Big Brother is watching you
Hulitul mogul Ghiţă sugera mai alaltăieri, într-un interviu,
că cei aproape 5 milioane de români implicaţi, într-un grad sau altul,
în dosare penale ar cam trebui să ne dea nu doar de gândit, ci de
zbârlit, aloo (brrr…oops). Chiar, ce naiba se întâmplă, ori
ne-a apucat strechea penală pe aproape toţi rumânii maturi ? Eu cred
că-n realitate e vorba doar despre simptomele unui exces de legiferare penalizatoare,
aloo, efect al statului hipergonflat şi hipercentralizat, grevat de
sarcini mai mari decât le (mai) poate duce, un stat moştenit de pe „tărâmul celălalt”
; iar statul criptocomunist şi criptosecurist (căci despre acest soi de
stat e vorba) a intrat într-un conflict acut, vrând-nevrând, cu România
de aici şi de acum, o altfel de Românie decât cea după chipul şi
asemănarea Iepocii concentraţionare, o Românie în care libertatea
nu mai e (sau n-ar trebui să mai fie) doar o vorbă goală într-o colivie
de hârtie, fir-ar să fie…oops. Da, suntem martorii şi stan păţiţii unui
conflict grav între civilizaţia libertăţii şi rigorile cetăţii criptocomuniste, supravegheată de Big-Brother, cu legile şi legităţile sale de fier. Fix cum scriam în Poemul de oțel :
„Iată legile: Legea fierului şi fiarelor. Magnetismu miezului sfiosului de fier şi gravificarea mămicilor uranice. Regimu de extracţie din creiere organice a structurilor de oţel viu. Stabilirea mancourilor pentru pierderi la transportul ideilor geroase lichide. Fixarea spectrelor unse admisibile la cântarea expansiunii texturii de fier. Regimu de fluidificare a ecuaţiilor parfumate şi a derivatelor KK ale acestora. TERMINAT ■ Şi deci ce figură am ? Mi-o compun eu abil ori pică ea, Lake, la ţanc ? Lake mai întâi în boaşe, în vintre, în pept, în gât, apoi ieşim la ceasu de fier cu mii de limbi în gură şi semnăm ■ Atunci venim toţi odată, da’ bafta unuia e totu. Ăsta-şi împinge fiţele metrice la suprafaţa colii ce se îndeseşte avan, iar pe dinlăuntru proliferează o reţea fină şi ondulată de okei de fier, ce îl reîncarcă. El vede o tiribombă ale cărei scaune sunt libere/gemene, rotindu-se în juru său ielele, şi el rânjind acestor fantasmatice. E amatu, fiu’, şi tatăl, şi axa lor. Psyche al său e ipotetic locu în care textu ar putea debuşa la nesfârşit. Dar atunci cine e ?”
No comments:
Post a Comment