Comăneci (ce va fi devenit de altfel românul cel mai luminos din istorie în ochii celorlalte neamuri contemporane – până la Simona Halep, of course –, mit prezent în toate enciclopediile, spre deosebire de alți eroi naționali, unii complet artificiali, creați de școala sau istoriografia comunistă, pe care nu-i știu nici măcar toți românii). De aceea, cine ignoră forța politică realmente copleșitoare a mitului eroului salvator, în care boborul anonimilor de bine, cel mințit, sărăcit, umilit și strivit de o clasă ori pătură socială rapace, arogantă, coruptă sau cinică își ia revanșa transferându-și în figura salvatorului, prin intermediul subconștientului colectiv, dorințele ori fantasmele sale refulate, mântuindu-se astfel de cel rău, e mai mult decât un ignorant feroce : e un mbow :) Aici și acum, da, Simona Halep – președinte ! e o simplă glumiță, o formulă de fum, dar cum naiba să vă spun că dacă cineva chiar și-ar pune mintea, și dacă chiar s-ar pricepe la așa-ceva, iar dacă Simonei i-ar și plăcea ideea, păi cum naiba, fandacsia – cu vba Conului Leonida – ar fi gata ? Nici măcar vârsta fragedă a Simonei sau lipsa de experiență competițională în domeniu (în domeniul politic, evident:)) n-ar fi un impediment, fiindcă se știe, după Sorel și urm., că resorturile psiho-sociale care fac posibilă apariția Salvatorului n-au nimic de a face, ca și marea iubire, cu rațiunea.

Post scriptum: Acum, când cititorii blogului meu vor fi fost inițiați cât de cât în mitologia salvaționistă, cum ar veni, poate vor privi cu alți ochi ce-am scris io – mai an –  aci… oops. Sigur, atunci n-aveam pretenția ca propunerea mea să fie înțeleasă de niște copii sau de fudulii portokaki, dar când am văzut că nici măcar boierii minții, care au venit între timp în fața publicului cu fel și fel de propuneri, care de care mai fistichii, mai călii sau pur și simplu căcănii, ignoră modul în care se fac și se desfac eroii politicii, cei care până la urmă croiesc destinul, așa cum spunea salvatorul modern, Napoleon Bonaparte, îți vine să zici că boierii ăștia or fi având ei multă carte, cel puțin judecându-i după patalamalele și titlurile academice pendinte, dar n-au nici pic de minte :)

++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.

++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.

++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.

++++++++++++++++++

Text original & comments: aici.