Din nou despre Planeta-Ou

1) E clar ca Big-Bangul a existat, acest copleşitor Act nu-l mai pune nimeni astăzi la îndoială, fie numai dacă prin el ar fi să se explice doar deplasarea spre roşu a galaxiilor (efectul Doppler) ;

2) E clar că există o săgeată timpului, din trecut – prin prezent – spre viitor în zbor, vba aia, fiindcă totul curge (panta rhei) ca dintr-un Izvor ;

3)  E clar, în acelaşi timp, că nimic nu se pierde, ci totul se transformă, evoluând de la simplu la complex, de la inferior la superior, de la Alfa la Omeg, uşor-uşor ;

4) E incontestabil, de asemenea, că planetele sunt ultimele achiziţii în cronologia agregatelor de substanţă kosmică, ele apărând după naşterea stelelor, în orice caz ;

5) Pe de altă parte, ar putea oare cineva să nege că există Planeta-Ou, cum îi zic eu, şi că până acum nu s-a mai descoperit nicio altă entitate asemanatoare în Univers ? Faptul că doar se presupune că ar mai exista astfel de mirabile planete – deci Planete Vii, precum Terra – în nemărginirea cosmică nu constituie o dovadă că ele ar şi exista, fix în acest moment, pe undeva, cumva, aşa după cum între ora H de pe Terra şi ora H de pe orice alt corp ceresc nu se poate stabili nicio conexitate dincolo de legile fizicii relativizate, fiindcă exactitatea şi simultaneitatea orei H n-ar putea fi verificate de nimerea, decât dacă observatorul ar fiinţa simultan aici or dincolea sau dacă cei doi observatori independenţi ar putea stabili între ei o legătură instantanee. Cu alte cuvinte, existenţa unei alte Planete-Ou în spaţiu-timpul din jurul tău este o virtualitate, iar nu o realitate, aloou… ;

6) Se îndoieşte – mai departe – cineva că pe Planeta-Ou ființăm noi, cei care suntem hic et nunc, dar au existat şi cei care au fost şi care s-au întors în Pământ, după cum vor exista şi cei care vor fi, next generations rând după rând, şi că noi, fiinţele pământeşti actuale, ne deosebim cât de cât de Driopithecus Fontani, să zicem, ca să nu mai vbim că ne deosebim foarte tare de fiinţele terestre primordiale, de planulele, amoebele, eucariotele şi de celelalte care vor fi fost şi care încă mai sunt, dar cărora li se va fi tăiat creanga suitoare, după ce vor fi evoluat una din alta şi suindu-se una preste alta, în Pomul Vieţii, tale quale, cu rădăcinile-i înfipte în ale Planetei-Ou seve hrănitoare ?

7) Nu e clar că totul – aşa după cum poate observa orice fiinţă gânditoare, în mod direct – începe dintr-o sămânţă şi se fructifică printr-o altă sămânţă ? Or, de ce cu Universul însuşi nu s-ar întâmpla acelaşi lucru, din moment ce cu fiinţele cele mai evoluate din kosmicul hău, deci de pe Planeta-Ou, chiar asta se întâmplă ?

8) Vă amintiţi, totodată, că cineva – nu spui ţine, persoană însemnată – a zis odată: “Eu sunt Alfa şi Omega, Inceputu şi Sfârşitu, Cel dintâi şi Cel de pe urmă!” ?

9) Or, nu e clar că Afirmaţia de la nr 8 – pe care n-am făcut-o eu, aloou – se leagă de celelalte propoziţii ca embrionul de 0u ?

Şi-atunci, ce dreq de alte dovezi ale credibilităţii Ipotezei KG mai vrei, mey…? :roll:

A, desigur, ţi se pare improbabil ca un biet poesel de pe for să descopere ceea ce n-au putut descoperi înţelepţii înţelepţilor… lol

Pai, măh, sforţa creatoare nu stă doar într-un individ sau în altul, ci în Planeta Vieții. Fiecare dintre aşa-numiţii mari gînditori, creatori or ingeniile adsorbite de soarele strămoşescului lor bobor ca un norişor d’or din amaru’ kkstor a supt colastra din Biblioteca (“biblia”) anterioară, contribuţia lui zisă esenţială la Bibliotec Lumii fiind fie o sinteză inedită a unor date existente deja, fie o observaţie care schimbă perspectiva ori paradigma, fie într-o reinterpretare fistichie a unor chestiuţe ce păreau bătute-n cuie pe vecie. De-un paregzamplu, toate datele din care Einstein şi-a extras Teoria R existau deja, la 1905, şi-n doctrină, ca să zic aşa, şi-n praxis (v. faimoasa experienţă Michelson-Morley, ale cărei rezultate nimeni nu le putea interpreta, pe baza concepţiilor clasice despre spaţiu şi timp) ; hâtrul fizician n-a făcut decât să tragă concluzia ce se impunea aproape de la sine, luând aparatul matematic al Teoriei R de la unii şi rezultatele practice de la alţii şi rupând gura târgului, voila. Mai ales în era Internetului (când pe Net poţi găsi practic toată Biblioteca, inclusiv datele necesare pt fabricarea chiar şi a unei bombe atomice, dacă ai chef şi mijloace), nu-ţi trebuie decât cevaşilea curaj şi-un declic ingenioss, ca să răstorni toate teoriile, ideile şi conceptiile cu susu-n jos… oops

PS:  Ce va urma – exempli gratia – după specia asta ce-şi zice Om ? :roll: Cum va fi sau ce va fi să fie, până la urmă, Fiul Omului ? :roll: Da, ştiu, s-au scris mii de cărţi şi s-au făcut zeci de filme pe tema asta. In realitate, nimeni n-a priceput că supraomul va fi o fiinţă atât de deosebită de om încât pur şi simplu oamenii – care vor continua să fiinţeze, probabil – nu vor putea  comunica cu El, aşa cum nici cele mai evoluate maimuţe sau delfinii nu pot comunica cu homo sapiens sapiens, decat la un nivel rudimentar. Supraomul va fi un Hipercomputer, deci nu computerul de a 6-a sau de a 60-a generaţie, ci un Computer de a o 100001-a generaţie, să zicem, despre a cărui imanenţă nu vom putea avea nicio idee, necum s-avem vreun control asupra sa.

++++++++++++

Text original & comments: aici.