Stat de penali sau de lorari ?

Nu știu în ce măsură informația aruncată în public de Sebastian Ghiță e riguros exactă, însă dacă ar fi doar pe sfert adevărată și tot ar trebui să ne alarmeze cel puțin la fel de tare pe cât ne-ar speria știrea că un milion de români sunt bolnavi de o boală contagioasă înspăimântătoare. Când afli că aproape 5 milioane de compatrioți sunt implicați, cel puțin în calitate de învinuiți, în dosare penale, dacă ești întreg la minte musai să te întrebi : trăim printre 5 milioane de periculoase fiare ?? sau te pomenești că doar vieţuim într-un alt spațiu concentraționar, sub domnia lui Big Brother cel Lorar (n-am zis marinar, aloo), în care orice act sau fapt poate căpăta, la rigoare, multiple consecințe penale, după cum vor mușchii Domniei Sale ori interesele-i conjucturale ?

Bun, dar dacă Big Brother nu este, cum am precizat deja și după cum unii impulsivi ar fi tentați să creadă, păi cum naiba, Piratu, atunci cine e ? Răspunsul nu poate fi decât unul singur, in spe : Big Brother e Statu, bre, mai precis Statul criptocolectivist și criptosecurist - cu mentalitatea publică de rigoare - moștenit de pe vremea Lagărului Socialist, în care totul era reglementat ca atare, chiar și modul de adresare sau libertatea - cică - de exprimare, dar legea nu se aplica decât la întâmplare sau după cum pohtea detașamentul de frunte al clasei muncitoare, iar mai târziu exclusiv Tovarășul și Tovarășa, tale quale.

Suferința chinuitoare și revolta eliberatoare dintr-un spațiu concentraționar nu sunt cauzate de faptul că legea este dură, atâta timp cât e doar lege (dura lex, sed lex), deci cât timp nimeni nu se află deasupra legii, așa cum se întâmplă în natură, ci sunt provocate de aplicarea arbitrară a legii, după principiul hoc volo, sic iubeo, sit pro ratione voluntas, ceea ce induce cetățenilor un acut sentiment de nedreptate și de impredictibilitate, drepturile omului devenind, într-un astfel de spațiu, o iluzie coșmarescă, o sursă continuă de batjocorire a demnității umane.

Dacă legea ar fi tot atât de imparțială și de implacabilă precum moartea, e.g., nimeni nu s-ar mai revolta atunci când vine duba și-l ia, vba ceea. Dar când aceeași lege e pentru unii mumă și pentru alții ciumă, pentru unii Nana și pentru unii ICA, pentru unii plagiat și pentru alții doctorat pe blat (ba chiar și magna cum laude, dacă e mumos îmbrăcat, acoperit sau mascat), atunci Statul căruia îi aparține acea „lege” arbitrară și care e chemat s-o aplice, ca deux ex machina, are o problemă cât China.

+++++++++++++++++

Text original & comments: aici.